2,450 matches
-
slab și au fost surprinși într-un mod nu prea plăcut când m-am dezlănțuit împotriva lor. Baronul, chiar era baron, câștigase. El trebuia să profite de corpul meu și să le împartă celorlalți momente cu care să se delecteze. Izbânda mea venea atât ca o pedeapsă, cât și ca o mântuire pentru ceilalți. Știau toți că îi puteam distruge dacă vroiam. Nu îi puteam lăsa să plece. Eu eram închisoarea lor. De ucis... cum poți ucide o amintire? Erau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
CE-I ȚARA? Natura din Carpați pregătită de bal, Trecutul plin cu basme, legende și povești, Izbânzile lui Horea, Traian și Decebal, Un geniu apărut, pe deal, în Ipotești... Cetățile de scaun, ședințe de divan, Versul lui Eminescu, care își cântă muza, Eroi precum e Mircea, Mihai, și cu Ștefan, Mulțimea ce-aștepta reformele lui Cuza... Istoria
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
Iată că Dumnezeu și preoții Lui sunt cu noi, în fruntea noastră, și avem și trîmbițele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel! nu faceți război împotriva Domnului, Dumnezeului părinților voștri, căci nu veți avea nici o izbîndă!" 13. Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puși la pîndă, așa că oștile lui erau în fața lui Iuda, iar cei ce stăteau la pîndă erau înapoia lor. 14. Cei din Iuda, întorcîndu-se, au avut de luptat înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
făcuse niște coarne de fier, și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Cu aceste coarne vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici." 11. Și toți proorocii au proorocit la fel, zicînd: "Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă și Domnul o va da în mîinile împăratului." 12. Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit așa: "Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca și cuvîntul fiecăruia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
vesti ce va spune Dumnezeul meu." 14. Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: "Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?" El a răspuns: "Suiți-vă! Căci veți avea izbîndă, și vor fi dați în mîinile voastre." 15. Și împăratul i-a zis: "De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?" 16. Mica a răspuns: "Văd tot Israelul risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
puteri garante, generalul rus A. O. Duhamel și comisarul otoman Talaat Efendi. Ei au ajuns în capitala Moldovei bântuită de holeră, iar activitatea lor a fost stânjenită datorită acestei triste împrejurări. Nicolae Bălcescu, care se afla atunci la Focșani - după izbânda revoluției în Țara Românească -, îi scria prietenului său și luptătorului Alexandru G. Golescu (Arăpilă, Negru), la 25 iunie/7 iulie, pe un ton destul de deprimat: "Sînt tot la Focșani ca ecsilat, fără să am până acum nici un răspuns despre turc
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și detașată. Cât de mult Îmi lipsești! Atât de puțin timp am petrecut cu tine. Nu m-am iertat și nu mi-am iertat deciziile pe care le-am luat În viață, n-am găsit cel mai bun drum pentru izbândă, dar regretele sunt tardive, totul e consumat și nu mai există nicio șansă să așez În acel loc gol... toate lucrurile frumoase pe care ar fi trebuit să le fac pentru tine. Am avut vise mari, dar hazardul mi-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești taine căutate cu trudă, taine din care se nasc de multe ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează și așezarea ei În prea multă lumină (uneori) sau pe nedrept, În unghere mult prea Întunecate!?” „Ce este arta?” „Încercările de a oferi o definiție cât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scrisorile adresate angrosiștilor. Magazinul nu avea nici un fel de viitor, dar Madame Mangeot nu se sinchisea de lucrul ăsta. Când ajungi la o anumită vârstă nu-ți mai pasă de viitor, însuși faptul de a fi în viață e o izbândă, te scoli în fiecare dimineață în plină glorie. Și tot timpul existase Michel. Madame Mangeot credea implicit în Michel. Cine știe ce povești cu zâne din anii copilăriei trezea în mintea ei absența fiului? El era prințul care cutreiera lumea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încercând să scape țara de blestemul chiormanlâului, ar prefera să facă de râs armata română și să-și dea foc precum niște civili oarecare. Se pare că nici un marș de protest al militarilor nu ar prea avea mari sorți de izbândă fiindcă jigodia cotrocenistă este protejată de gunoaiele revoluției care acum poartă denumirea de revoluționari și care cum apare câte-o demonstrație care are ca țintă Cotrocenii, fac zid în fața Președinției. Păi cum să nu facă zid, când un muncitor calificat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bârlogul acolo, da, este mai mult decât plauzibil. Te-ai supărat. Absolut de loc, spuse femeia ridicându-și palmele în față, n-ai decât să crezi ce vrei. Convinge-mă de contrariu! Am încercat dar n-am avut sorți de izbândă. Să înțeleg că ai de gând să te întorci acolo? Fără doar și poate. Trebuie să-mi duc cercetarea până la capăt. Măcar, nu te du singur! Ia-mă și pe mine cu tine! E prea periculos. Nu uita că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea să-l lovească în mândria lui de tată de familie. Ce s-ar mai bucura să știe toți boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a doua zi, pe diacul Radu: Frumos mai scrii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Radu Mihnea l-a îndemnat să învețe slovele, trimițându-l la mănăstirile de la Sfântul Munte și apoi luându-l la curtea lui de la Iași. „Nu mă pot pune împotriva sorții!” hotârî diacul Radu. „Ș-apoi, dacă mă sprijină și hatmanul, izbânda-i sigură” se gândi el mai înțelept. Domnitorul n avea habar de ce se petrecea în încăperile curții domnești, fiind tulburat de ticluirile vicleanului Nicodim, care-l împingea spre un război cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-și caute răsplata în plăcerea operei lui și în eliberarea de povara gândurilor lui și, arătându-se indiferent față de orice alt lucru; el nu trebuie să țină seama nici de laude, nici de critici, nici de eșecuri, nici de izbânzi. Acum a venit războiul, aducând cu el o schimbare de atitudine. Tineretul s-a întors către zeii pe care noi, cei născuți mai demult, nu i-am cunoscut, și se poate vedea deja direcția în care se vor îndrepta cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu-mi închipui de ce o luase de nevastă căpitanul Nichols, iar după aceea de ce n-o părăsise. Ba poate chiar așa se și întâmpla de multe ori, iar melancolia lui era trezită de faptul că n-avea nici o șansă de izbândă. Oricât de departe va fi mers și oricât de tainic ar fi fost locul în care s-ar fi ascuns, eram sigur ca dna Nichols, inexorabilă ca soarta și ferită de remușcări la fel ca și conștiința, avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta, firea mă împingea să pun totul pe o singură carte, să-mi joc chiar viața pentru o izbândă care nu avea poate nici un preț, chiar în proprii mei ochi. Dar orgoliul meu de învingător nu ținea de rațiune. Mai mult: îmi dădeam lucid seama că iubirile de până acum nu fuseseră atât ale mele, cât ale Zor. Pentru că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
buimăcit în stradă. Câțiva trecători, martori involuntari, au surâs văzând scena. Totuși respingerea ei brutală nu mi-a făcut deloc sânge rău. Aș zice că m-a bucurat într-un fel. ― Cu cât lupta e mai grea, gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare. Și îndîrjirea mea spori, alimentată de forța obstacolelor întîlnite în cale. Fusesem, prin urmare, umilit în două rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmi trebuia una zdrobitoare. Cu câtă râvnă și putere de muncă am izbutit să ocup o catedră. (Și asta pentru că voise ea.) Nu era destul! Mă ridicasem și mai sus, devenind secretar general, după cum se știe. Și ori de câte ori obțineam vreo izbândă, aveam grijă să i-o comunic. (Pentru că, în definitiv, tot ceea ce făceam, era pentru ea exclusiv, nicidecum pentru mine, lucru pe care îl observase.) Afară de asta trebuia s-o preocup necontenit de mine, să fiu mereu în actualitatea ei sufletească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-i măcelărim cu bâtele țintuite până când nu vor mai mișca. -Viteazule Amar, dar asta este extraordinar, așa cred că vom reuși să sfârșim lupta cu bine, scăpând odată pentru totdeauna de acești păgâni. -Dacă și Măria ta crede în izbândă, înseamnă că nu ne rămâne decât să așteptăm în liniște ascunși pe toloacă și apoi să zdrobim dușmanul care ne calcă în picioare de atâta vreme. -Trebuie să înțeleg, viteazule Amar, că ai pregătit o socoteală aparte? Abia aștept să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la cunoștință de la luptător la luptător, în discreție totală. Uran s-a urcat pe cal și-n galopul acestuia pe care-l îndemna spre partea de nord al ariei de luptă striga îndemnul: -La luptă, Urieșii mei! -Uran! Uran! Uran! Izbândă Uran! Au strigat într-un glas luptătorii urieși. Au mai urmat doar câteva minute și primii barbari și-au găsit sfârșitul în țepușele montate pentru buna primire. Acei mai vicleni au mânat caii în așa fel că au scăpat de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a răspuns Uran și aplicându-i o lovitură la gât, capul lui Zombo s-a prăvălit în colbul de pe pământul învelit cu paie și botezat cu sângele barbarilor, la picioarele lui Uran. Populația urieșilor era în fierbere: -Uran! Uran! Uran! Izbândă, Uran! Strigau, se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o parte din barbari, ce-i drept puțini la număr, au scăpat prin vecleșug din acea încrâncenare, trăind multă vreme ascunși prin păduri. Au continuat să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era prea puțin importantă, pentru ca s-o ia serios în seamă. Nici măcar nesusținerea și ironia celorlalți nu părea a-l deranja prea tare. Desigur, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
simțul onoarei, care la sudiști contau chiar mai mult decât victoria. Nordul reprezenta în mintea mea o lume rece, negustorească, și puțin îmi păsa că se bătea pentru desființarea sclaviei. Eu l-am detestat pe generalul Grant, am suferit din pricina izbânzilor lui care distrugeau o lume plină de soare, de povești, și, dacă ar fi stat în puterea mea, i-aș fi nimicit pe yankei, ca să-i dau câștig de cauză generalului Lee. Și mai târziu Sudul a rămas pentru mine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la câteva sentințe semnificative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]