KorAP: Find »[drukola/base=izbândă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...96 >

2,397 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

reculege, apoi reia: ...Și... și mai e cineva căruia trebuie să-i aducem prinosul nostru de recunoștință, măcar că e mereu uitat: "Calul"! V-ați gândit cât datorăm acestor credincioși tovarăși de luptă și de viață? Victorioși, ei ne poartă spre izbândă! Înfrânți, ei ne mântuie prin fugă! De cădem în luptă, ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă, la 6 martie 1475, către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt-Vaslui, 10 ianuarie 1475 "Neasemuitul și preaputernicul atlet al lui Hristos... Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor-păgâni, vrăjmașii noștri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
contra turcilor-păgâni, vrăjmașii noștri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat." Din scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrisimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 3 Maria și Constantinopolul Haricleea, îngână Maria, fără să ridice ochii de pe carte, te rog...(în grecește) O dimineață mohorâtă de februarie, în iatacul Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță", pentru sănătate. Și pentru izbândă! Și pentru dragoste! A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit de o glorie nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan", nobil bărbat, voievod în Moldova, a dobândit-o provocând turcilor cumplită înfrângere." Ștefan, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan", nobil bărbat, voievod în Moldova, a dobândit-o provocând turcilor cumplită înfrângere." Ștefan, cu un entuziasm de paradă, ironic, își ciocănește coșul pieptului la stânga: Oh! Mi-a venit inima la loc! Ați auzit?! Pomenește de mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
adaugă el mai încet, ca pentru sine. Boierii, revoltați, izbucnesc, nu-și mai află loc pe jilțuri, se agită, strigă: Minciună sfruntată! Noi ne vărsăm sângele! Și Mateiaș se acopere de "Glorie nepieritoare"! La urma urmelor, cine a dobândit "Strălucita izbândă?" Papa aista a cam încurcat borcanele! Uite Papa, nu e Papa! Crezi că nu știe?! Face pe prostul! Tu, mare rege, și tu, Preasfânt Papă!... Minciuna e atât de gogonată, încât zău așa nu pot decât să râd: Ha! Ha

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a înălțat în grad, mormăie Ștefan. "...Sub hatmanul Ștefan, palatinul Moldovei, au bătut și au strivit o mare armată turcească la Podul Înalt, repurtând o prea strălucită izbândă... Prin oamenii săi..." Mulțumesc, bunule părinte. Ce vă spuneam? "Soarele când răsare..." Dar, dar ce pot să fac? Mă las jefuit. Îi las lui "gloria" toată. Să și-o ia! Și, laurii! Tot zarzavatul!... Mai mult, îi las tot aurul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pace! Ne vom uni cu regele vostru Mathias și cu Cazimir al Poloniei. Așteptăm ajutoare și din Apus. Împreună, vom face mare război împotriva acelor "turci cumpliți". Și, vom scăpa cu toții de sila și sabia acelor păgâni. Rugați-vă pentru izbânda Creștinătății!" Noroc c-am pecetluit tractatele celea de ajutor, adaugă Duma. În sfârșit, am bătut palma cu Mateiaș. A pecetluit prietenia noastră dăruindu-mi Cetatea Ciceului: "S-o stăpânesc cu sănătate". Aiasta, oare, nu-i semn că vechea ură s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
țărișoara aceea de-i zice Moldova și nici de voievodul ei Ștefan. I-am dat o bună lecție înfumuratului să-l lecuiască de trufie, spune Duma. Crezi? spune Stanciu. Întors la Buda, a sucit-o. S-a fudulit cu "strălucita izbândă" ce a repurtat-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au grăbit să-i proslăvească vitejia urându-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce vine și din Cotnar... Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
De hramul Sfântului Nicolae... În zori... Galioanele turcești ne băteau cu pușcile... Principele, moldovenii, ne-am bătut... De n-ar fi fost trădarea... Trei sute?! Toți?! îl scutură Ștefan. Toți!... În afară de câțiva:... robi, în lanțuri... ce trebuia să încheiem alaiul de izbândă pe ulițele Stambulului... Pe mare, în timpul unei furtuni, am ucis turcii... Am aruncat ancora la Cetatea Albă... Ștefan nici nu-l ascultă: merge de colo-colo, bolborosind: Lac turcesc... Lac turcesc... Săracu' Alexandru, îngână Țamblac. Mi-a fost teamă că așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să ne caute în Iad! hohotește Ștefan. Grazie... grazie, Pater! Molto grazie! se ploconește Ștefan cu umilință și ironie, atâta cât îl lasă șira. Cu așa ajutor "moldovenesc", capul Hidrei se poate considera zdrobit. "Mergi înainte viteazule, așa cum ai început! Izbânda îți este hărăzită de Cel de Sus!" a încheiat Preasfântul, audiența, ridicând crucea: "In hoc signo vinces!" "Vinces!... Vinces!"... Cu ce să duc un război atât de mare?! răbufnește Ștefan. Oare Papa aista mă crede așa de prost să-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Vinces!"... Cu ce să duc un război atât de mare?! răbufnește Ștefan. Oare Papa aista mă crede așa de prost să-și închipuie că mă cumpără cu vorbe? A pus o vorbă bună la Cel de Sus: mi-a hărăzit izbânda. L-a îmbrobodit Mateiaș Rex, spune Șendrea. Crezi? Crezi că Papa nu știe cine dă cu gura și cine dă cu spada? Mie-mi trimite binecuvântări apostolice și pe Mateiaș îl poleiește cu aur... Cine-i "acel Stephan al Moldovei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor... spune el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească cu arme și bagaje "pe la cășile lor", va fi foarte bine... E și aiasta un fel de izbândă. Mahomed să înțeleagă și va înțelege că nu poate cuceri o țară cu oameni care n-au nimic alta de pierdut decât viața... Poate greșesc. Numai la sfârșit poți spune de-ai făcut bine, de-ai făcut rău. O să vină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui tremură: Vă voi vorbi cinstit... Drept e să aflați tot adevărul... N-avem sorți de izbândă... Și... și nici înapoi nu putem da! Am ales, totuși, lupta! E o luptă disperată, inegală... Eu cred în steaua lui Vodă Ștefan! se repede Mihail. Și eu! îi ține isonul Duma. Vă mulțumesc, le surâde el trist. Dar... dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
tulbure prin păinjenișul ochilor scăldați în lacrimi... Dar ei n-au băgat de seamă că, de un timp, Doamna Maria, înveșmântată în negru, așteaptă în cadrul ușii de taină... Ștefan ridică pocalul cu vin: Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
și s-au dus după turci și i-au ajuns trecând Dunărea, și lovindu-i fără veste, i-au speriat de au căutat a fugi, lăsând pleanul și tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez? Să dezertez? Să recunosc că totul a fost zadarnic? Ar fi cumplit! Hotărât, nu! Nu pot! Nu reneg nimic din tot ce-am făptuit bun, rău. Izbânzile, cât și înfrângerile ale mele-s... ale noastre-s... Da! Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi, reia el după un timp de tăcere, eu n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu -, noi i-am tăiat mâna dreaptă... Deci, fiți gata fără întârziere!" Din scrisoarea lui Ștefan Vodă către regii, craii și principii Europei. Dată în Cetatea Sucevei ianuarie 25, anul domnului 6983 (1475) două săptămâni după izbânda Moldovei asupra turcilor la Podul Înalt Vaslui 10 ianuarie 1475 * "...Din partea lui, Ștefan rămase în locul unde învinsese. El puse să i se aducă înainte prinșii, foarte mulți la număr, care scăpaseră de moarte în luptă numai ca să găsească pe urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
turcilor păgâni, vrăjmașii noștri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat." Din scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "...O! Bărbat minunat , glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau , dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă la 6 martie 1475 către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "Cazimir regele Poloniei bucuros de această veste (biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută și norocoasă pentru regatul său și pentru întreaga Creștinătate... îi făgădui lui Ștefan că-l va ajuta din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]