12,885 matches
-
la vreo 40 de familii, deoarece au mai venit și alți fugiți din Bucovina de prin satele Părhăuți, Botușana, Cașvana, arbore, Costâna, Ilișești și altele. După un timp, acești oameni nu au mai putut sta la Băcești pentru că s-au ivit neînțelegeri între ei și boier. Ei, temându-se să nu fie denunțați, într-o noapte de primăvară, prin luna mai, cam pe la anul 1820, au plecat din Băcești căutând alți stăpâni mai în centrul Moldovei. și mergând în convoi de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină de ceasuri de perete răsunară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am să vă fac de rușine... Tata se ivi În ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-nghit toate pănărămile astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Tata bătu din nou: — Fermín. Hai, deschide-mi. Fermín urlă din nou, izbindu-se de pereți, strigînd obscenități de-și spărgea bojocii. Tata oftă. — Aveți o cheie de la camera asta? — Bineînțeles. — Dați-mi-o. Doña Encarna șovăi. Ceilalți chiriași se iviseră din nou pe culoar, albi de groază. Probabil că strigătele acelea se auzeau de la Căpitănie. — Tu, Daniel, du-te și-l caută pe doctorul Baró, care stă aici, la doi pași, pe Riera Alta la numărul 12. — Auziți, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În lumina prăfoasă care cădea printre rafturile și cutiile Îngrămădite. Am Închis cutia și am vîrÎt adresa În portmoneu. Am intrat În prăvălie, hotărît să-mi ocup mintea și mîinile cu treaba cea mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de lumini imposibile, și că, poate, propriul său aspect o plictisea. Nu-s prea multe de zis, Începu ea. L-am cunoscut pe Julián acum mai bine de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să vină doar pe seară, A spus că se gândea să se ducă la cinema, adăugase cu cruzime, veniră părinții locțiitorului președintelui, veniră alții care nu aparțineau acestor familii, intrau indiferenți, ieșeau indiferenți, ambianța se animă puțin abia când se iviră doi politicieni din p.d.d. și, câteva minute după aceea, unul din p.d.c., ca prin farmec o cameră de televiziune apărută din neant luă imagini și se întoarse în neant, un ziarist ceru permisiunea să pună o întrebare, Cum decurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prim-ministrul îi aminti că mai dispunea de încă o armă pentru a rezolva conflictul și care numai în cazul improbabil că ea avea să eșueze ar lua în considerare nu doar noul plan, ci și altele care s-ar ivi între timp. Dacă ministrul de interne și-a exprimat dezacordul în mod laconic, în două cuvinte, Pierdem timpul, ministrul apărării a avut nevoie de mai mult pentru a garanta că forțele militare vor ști să-și îndeplinească misiunea, Așa cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
faptul că era a televiziunii acea pasăre rotitoare însemna, pentru toți, garanția sigură că impasul era pe punctul de a se rezolva. Dacă a venit televiziunea, spuneau ei, e semn bun. N-a fost. La ora șase fix, când se ivea deja o ușoară lumină trandafirie la orizont, vocea ministrului de interne începu să se audă în radiourile mașinilor, Dragi compatrioți, dragi compatrioate, țara a trăit în ultimele săptămâni, fără îndoială, cea mai gravă criză din câte a consemnat istoria poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și spiritele să putrezească, trebuie să mărturisesc chiar că, personal, aș prefera să pariez pe o perioadă de o anumită destindere în timpul căreia am lucra pentru a obține profitul maxim posibil din ușoarele semne de înțelegere care par să se ivească. Făcu o altă pauză, păru că avea să continue discursul, dar spuse doar, Voi asculta opiniile dumneavoastră. Ministrul de interne ridică mâna, Observ că domnul prim-ministru este încrezător în acțiunea persuasivă pe care votanții noștri ar putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vă grăbiți prea mult, Nu mă grăbesc, Atunci duceți-vă, că vin și eu numaidecât, doar să-i las câinelui timpul necesar, el nu are nici o vină că oamenii au votat în alb, Dacă nu vă deranjează, pentru că s-a ivit ocazia, aș prefera să vorbesc cu dumneavoastră aici, fără martori, Iar eu, dacă nu mă înșel, cred că acest interogatoriu, ca să-l numesc în continuare așa, ar trebui să fie și cu soțul meu, așa cum a fost și primul, N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care cred că natura omenească e nu doar cum nu se poate mai rea, dar chiar mai rea decât se crede; și fără îndoială că cititorul se bucură mai degrabă de lectura distractivă ieșită din mcondeiele lor, decât de cea ivită din condeiele scriitorilor care au plăcerea malițioasă de a înfățișa marile figuri romantice drept adevărate modele de virtuți domestice. În ceea ce mă privește mi-ar părea foarte rău să cred că între Antoniu și Cleopatra nu a fost decât tratative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la răspunsul ăsta. Era obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm: — Mă tem că ți se pare condamnabil, nu? — Prostii, i-am răspuns prompt. Nu-l poți considera condamnabil pe șarpele boa; dimpotrivă, mă interesează procesele lui mintale. — Deci mă privești cu interes pur profesional? — Absolut. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dacă vine aici plec eu! zise cu vehemență dna Stroeve. — Dar nu te mai recunosc! Tu erai de obicei atât de bună și blândă! — Ah, pentru numele lui Dumnezeu, lasă-mă în pace! Mă scoți din minți! În sfârșit, se iviră și lacrimile. Dna Stroeve se lăsă pe un scaun și-și îngropă fața în mâini. Umerii începură să i se zguduie convulsiv. Într-o clipă Dirk se duse lângă ea, o cuprinse cu brațele, o sărută, îi spuse tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bătrâna îți poate îngriji copiii, iar Tiaré se va bucura să te primească. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Unde mergi tu acolo voi merge și eu. O clipă dârzenia lui Strickland fu zdruncinată și în ochi i se iviră lacrimi care i se prelinseră încet pe obraji. Dar apoi reveni la zâmbetul sardonic tipic pentru el. — Femeile sunt niște mici animale stranii, îi spuse el doctorului Coutras. Poți să le tratezi ca pe niște câini, poți să le bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind după câteva clipe de zgomotul lanțului dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pe calea binelui. Și, mai ales, o supărătoare lipsă de bani. Dacă bătrânul meu nu se hotărăște să crape, lăsându-mi puținul care i-a mai rămas, voi fi silit să cer de pomană. Dacă nu cumva nu mi se ivește vreo ocazie. Aici, chiar se pare că vă merge bine, florentini afurisiți. Poate că se va găsi un colț de pâine și pentru mine. Mă aflu aici pentru a-mi oferi serviciile. - Cui anume, dacă se poate ști? - Oh, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de ars, care se Întețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ajuns! exclamă francezul, Întrerupându-l. Și unde... - A ajuns cu Încărcătura ei de moarte. Asta așteptați? - Dumneata nu Înțelegi, messer Alighieri. Monerre clătină din cap. Apoi Își ridică privirea, ca și când ar fi voit să se inspire de la stelele ce se iveau pe cer. - Cât de departe de adevăr e judecata dumitale, cât de nedemnă de o minte ca a dumitale. Printre simbolurile noastre cele mai sfinte se păstrează capul cu două fețe. Dar nu e vorba de un idol păgân... - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să simtă În față un ușor curent de aer, mai Întâi abia perceptibil, iar mai apoi din ce În ce mai puternic. În cele din urmă, dădu peste prima treaptă a unei scări. O parcurse și ieși În puțul din For. În spate se ivi și tovarășul lui gâfâind din greu. Era leoarcă de sudoare. Se uita În jur rătăcit, căutând să-și recapete suflarea. - Unde suntem? Întrebă el buimăcit. Dante recunoscuse balta de apă liniștită de la picioare. - În vechiul puț roman, zise el, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche a tras de un colț al păturii, apoi și-a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de diminețile geroase. Mâinile ei micuțe strânseseră în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]