2,793 matches
-
minorități semnificative de maghiarofoni și croatofoni. Din restul populației Austriei care nu provin din Austria, mulți provin din țările vecine, în special din cele ale fostului bloc comunist. Așa-numiții „muncitori oaspeți” "(Gastarbeiter)" și descendenții lor, precum și refugiații din Războaiele Iugoslave și alte conflicte formează o minoritate importantă în Austria. Din 1994, romii și sinti sunt și ei minoritate națională recunoscută în Austria. Conform recensământului din 2001 trăiau atunci în Austria un total de 710.926 de cetățeni străini. Dintre aceștia
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
în ) din 1955. Dreptul la plăcuțe bilingve în regiunile în care trăiesc sloveni și croați pe lângă populația germanofonă (conform tratatului din 1955) încă nu a fost implementat. Unii carinteni se tem de unele presupuse revendicări teritoriale slovene, arătând că trupele iugoslave au intrat în țară după ambele războaie mondiale, precum și faptul că în unele atlase slovene, părți din Carintia apar ca teritorii locuite de sloveni. Guvernatorul extremist Jörg Haider a adus aceste aspecte în atenția publicului în toamna lui 2005, refuzând
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
s-a transformat într-o demonstrație în masă, care după două săptămâni a dus la revoluția anticomunistă din Ungaria. După reprimarea revoluției, văduva lui Rajk s-a refugiat cu fiul ei László Rajk jr. și împreună cu Imre Nagy, la ambasada iugoslavă. A fost arestată alături de prim-ministrul revoluției, iar János Kádár a dispus deportarea văduvei și a copilului pentru doi ani în România.
László Rajk () [Corola-website/Science/301202_a_302531]
-
denumită "Fraidental" până în anul 1809, începând din această dată populația a început să migreze spre actuala așezare, astfel că în anul 1909 se aniversează 100 de ani de existență localității Jamu Mare. Din anul 1919 comuna se găsește pe teritoriul iugoslav pâna în anul 1924, ulterior ea aparținând din nou teritoriului actual al României. Primarul comunei, Valeriu Filipiac, este membru PNL (ales în 2004 ca membru PSD). Viceprimarul Belea Sandu este membru PNL. Consiliul Local este constituit din 12 membri împărțiți
Comuna Jamu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/301332_a_302661]
-
morți. La 19 septembrie 1939 au loc tratativele româno-jugoslave privind crearea unui bloc al neutrilor în Balcani și Europa Centrala. Discuțiile s-au purtat într-un vagon diplomatic, în gara Jebel, între Ministrul Afacerilor Străine, Grigore Gafencu și omologul său iugoslav, Cimcear Markovic. Simion Gărău și Nicolae Graure, foști cântăreți de strană ai bisericii din Jebel, au notat, la sfârșitul "Mineiului" de pe luna septembrie, că "în ziua de 18 a lunii septembrie, ora 8 dimineața, anul 1944, comuna a fost ocupată
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
o transcriere a discursului a fost expusă la procesul lui Milošević din 25 ianuarie 2006. În iune 1991, Slovenia și Croația s-au separat de Federație, urmate de Republică Macedonia (septembrie 1991) și Bosnia și Herțegovina (martie 1992). Armata Populară Iugoslavă (JNA) a căutat în zadar să prevină secesiunea Sloveniei prin folosirea forței; oricum, Războiul de Zece Zile din Slovenia s-a sfârșit printr-o dezastruoasă înfrângere a forțelor federale. Cererile pentru o deplină autonomie a națiilor a fost propusă încă
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
avea suportul total al lui Milošević. Din ziua în care Croația a obținut independența în 25 iunie 1991 și până la începutul lui 1992 când independența ei a fost recunoscută de majoritatea statelor lumii, Croația a întâmpinat rezistență din partea Armatei Naționale Iugoslave (JNA). Retragerea lor din Croația din 1992, fiind precedată de războiul dintre dizidenții sârbi din Croația și guvernul croat, sârbii fiind sprijiniți de Milošević. Liderul sârbilor din Croația, Milan Babic, a precizat că Milošević era responsabil pentru asta iar succesorul
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
masacre, susține, au fost arestați și condamnați la mulți ani de închisoare. Pe 4 februarie 1997, Milošević a recunoscut victoria opoziției în unele localități, contestând rezultatele timp de 11 săptămâni. Pe 23 iulie 1997, Milošević și-a asumat președinția Federației Iugoslave. Acțiunile armate purtate de grupuri de separatiști albanezi și armata sârbă de contra-acțiune în viitoarea provincie autonomă (și 90% albaneză) sârbă Kosovo din 1998 și atacurile aeriene ale NATO împotriva Republicii Federale Iugoslave între martie și iunie 1999 au avut
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
1997, Milošević și-a asumat președinția Federației Iugoslave. Acțiunile armate purtate de grupuri de separatiști albanezi și armata sârbă de contra-acțiune în viitoarea provincie autonomă (și 90% albaneză) sârbă Kosovo din 1998 și atacurile aeriene ale NATO împotriva Republicii Federale Iugoslave între martie și iunie 1999 au avut ca rezultat final retragerea totală a forțelor de securitate iugoslave din provincie. În timpul războiului din Kosovo a fost pus sub acuzare pe 27 mai 1999, pentru presupuse crime de război și crime împotriva
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
care nici nu era necesar să le câștige pentru a menține puterea, care era centrată în parlament, pe care partidul său și asociații îl controlau. Căderea să este cunoscută drept Revoluția Bulldozer. În urma unui mandat de arestare, emis de autoritățile iugoslave pentru cazuri de corupție și abuz de putere, Milošević a fost forțat să se predea forțelor de securitate pe data de 31 martie 2001. Pe 28 iunie același an, Milošević a fost extrădat de Guvernul oficial iugoslav în custodia Națiunilor
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
emis de autoritățile iugoslave pentru cazuri de corupție și abuz de putere, Milošević a fost forțat să se predea forțelor de securitate pe data de 31 martie 2001. Pe 28 iunie același an, Milošević a fost extrădat de Guvernul oficial iugoslav în custodia Națiunilor Unite. El a fost transportat la Tribunalul Internatianal pentru fosta Iugoslavie. Constituția iugoslavă interzice în mod explicit extrădarea unui cetățean iugoslav, iar președintele Kostunica l-a acuzat pe primul ministru Zoran Dindic că ar fi ordonat această
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
să se predea forțelor de securitate pe data de 31 martie 2001. Pe 28 iunie același an, Milošević a fost extrădat de Guvernul oficial iugoslav în custodia Națiunilor Unite. El a fost transportat la Tribunalul Internatianal pentru fosta Iugoslavie. Constituția iugoslavă interzice în mod explicit extrădarea unui cetățean iugoslav, iar președintele Kostunica l-a acuzat pe primul ministru Zoran Dindic că ar fi ordonat această extrădare. Slobodan Milošević a decedat la Haga, la 11 martie 2006. În momentul morții, era judecat
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
de 31 martie 2001. Pe 28 iunie același an, Milošević a fost extrădat de Guvernul oficial iugoslav în custodia Națiunilor Unite. El a fost transportat la Tribunalul Internatianal pentru fosta Iugoslavie. Constituția iugoslavă interzice în mod explicit extrădarea unui cetățean iugoslav, iar președintele Kostunica l-a acuzat pe primul ministru Zoran Dindic că ar fi ordonat această extrădare. Slobodan Milošević a decedat la Haga, la 11 martie 2006. În momentul morții, era judecat sub acuzația de crime de război comise în
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
din taberele adverse aflate în conflict, cât și cele dintre diferitele organe ale mass-media aparținând aceleiași părți, referitoare la războiul în cauză, pentru impunerea propriilor puncte de vedere". ( HENTEA CĂTALIN - Propaganda fără frontiere, București, Editura Nemira, 2002, pagina 24 ) Guvernul iugoslav a publicat pe o pagina de internet în primăvara anului 1999 următoarea definiție: "Războiul mediatic constă într-un repertoriu de tehnici și presiuni psihologice aplicate de lobby-ul internațional, organizații și indivizi pentru atingerea scopurilor lor politice, prin utilizarea mass-media
Război mediatic () [Corola-website/Science/298604_a_299933]
-
pregătiri a ei în domeniu. Metodele de luptă sunt adaptate armelor cu care se poartă confruntarea: informația, cuvântul, imaginea. Acțiunile vizează scopuri greu de urmărit pentru un om obișnuit. Printre tacticile utilizate în acest tip de confruntare mediatică, conform guvernului iugoslav, figurează o anumită organizare a limbajului și a stilului de prezentare a informațiilor în mass-media, folosirea unor siboluri cu înțelesuri ascunse sau directe, masiva circulație de date și informații neverificate furnizate de diferite agenții de relații publice, grupuri de lobby
Război mediatic () [Corola-website/Science/298604_a_299933]
-
conținea ,în mare parte emisiuni de proslăvire a dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu." În aceste condiții majoritatea românilor își instalau antena pentru bulgari, reușind astfel să se uite la posturile bulgărești de televiziune. Unii români reușeau să prindă și posturile iugoslave de televiziune dar pentru acest lucru trebuia să fii mai aproape de granița cu Iugoslavia sau, dacă erai mai departe, să ai o antenă specială. Foarte puțini oameni români aveau televizoare color (unica firmă românească de profil era ELECTRONICA, producatoarea televizorului
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
asistă cele opt state membre noi: Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia, precum și Bulgaria și România într-o perioadă de restructurare economică și schimbare politică masivă. Până în 2000 țările din Balcanii Vestici (Albania, fosta Republică Macedonă iugoslavă și Bosnia-Herzegovina) erau, de asemenea, beneficiare PHARE. Însă, din 2001 programul CARDS (Community Assistance for Reconstruction, Development and Stability in the Balkans) a început să ofere asistență financiară acestor țări. În urma invitației făcute de Consiliul de la Copenhaga în 1993 țărilor
PHARE () [Corola-website/Science/299550_a_300879]
-
care anterior controla teritoriul), acesta a fost un vilaiet, iar granițele fiind revizuite în diferite ocazii. Ultima oară când provincia otomană a existat, cuprindea zone actuale care fie au fost cedate Albaniei sau fie s-au găsit în cadrul noii republici iugoslave din Muntenegru, Macedonia (inclusiv capitala acesteia Skopje) cu o parte din regiunea Sandžak din Șerbia Centrală. Opresiunile violente și expatrierea albanezilor au fost reluate, în special după 1953, cănd Josip Broz Tito a ajuns la un acord cu Ministrul de
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
parte din regiunea Sandžak din Șerbia Centrală. Opresiunile violente și expatrierea albanezilor au fost reluate, în special după 1953, cănd Josip Broz Tito a ajuns la un acord cu Ministrul de Externe turc, Mehmet Fuat Köprülü, pentru a convinge albanezii iugoslavi să se declare de etnie turcă. Adunarea din Kosovo a aprobat declarația de independență pe 17 februarie 2008. În zilele următoare, o serie de state (Statele Unite, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia, Franța, Regatul Unit, Taiwan, Australia, Japonia, Coreea de Sud și altele
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
al partidului și statului sovietic avea să devină noul secretar general, Nikita Hrușciov. El a patronat o liberalizare treptată în politica internă a țării și un "dezgheț" în politica externă, care s-a manifestat între altele prin reconcilierea cu guvernul iugoslav și cu Tito. Pe acesta din urmă, Stalin îl exclusese din mișcarea comunistă internațională patronată de sovietici. Molotov, ca demnitar din vechea gardă stalinistă, părea din ce în ce mai depărtat de noile realități. În ciuda acestui fapt, el a reprezentat încă o dată, cu tenacitatea
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
dezamăgiți de brutalitatea reacției sovietice . Partidele comuniste din Occident nu și-au recuperat niciodată pierderile suferite prin efectul Revoluției ungare, mai ales cu privire la numărul de membri, fapt care a fost recunoscut imediat de unii, cum a fost, spre exemplu, politicianul iugoslav Milovan Djilas, care, la scurt timp după revoluție, a fost întemnițat pentru că a spus că „rana pe care Revoluția ungară a făcut-o comunismului nu se va vindeca complet niciodată". Declarațiile americane erau concentrate pe puterea americană din străinătate și
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
a confruntat cu mari datorii externe, dar relațiile sale foarte bune cu SUA, prin anii 1983 și 1984, au ajutat Iugoslavia la rambursarea datoriilor, însă problemele economice au persistat până la dezmembrarea Iugoslaviei din anii 1990. La sfârșitul anilor 1980, guvernul iugoslav a început să se îndepărteze de comunism și a încercat să adopte economia de piață, sub conducerea prim-ministrului Ante Markovici, care a fost susținătorul „terapiei de șoc” în privința privatizării sectoarelor economiei din Iugoslavia. Mai târziu, el și-a pierdut
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
1941 și, din cauza evenimentelor care au urmat, a fost oficial abolit în 1943 și 1945. A doua entitate cunoscută cu acest nume a fost Federația Democrată a Iugoslaviei, care a fost proclamata în 1943, de mișcarea de rezistență a partizanilor iugoslavi în Al Doilea Război Mondial. Ulterior, a fost redenumită "Republică Populară Federativa ," în 1946, când a fost instaurat un guvern comunist. În 1963 a fost iarăși redenumită în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (R.S.F. Iugoslavia). Acesta a fost cel mai mare
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Al Doilea Război Mondial. Ulterior, a fost redenumită "Republică Populară Federativa ," în 1946, când a fost instaurat un guvern comunist. În 1963 a fost iarăși redenumită în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (R.S.F. Iugoslavia). Acesta a fost cel mai mare stat iugoslav, deoarece Istria și Rijeka au fost incluse în noua Iugoslavie la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.Cele opt elemente constitutive care formau federația erau șase republici socialiste: Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Slovenia, Șerbia și două provincii
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Muntenegru, Slovenia, Șerbia și două provincii socialiste autonome (Kosovo și Voivodina), incluse în "Republică Socialistă Șerbia". După 1974, aceste două provincii autonome au devenit, de asemenea, membri egali în federației. Începând cu 1991, R.S.F. Iugoslavia s-a dezintegrat în războaiele iugoslave, urmate de secesiunea entităților constituente ale statului federal. Ultima entitate cunoscută cu acest nume a fost Republică Federală Iugoslavia, înființată la data de 27 martie 1992. Această a fost o federație constituită din două republici non-secesioniste rămase: Muntenegru și Șerbia
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]