2,207 matches
-
Cu și Cu sunt stabili, iar izotopul Cu reprezintă 69% din totalitatea cuprului natural. Ceilalți 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei radioactivi este Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc. Majoritatea cuprului scos din mină este sub
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
iar izotopul Cu reprezintă 69% din totalitatea cuprului natural. Ceilalți 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei radioactivi este Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc. Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși, cum ar
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei radioactivi este Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc. Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși, cum ar fi sulfați sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ minele de la
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
cel mai stabil dintre cei radioactivi este Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc. Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși, cum ar fi sulfați sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați; Dintre izotopii radioactivi remarcăm Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de nichel, în timp ce izotopul Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc. Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși, cum ar fi sulfați sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham Canyon Mine din Utah, Statele Unite ale Americii și El Chino
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
schimbând polarizarea membranei. De asemenea, ionii de Na și ionii de Ca sunt importanți în crearea lucrului mecanic în mușchi. Serul fiziologic perfuzabil este o soluție de 0,9% NaCl, izotonică. a fost descoperit in 1807 l are un singur izotop stabil. Ionul Na colorează flacăra puternic în galben. Pirostibiatul acid de potasiu KHSbO, sau formulat complex hexahidroxostibiatul de potasiu K[Sb(OH)] precipită pirostibiatul acid de sodiu, alb cristalin (precipitarea se accelerează prin frecare cu bagheta): sau Pirostibiatul acid de
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
posibil și în animale-, carotenoidele joacă un rol major în absorbția energiei de la oxigenul singlet și în conversia sa în starea fundamentală înainte să poată cauza posibile daune în țesuturi. Oxigenul care este răspândit în natură este compus din trei izotopi stabili: O, O, și O, O fiind cel mai abundent (99,762% abundență naturală). Majoritatea O este sintetizat la finalul procesului de fuziune a heliului în cadrul unei stele masive, dar o altă parte se produce prin procesul de ardere al
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
sintetizat la finalul procesului de fuziune a heliului în cadrul unei stele masive, dar o altă parte se produce prin procesul de ardere al neonului. O apare în mod fundamental prin arderea hidrogenului în heliu în timpul ciclului CNO, astfel devenind un izotop comun în zonele de ardere a hidrogenului din stele. La rândul său, majoritatea O este produs când N (abundent datorită arderi CNO) capturează un nucleu de He, cauzând o abundență a izotopului O în zonele bogate în heliu din stelele
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în heliu în timpul ciclului CNO, astfel devenind un izotop comun în zonele de ardere a hidrogenului din stele. La rândul său, majoritatea O este produs când N (abundent datorită arderi CNO) capturează un nucleu de He, cauzând o abundență a izotopului O în zonele bogate în heliu din stelele masive, evoluate. Au fost caracterizați paisprezece radioizotopi, dintre care cei mai stabili sunt O, cu un timp de înjumătățire de 122,24 secunde și O cu un timp de înjumătățire de 70
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în heliu din stelele masive, evoluate. Au fost caracterizați paisprezece radioizotopi, dintre care cei mai stabili sunt O, cu un timp de înjumătățire de 122,24 secunde și O cu un timp de înjumătățire de 70,606 secunde. Toți ceilalți izotopi radioactivi au timpi de înjumătățire mai mici de 27 de secunde, iar majoritatea acestora au timpi de înjumătățire mai mici de 83 de milisecunde. Forma cea mai comună de dezintegrare a izotopilor mai ușori decât O este dezintegrarea β pentru
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de înjumătățire de 70,606 secunde. Toți ceilalți izotopi radioactivi au timpi de înjumătățire mai mici de 27 de secunde, iar majoritatea acestora au timpi de înjumătățire mai mici de 83 de milisecunde. Forma cea mai comună de dezintegrare a izotopilor mai ușori decât O este dezintegrarea β pentru a produce azot, și cea mai comună formă pentru izotopii mai grei ca O este dezintegrarea beta pentru a produce fluor. Oxigenul e un gaz incolor, inodor si insipid. El e putin
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de secunde, iar majoritatea acestora au timpi de înjumătățire mai mici de 83 de milisecunde. Forma cea mai comună de dezintegrare a izotopilor mai ușori decât O este dezintegrarea β pentru a produce azot, și cea mai comună formă pentru izotopii mai grei ca O este dezintegrarea beta pentru a produce fluor. Oxigenul e un gaz incolor, inodor si insipid. El e putin solubil in apa, dar e mai solubil în apă decât azotul. Apa în echilibru cu aerul conține aproximativ
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în condiții de temperatură foarte scăzută, devine un superconductor. Paleoclimatologii măsoară relația dintre oxigenul-18 și oxigenul-16 în cadrul scheletelor și exoscheletelor organismelor marine, pentru a determina cum era clima acum câteva milioane de ani. Moleculele de apă de mare care conțin izotopul mai ușor, oxigen-16, se evaporă într-un ritm puțin mai rapid decât moleculele care conțin izotopul cu 12% mai greu, oxigen-18; această discrepanță crește la temperaturi mai scăzute. În timpul perioadelor cu temperaturi globale scăzute, ninsoarea și ploaia formate din acele
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în cadrul scheletelor și exoscheletelor organismelor marine, pentru a determina cum era clima acum câteva milioane de ani. Moleculele de apă de mare care conțin izotopul mai ușor, oxigen-16, se evaporă într-un ritm puțin mai rapid decât moleculele care conțin izotopul cu 12% mai greu, oxigen-18; această discrepanță crește la temperaturi mai scăzute. În timpul perioadelor cu temperaturi globale scăzute, ninsoarea și ploaia formate din acele ape evaporate tind să fie mai bogate în oxigen-16, iar apa marină rămasă tinde să fie
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
să fie într-un climat mai cald. De asemenea, paleoclimatologii măsoară direct această relație în moleculele de apă din mostrele de nuclee de gheață conservate în timpul mai multor sute de mii de ani. Geologii planetari au măsurat diferenețele dintre abundanța izotopilor de oxigen din mostre provenite de pe Pământ, Lună, Marte și meteoriți, însă pentru mult timp nu au putut obține valori de referință pentru relațiile dintre izotopii prezenți în Soare, despre care se crede că sunt la fel cu cei din
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
mai multor sute de mii de ani. Geologii planetari au măsurat diferenețele dintre abundanța izotopilor de oxigen din mostre provenite de pe Pământ, Lună, Marte și meteoriți, însă pentru mult timp nu au putut obține valori de referință pentru relațiile dintre izotopii prezenți în Soare, despre care se crede că sunt la fel cu cei din nebuloasa protosolară. Totuși, analiza mostrelor de siliciu expuse vântului solar din spațiu și reajunse pe Pământ prin intermediul sondei Genesis au arătat că Soarele are o proporție
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
Van de Graaff care folosește electricitatea statică. Cele mai mari și puternice acceleratoare, cum ar fi RHIC, Large Hadron Collider (LHC) și tevatronul sunt folosite în fizica particulelor. Acceleratoarele de particule produc, de asemenea, raze de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați ai hidrogenului, chiar dacă această
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați ai hidrogenului, chiar dacă această metodă are încă nevoie de un reactor pentru a produce tritium. Un exemplu al acestui tip de mașinărie este LANSCE din Los Alamos. Istoric vorbind, primele acceleratoare foloseau tehnologia simplă a unui singur mare voltaj
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
diametru. Mai târziu, el a construit o mașinărie cu aproape 60 de inch și a proiectat una de 174 inch diametru, pentru care nu a avut timp, deoarece al Doilea Război Mondial i-a oferit șansa muncii în domeniul separarării izotopului de uraniu. După război, el a continuat munca în cercetare și medicina pentru mulți ani. Primul mare sincroton de protoni a fost cosmotronul de la Laboratorul National Brookhaven, care a accelerat protonii până la aproape 3 GeV. Bevatronul, de la Berkeley, terminat în
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
de certitudine. <br/br>Elementul de bază al gammagrafiei este sursa de radiații gamma care datorită proprietăților sale (energie ridicată, masa de repaus nulă, sarcina electrică nulă), o fac deosebit de penetranta. Principala sursă de radiații folosită în gammagrafie o constituie izotopii radioactivi de Cobalt-60, Iridiu-192, Cesiu-137, Cesiu-134, Tuliu-170 și Seleniu-75, obținuți prin activare deoarece au un preț de cost mai scăzut și avantajul obținerii unor activități mari. <br/br>Acești izotopi sunt utilizați astfel: Cobalt-60 pentru oteluri cu grosime mare (>80
Control nedistructiv () [Corola-website/Science/317649_a_318978]
-
penetranta. Principala sursă de radiații folosită în gammagrafie o constituie izotopii radioactivi de Cobalt-60, Iridiu-192, Cesiu-137, Cesiu-134, Tuliu-170 și Seleniu-75, obținuți prin activare deoarece au un preț de cost mai scăzut și avantajul obținerii unor activități mari. <br/br>Acești izotopi sunt utilizați astfel: Cobalt-60 pentru oteluri cu grosime mare (>80 mm), Iridiu-192 pentru oteluri cu grosime mijlocie (10-80 mm), iar Tuliu-170 pentru oteluri cu grosime mică (<10 mm). Metodă permite detectarea defectelor materialelor feromagnetice. Un material este considerat ca fiind
Control nedistructiv () [Corola-website/Science/317649_a_318978]
-
1949. Pentru această contribuție, Libby a luat Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 1960. În prezent există peste 130 de laboratoare pentru datarea cu radiocarbon, pentru diferite aplicații : hidrologie, meteorologie, oceanografie, geologie, paleoclimatologie, arheologie și biomedicină. Elementul Carbon are doi izotopi naturali stabili: C, (98,89%), C (1,11%) și un izotop radioactiv C (0.00000000010%). Carbonul - 14 se dezintegrează radioactiv, având un timp de înjumătățire de 5730 ani. Metoda radiocarbonului se bazează pe viteza de dezintegrare a radiocarbonului care se
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
pe anul 1960. În prezent există peste 130 de laboratoare pentru datarea cu radiocarbon, pentru diferite aplicații : hidrologie, meteorologie, oceanografie, geologie, paleoclimatologie, arheologie și biomedicină. Elementul Carbon are doi izotopi naturali stabili: C, (98,89%), C (1,11%) și un izotop radioactiv C (0.00000000010%). Carbonul - 14 se dezintegrează radioactiv, având un timp de înjumătățire de 5730 ani. Metoda radiocarbonului se bazează pe viteza de dezintegrare a radiocarbonului care se formează în straturile superioare ale atmosferei prin interacția neutronilor din radiația
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
0.00000000010%). Carbonul - 14 se dezintegrează radioactiv, având un timp de înjumătățire de 5730 ani. Metoda radiocarbonului se bazează pe viteza de dezintegrare a radiocarbonului care se formează în straturile superioare ale atmosferei prin interacția neutronilor din radiația cosmică cu izotopul azotului N prin reacția : N + n = C + p Carbonul - 14 care se formează este oxidat rapid la bioxid de carbon care intră rapid prin fotosinteză în plantele și animalele vii și în lanțul alimentar . Rapiditatea dispersării radiocarbonului a fost demonstrată
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
este oxidat rapid la bioxid de carbon care intră rapid prin fotosinteză în plantele și animalele vii și în lanțul alimentar . Rapiditatea dispersării radiocarbonului a fost demonstrată cu ocazia testelor cu arme termonucleare în atmosferă. Există un echilibru între concentrația izotopilor carbonului din atmosferă, adică numărul de atomi de radiocarbon este constant. Când plantele și animalele mor, procesele metabolice de încorporare a carbonului (inclusiv C-14) încetează iar inventarul de radiocarbon începe să dispară prin reacția de dezintegrare : C = N + β
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]