5,195 matches
-
panica demolărilor, Strada Parfumului, salvată de revoluție, făcând parte din perimetrul dintre Piața Muncii și Halele Obor, destinat sistematizărilor orbești. Memorabilă rămâne scena dărâmării bisericii Sfânta Vineri: o mulțime murmurând mocnit se adună zi și noapte în jurul lăcașului în care izbesc buldozerele și macaralele, în vreme ce peste toți se ridică o pulbere spectrală, îmbibată de miros de ceară și tămâie. SCRIERI: Poarta de sticlă, București, 1982; Fereastra de la Veneția, București, 1983; ed 2, pref. Doina Uricariu, București, 2001; Bunica albă, București, 1986
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
atac împotriva unui cașalot, iar a doua un atac împotriva unei balene normale. în prima gravură, un cașalot impunător este zugrăvit în toată splendoarea forței sale, tocmai cînd țîșnește din adîncurile oceanului, purtînd în spinare scîndurile sfărîmate ale unei ambarcațiuni izbite din plin. Prova ambarcațiunii e parțial intactă, iar pictorul ne-o arată stînd în cumpănă pe spinarea monstrului; acolo, la prova, se afla - în acea clipă unică și incalculabilă - un vîslaș, pe jumătate acoperit de jetul clocotitor al balenei înfuriate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind și fornăind ca un armăsar zălud
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea cu carne de balenă. Plescăiturile lui se amestecau cu hăpăiturile lacome ale miilor de rechini care, înotînd în jurul leviatanului mort, se delectau cu grăsimea lui. Puținii oameni care dormeau la teuga în hamacurile lor tresăreau adesea auzind cum se izbeau de coca vasului cozile puternice ale rechinilor, la numai cîteva degete de inimile lor. Privind peste parapet, îi puteai vedea pe rechini îașa cum mai înainte îi auziseși) bălăcindu-se în apa neagră și răsturnîndu-se pe spate ca să poată tăia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semeni... Ă Excelent! exclamă Stubb, aprobator. încearcă să-i măgulești, așa, bună idee! Drept care, moș Țigău își continuă predica: Ă Deși sînteți niște rechini, foarte lacomi din fire, eu totuși vă zic, dragii mei semeni, că această, lăcomie - nu mai izbiți cu coada, încetați odată! Cum naiba o să m-auziți, dacă plescăiți și vă foiți atîta, afurisiților? Ă Bucătare, strigă Stubb, apucîndu-l de guler, nu-ți permit să vorbești urît, vorbește-le ca un gentleman. Bucătarul își reîncepu predica: Ă Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu chiar ambele ambarcațiuni, erau „prinse“. După un timp, ambarcațiunile fură văzute foarte dar - o balenă le remorca drept spre corabie. Monstrul ajunse atît de aproape de coca vasului, încît la început ni se păru că avea de gînd s-o izbească; deodată, însă, scufundîndu-se într-o vîltoare la cîțiva stînjeni de bordaj, dispăru cu totul, ca și cum ar fi plonjat sub chila corabiei. Ă Tăiați, tăiați! strigarăm noi către oamenii din ambarcațiuni, în clipa cînd acestea păreau pe punctul de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deodată, însă, scufundîndu-se într-o vîltoare la cîțiva stînjeni de bordaj, dispăru cu totul, ca și cum ar fi plonjat sub chila corabiei. Ă Tăiați, tăiați! strigarăm noi către oamenii din ambarcațiuni, în clipa cînd acestea păreau pe punctul de a fi izbite cu putere de bordul vasului. Dar cum aveau saulă din belșug în coșuri și cum balena plonja pare-se destul de încet, oamenii îi dădeau frîu liber și în același timp vîsleau din răsputeri pentru a se ține înaintea corabiei. Cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pequod atîrnă un cap de cașalot și unul de „balenă normală“, între care putem, să circulăm liberi, străbătînd puntea ce le desparte, nu vom avea, cred, niciodată un prilej mai nimerit de a studia cetologia în mod practic. Ceea ce te izbește în primul rînd, este contrastul general dintre aceste două capete. Amîndouă sînt destul de masive, firește, dar capul cașalotului are o anumită simetrie, care-i lipsește celui al balenei normale. Ca urmare, capul cașalotului are mai mult caracter. Privindu-l, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
creier. Căci balena, ca toate făpturile într-adevăr grandioase, se arată oamenilor de rînd sub o aparentă falsă. Dacă golești acest craniu de masa lui de spermanțet și-l privești apoi din spate, adică pe latura lui mai înaltă, ești izbit de asemănarea lui cu craniul omenesc, văzut din același unghi și în aceeași poziție. într-adevăr, dacă ați răsturna acest craniu și l-ați pune - bineînțeles reducîndu-l la scara omenească - în rînd cu o serie de cranii de oameni, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înșirați în diagonală, își lansară simultan harpoanele; zburînd peste capul harponistului neamț, aceste trei harpoane din Nantucket se înfipseră în trupul balenei. Un nor orbitor de spumă și de vîlvătăi albe! Cele trei ambarcațiuni, zguduite de fuga furioasă a monstrului, izbiră cu atîta putere bordul ambarcațiunii nemțești, încît Derick și harponistul lui buimăcit fură azvîrliți în apă, iar chilele celor trei ambarcațiuni zburară razant deasupra lor. Ă Nu vă temeți, grăsanilor! le strigă Stubb, aruncîndu-le din mers o privire fugară. O să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu drugii ăștia - mai bine dați fuga și-aduceți o carte de rugăciuni și-un cuțit ca să tăiem lanțurile! Ă Cuțit? Da, da! răcni Quoequeg și apucînd barda grea a dulgherului, se aplecă înafară printr-un sabord și începu să izbească în lanțurile groase în care era prinsă coada balenei. După cîteva lovituri năpraznice, însoțite de o ploaie de scîntei, presiunea extraordinară făcu restul: cu un zgomot înfricoșător, legăturile se rupseră, corabia se îndreptă, iar cadavrul se duse la fund. Scufundarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar drept cîrmă. 2) Faptul că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai ales la coadă - în semn de dispreț - cînd se bate cu omul, e destul de grăitor. Cînd izbește o ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind dată doar prin recul. Cînd cade de sus, drept la țintă, lovitura asta e pur și simplu irezistibilă. Nici coastele omului, nici cele ale ambarcațiunii nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cum se zbenguie ca un motănel pe vatră, închipuindu-și că e-n siguranță. Dar chiar și în joacă își arată puterea, deși uriașa ei corpolență nu mai are, în astfel de clipe, nici o demnitate. își aruncă în aer coada, izbind apoi apa, cu un zgomot asurzitor, ce se aude pînă hăt departe de jur-împrejur. Ai crede că bubuie un tun de mare calibru, iar dacă-ai vedea norișorul de aburi, de la cealaltă extremitate, adică de deasupra răsuflătorii balenei, ai crede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parfum subtil, care începu să-și croiască drum prin valul de duhoare, fără a fi absorbit de el, așa cum un rîu se varsă într-altul, fără a-și amesteca, un timp, apele. Ă Am găsit, am găsit! exclamă Stubb, încîntat, izbind în ceva ascuns în regiunile subterane ale cadavrului. O pungă întreagă, o pungă întreagă! Lăsînd din mînă sapa, își vîrî amîndouă mîinile în deschizătură și scoase de acolo două gogoloașe dintr-o substanță foarte parfumată și unsuroasă, care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea mi s-a întîmplat un lucru și mai ciudat îpe care n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cinci picioare. Coastele aveau o grosime corespunzătoare lungimii lor. Cele din mijloc erau cele mai arcuite. Pe unele insule din arhipelagul Arsacidelor, coastele balenei sînt folosite la construirea de punți pentru pietoni deasupra unor pîraie. în legătură cu aceste coaste, m-a izbit din nou faptul, repetat de atîtea ori în această carte, că scheletul balenei nu este cîtuși de puțin un tipar al formei sale definitive. Cea mai mare dintre coastele cașalotului din Tranqua - cea din mijloc - ocupa acea parte a monstrului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și pe valurile nocturne ce se frecau încet de el, ca de-o plajă întinsă. Ahab și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort, izbind cu cozile lor scîndurile ușoare, de cedru, ale ambarcațiunii. în văzduh vibra un zgomot asemănător gemetelor scoase de strigoii locuitorilor din Gomora, peste care s-a abătut ploaia de pucioasă și foc. Trezindu-se brusc din somn, Ahab îl văzu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
flăcări albăstrui, din focul Satanei. întreaga priveliște se șterse odată cu lucoare palidă de pe catarge și din nou vasul Pequod și toți oamenii de pe punțile sale fură învăluiți în giulgiul negru al nopții. Peste cîteva clipe, Starbuck, încercînd să înainteze, se izbi de cineva. Era Stubb. Ă Ce mai ai de spus acum, omule? Am auzit cum strigai. Parcă altfel decît adineaori, cînd cîntai... Ă Nu, n-am strigat deloc, am spus doar: „Fie-vă milă de noi, fulgerelor!“ Și încă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tandem: eu și soarele, pe care-l mîn! Deodată, însă, aducîndu-și aminte de ceva, se repezi spre timonă și întrebă, cu asprime în glas, care-i direcția vasului. Ă Est-sud-est, domnule căpitan, îi răspunse timonierul, speriat. Ă Minți! mîrîi Ahab, izbindu-l cu pumnul. Zici că mergi spre est la ora asta matinală, cu soarele la pupa? La auzul acestor cuvinte, toți rămaseră cu gura căscată, căci fenomenul observat de Ahab scăpase, în mod inexplicabil, tuturor celorlalți - pe semne tocmai din pricină că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
surprinse de o furtună puternică. Energia magnetică acumulată în acul busolei este, precum se știe, în esență aceeași ca și energia electrică din văzduh, de aceea nu e de mirare că se întîmplă asemenea lucruri. în cazurile în care fulgerul izbește nava, doborînd o parte din greement, efectul produs asupra acului este și mai fatal, uneori: fulgerul îi distruge încărcătura magnetică, astfel încît acul nu mai poate fi folosit decît ca o andrea, dintre cele cu care croșetează femeile bătrâne. El
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
păreau fascinați. Numai Starbuck se uita în altă parte. Cu o izbitură a maiului, Ahab reteză vîrful de oțel al lancei, apoi, întinzîndu-i secundului lunga bară metalică rămasă, îi ceru s-o țină bine, fără să atingă puntea. Și după ce izbi de cîteva ori în marginea de sus a acestei bare, puse acolo acul tocit, pe care-l ciocăni ceva mai încet, în vreme ce secundul ținea bara la fel ca înainte. Făcu apoi niște mișcări ciudate - necesare poate pentru magnetizarea oțelului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică domnule căpitan. Pe cînd ciocanul meu face o muzică! Ia ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore sînt goale pe dinăuntru. Și totuși dulgherule, un sicriu cu un trup în el sună cam tot așa. Ai dat vreodată o mînă de ajutor la căratul unui sicriu și l-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se supără. Ți-am spus că nu se poate! Ă O, stăpîne, bunul meu stăpîn! Ă Dacă mai plîngi așa, te omor! Ia seama, căci și Ahab e nebun! Ciulește-ți urechile și vei auzi mereu piciorul meu de fildeș izbind în punte; vei ști atunci că sînt acolo. Acum, te las. Dă-mi mîna! Așa! Ești fidel, băiete, așa cum cercul îi este fidel centrului său. Așa! Dumnezeu să te binecuvînteze în veci! Iar dacă se întîmplă să... atunci, Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]