KorAP: Find »[drukola/base=jigni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...109 >

2,723 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

spune decât adevărul, întrucât se știe că adevărul îl spun doar cei care nu sunt spirituali. Pe deasupra, sunt un om foarte răzbunător, tot din cauză că nu sunt spiritual. Suport resemnat orice jignire, însă numai până la primul ghinion al celui care mă jignește; chiar la primul ghinion, îi aduc imediat aminte și mă răzbun pe loc cu ceva, dau cu copita, cum s-a exprimat despre mine Ivan Petrovici Ptițân care, fiți sigur de asta, nu dă niciodată cu copita. Excelență, știți fabula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
strig eu. „Da’ ia-le, dacă-i așa, și Dumnezeu să-ți ajute.“ Îndată am tăiat toate cameliile roșii. Erau o minune în mica lui seră! Oftează bătrânul. Scot la iveală o sută de ruble. „Nu, domnul meu, nu mă jigni cu banii tăi“, zice moșul. „Dacă-i așa, zic eu, stimabile, fii bun și depune suta asta de ruble la spitalul din oraș, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a hranei.“ „Asta, domnule, zice el, e altceva, e o faptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
luase o cotitură atât de nebunească; de fapt și Nastasia Filippovna lăsase să-i scape la adresa lui două-trei cuvinte cu tâlc, astfel că nu putea nicidecum să plece, nelămurind definitiv lucrurile. Numai generalul Epancin, care cu câteva minute în urmă fusese jignit prin restituirea atât de neelegantă a cadoului, se putea supăra acum și mai mult de aceste excentricități neobișnuite sau, spre exemplu, de apariția lui Rogojin; de fapt, o persoană ca el se înjosise și-așa prea mult, acceptând să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
au ce căuta aici, în orice caz nu în prezența Excelenței Sale. — Ah, generale, îl întrerupse Nastasia Filippovna de îndată ce el i se adresă cu această declarație, uitasem! Dar fiți convins că în legătură cu dumneavoastră am prevăzut totul. Dacă vă simțiți atât de jignit, nu insist și nu vă rețin, deși aș dori foarte mult ca tocmai dumneavoastră să fiți lângă mine acum. În orice caz, vă mulțumesc mult pentru amiciția și măgulitoarea dumneavoastră atenție, dar, dacă vă temeți... — Dați-mi voie, Nastasia Filippovna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oaspeții Nastasiei Filippovna, care se deciseseră să meargă pe jos o bucată de drum. — Știți, Afanasi Ivanovici, se zice că așa ceva se întâmplă la japonezi, spuse Ivan Petrovici Ptițân. Cică acolo cel ofensat se duce la cel care l-a jignit și-i spune: „M-ai insultat și de aceea am venit ca să-mi despic pântecele sub ochii tăi“. Ei bine, spunând asta, într-adevăr își spintecă pântecele sub privirile ofensatorului și simte, probabil, o satisfacție extraordinară, ca și cum chiar s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
multe sunt mari păcătoase ca ea și multe sunt felurile de schimbare a norocului, multe sunt jertfele care se zvârcolesc acolo și gem și așteaptă; păi eu și pentru tine, și pentru alții ca tine, care-s neobrăzați și-i jignesc pe oameni, m-am rugat chiar atunci, ai fi putut să-ți dai seama, dacă tot te-ai apucat să tragi cu urechea în timp ce mă închinam... — Hai, ajunge, roagă-te pentru ce vrei, naiba să te ia, că prea te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lăsat-o? — C-căutătoare... — Căutătoare? Parcă tot ar căuta ceva, ca și cum ar fi pierdut ceva. Despre căsătoria care o așteaptă, numai când se gândește și i se face silă și, dacă-i aduci aminte, își închipuie că vrei s-o jignești. La el se gândește cel mult ca la o coajă de portocală, adică, mai mult, cu spaimă și groază, nici măcar să-i vorbești nu te lasă și de văzut se văd numai de nevoie... și el cam simte cum stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a supărat, dar nu pentru mult timp: iar s-a apucat să mă hărțuiască. Și m-am mirat atunci de ea, de ce n-are deloc ciudă pe mine? Căci ține minte răul, mult timp ține ură pe cei care au jignit-o. Uite, atunci mi-a trecut prin cap că mă disprețuiește atât de mult, încât nici nu poate fi mult timp supărată pe mine. Și ăsta-i adevărul. „Știi tu, zice, ce înseamnă papa de la Roma?“ „Am auzit“, îi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și asta, bombăni Ivan Feodorovici cu jumătate de voce. Parcă s-au adunat cincizeci de lachei laolaltă, s-au apucat de scris o porcărie și au scris-o. — Dați-mi voie să vă întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea prezumții? declară Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
poate, domnilor, se prea poate, se grăbi prințul să spună, deși nu înțeleg despre care lege generală vorbiți; dar să spun ce am de spus, numai nu vă supărați degeaba; jur, n-am nici cea mai mică dorință să vă jignesc. Și chiar așa este, domnilor: nu pot spune nici un cuvânt sincer fără să vă supărați imediat. Însă, în primul rând, m-a uimit teribil că „fiul lui Pavlișcev“ există și se află într-o situație atât de îngrozitoare, cum mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi permis să enunțe cu voce tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de rău îi străpunse dureros inima. În afara faptului că l-a „jignit“ pe Burdovski, emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală de care s-a tratat el în Elveția - deci, pe lângă asta, oferirea celor zece mii destinate școlii a fost făcută, după părerea lui, grosolan și imprudent, ca și cum i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
puțin două sute cincizeci de ruble, ci numai o sută. Prințe, am verificat ca să nu iasă vreo încurcătură. — Lăsați, lăsați, făcu prințul, dând din mâini spre Gavrila Ardalionovici. Nu, nici un „lăsați“! se agăță imediat și de asta nepotul lui Lebedev. Ne jigniți cu acest „lăsați“, prințe. Nu ne ascundem, spunem pe față; da, aici e doar o sută de ruble, nu două sute cincizeci, dar oare nu e totuna... N-nu, nu e totuna..., izbuti să strecoare Gavrila Ardalionovici, afișând un aer de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu am simțul măsurii; cuvintele mi-s altfel, nu corespund ideilor, și asta-i o înjosire pentru aceste idei. Și de-aceea nu am dreptul... pe deasupra, sunt și suspicios, sunt... sunt convins că în această casă nimeni nu mă poate jigni, că sunt iubit mai mult decât merit, însă știu (o știu cu siguranță) că după douăzeci de ani de boală trebuia negreșit să rămână ceva, așa că e imposibil ca oamenii să nu-și râdă de mine... uneori... nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei? De ce ai schimonosit totul în ființa dumitale, de ce nu ai pic de mândrie? — Doamne, cine s-ar fi gândit la asta? plesni din palme Lizaveta Prokofievna. — Cavalerul sărman! Ura! strigă frenetic Kolea. — Taci!... Cum de îndrăznește cineva să mă jignească aici, în casa ta? se repezi deodată Aglaia la Lizaveta Prokofievna, fiind de-acum în acea stare de isterie, când omul nu mai ține cont de nici o limită și depășește orice obstacol. De ce toți, până la unul, mă chinuie! De ce, prințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu existau aveau neapărat un scop, și nu mai încăpea câtuși de puțină îndoială în această privință, Evgheni Pavlovici se gândi la început să scape cumva și pentru nimic în lume să nu-i acorde vreo atenție celei care îl jignea. Dar cuvintele Nastasiei Filippovna îl loviră ca trăsnetul; auzind de moartea unchiului său, se făcu alb la față ca varul și se întoarse spre cea care-i adusese vestea. În această clipă, Lizaveta Prokofievna se ridică repede de la locul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a mai întâmplat, confirmă Lebedev, neacordând nici o atenție întrebării. A existat deja un Malthus 56, prietenul omenirii. Dar un prieten al omenirii cu baze morale șubrede este un canibal al omenirii, ca să nu mai vorbim de orgoliul lui; căci ia jigniți-l în orgoliul lui pe unul dintre acești nenumărați prieteni ai omenirii și el imediat e gata să dea foc lumii din toate patru părțile numai din răzbunare meschină; de altminteri, ca să fim drepți, așa ar face fiecare dintre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
când mi le aminteam, mi-au produs impresia greoaie a unei mile ciudate, disprețuitoare față de el, pe care n-aș fi vrut deloc s-o am. Nici chiar în momentul unei asemenea jigniri (doar simt și eu că l-am jignit, deși n-am avut această intenție), nici chiar într-un asemenea moment, omul acesta nu a putut să se înfurie! Dacă buzele au început atunci să-i tremure, asta n-a fost din cauza furiei, jur: m-a înșfăcat de mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oameni care, în susceptibilitatea lor supărăcioasă, găsesc o desfătare extraordinară și mai ales când aceasta ajunge în sufletul lor (ceea ce se întâmplă întotdeauna foarte repede) până la ultima limită; în această clipă chiar, pare-se, le place mai mult să fie jigniți decât nejigniți. Acești oameni nervoși sunt chinuiți întotdeauna de căința care urmează, desigur, dacă sunt inteligenți și sunt în stare să-și dea seama că s-au înfierbântat de zece ori mai tare decât ar fi trebuit. Câtva timp, acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
faptul că am putut intra la ei; deodată el s-a repezit la mine aproape turbat de furie; nu apucasem să îngaim nici două vorbe, iar el, mai ales văzând că sunt îmbrăcat decent, s-a considerat, probabil, teribil de jignit că am avut curajul să pătrund cu atâta necuviință în ungherul lui și să văd urâta dezordine, de care și lui îi era rușine. Desigur, s-a bucurat de ocazia de a-și vărsa pe cineva năduful provocat de ghinioanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
foarte târziu. Am crezut că pentru asta a venit. Dimineață ne despărțiserăm întrucâtva ostil și chiar țin minte că de vreo două ori m-a privit foarte ironic. Tocmai această ironie am surprins-o acum în privirea lui, ea mă jignise. La început nu mă îndoiam câtuși de puțin că acesta este Rogojin în carne și oase, că nu-i o nălucă, nu-i un delir. Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva. Între timp el continua să stea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm sau nu, Ptițân? Ippolit asculta cu o uimire care-l lăsase încremenit; subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse Ganea. Ippolit se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
convingător să nu se supere. Bine, adăugă ea, rușinându-se teribil, simt că am întrebuințat o expresie tare prostească. Am făcut-o așa... numai ca să te pun la încercare. Ia-o ca și cum n-aș fi spus nimic. Dacă te-am jignit, iartă-mă. Nu te uita la mine, te rog, întoarce capul. Ai zis că e un gând foarte murdar; am spus-o într-adins, ca să te pun la încercare. Câteodată mi-e și mie frică de ceea ce vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
țineți foarte mult să aflați cum m-am întâlnit astăzi cu Aglaia Ivanovna? îi încheie prințul gândul, cât se poate de calm. — Așa-i, țin! explodă imediat Lizaveta Prokofievna. Nu mă tem de cuvintele spuse de-a dreptul. Pentru că nu jignesc pe nimeni și n-am vrut să jignesc pe nimeni... De acord, nu-i nici o jignire și e natural să vreți să aflați; sunteți mamă. Astăzi m-am întâlnit cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde, la ora șapte fix, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întâlnit astăzi cu Aglaia Ivanovna? îi încheie prințul gândul, cât se poate de calm. — Așa-i, țin! explodă imediat Lizaveta Prokofievna. Nu mă tem de cuvintele spuse de-a dreptul. Pentru că nu jignesc pe nimeni și n-am vrut să jignesc pe nimeni... De acord, nu-i nici o jignire și e natural să vreți să aflați; sunteți mamă. Astăzi m-am întâlnit cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde, la ora șapte fix, ca urmare a invitației pe care mi-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aș fi câtuși de puțin egală, ați putea să vă supărați pentru această insolență; dar cine sunt eu și cine sunteți dumneavoastră? Suntem doi poli opuși și eu, în ochii dumneavoastră, sunt prea din cale-afară, încât nu vă pot nicicum jigni, chiar dacă aș vrea s-o fac“. În continuare, în alt loc, scria: „Să nu luați cuvintele mele drept un entuziasm bolnav al unei minți bolnave, însă pentru mine sunteți perfecțiunea! V-am văzut, vă văd în fiecare zi. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]