3,223 matches
-
bună și mergând spre ea vreo 50 m, numai ce l-am auzit în urmă chemând pe cineva, care răcnea, cu disperare în glas, rugându-ne, cum n-am mai auzit, de zilele mele: fraților, salvați-mă! Fraților, nu mă lăsați! Atunci eu mi-am cârmit cu grijă nasul, prin puhoaie, către înapoi, cu grijă, să nu-mi intre apa cea rece ca gheața în nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vindece și să se estompeze: Îmhî: E = mc la pătrat, zise el. Începu să se plimbe agitat prin încăpere, trecându-și luleaua dintr-o mână în alta. La mijlocul unei curse, dintre șemineul măreț și biroul său cu teancuri de tomuri lăsate deschise pe podea, cuvântă precipitat: Vreau să verific accesul ipotezei la înțelegerea contemporanilor noștri. Trebuie să le explic această miraculoasă formulă a energiei! Și aceasta, unui număr cât mai mare de oameni posibil! Spune-mi, ma biche! se opri el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl despărțise brutal și parcă fără întoarcere de tot ceea ce însemnase lumea lui până atunci: familie, casă, pământ. Cât durase ocupația, știrile venite de dincolo odată cu numeroșii români ce fugeau din calea urgiei, făcuseră să crească mereu grijile pentru cei lăsați acasă. Întors în sat după patru ani, odată cu regimentul unde fusese concentrat, la casa părintească nu găsise decât vântul. Părinții își dormeau somnul de veci în cimitir, morți cu inima grea de întristare după ce rămăseseră fără nici un sprijin la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
între cei care doresc să mențină logica sistemului și cei care doresc să se manifeste ca forțe noi pe arena mondială. Apar, de asemenea, contradicții între titularii diferitelor centre de putere. Dar, procesul de reașezare a raporturilor dintre state trebuie lăsat să se desfășoare pe baza regulilor de conduită internaționale, morale, să nu fie frânat de acțiuni arbitrare de forță. Se afirmă noi actori pe scena internațională, care își manifestă opțiunea politică spre independență. Aceste fenomene vin în contradicție cu efortul
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare a partiturii și, cum orice vector trebuie lăsat să meargă până la capăt (adică, până la schimbarea sensului), s-a ajuns la aleatorismul total, la free-music ori la Freies Zusammenspiel, prin urmare, la non-partitură. În muzica nouă (a cărei aventuri semiografice au pustiit nu de puține ori sensurile și semnificațiile
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
împinge înfăptuitorul pe o treaptă superioară în scara progresiunii spirituale din rostul lumii. Prin ea, omul e creator de geniu. Astfel, sosește acel moment cînd toate gîndurile, toate energiile, toate elanurile, toate aventurile dar și tristețile sau chiar înfrîngerile par lăsate special pentru a da valoare înaltă acelei întîmplări. E marele eveniment al vieții, e clipa care creează; celelalte clipe cad ca frunzele toamna, după ce ele au făcut peste vară să crească lăstarul înflorit al clipei unice de care vorbim. Pentru
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
a fost - numai când am zis că neputința de a fi totdeodată și ministru și director al Băncei de București fusese motivul sau unul din motivele acelei demisii; această "insinuare" a noastră trebuia numai semnalată de organul Centrului și apoi lăsată să fie cumpănită în opinia publică cu faptul că marele om de stat, care acum câteva luni atârna pe patrioții liberali-naționali de acelaș cui cu Hoeedel și Nobiling, astăzi stă alături cu dânșii pe banca ministerială, și ― ciudată coincidență, mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
avut grijă... Când iubești, iubirea trebuie împlinită, orice-ar fi, fiindcă nu se știe dacă te vei mai întîlni vreodată cu clipele acelea. Matilda însă nu mă iubea și altfel trebuia primită... O variantă: venise sau nu pentru mine? Trebuie lăsată să arate ce însemnam eu pentru ea, până la capăt, și nu ce însemna ea pentru mine. Altă variantă: venise să vadă ce însemnam eu pentru ea, prevăzută în același timp cu toate armele seducției. Dar ducă-se dracului toate aceste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Matilda, că era bucuroasă de întoarcerea soțului, cu care proiecta excursii și nu înțelegeam ce mai căutam eu acolo. Totuși ceva nou apăruse în comportarea lui Petrică față de mine: mă privea fără a dori să mă vadă, cu pleoapele lăsate, adormit, în timp ce trăsăturile îi curgeau și ele parcă în jos, ai fi zis că dacă mai continua așa o să înceapă să-i pice din chip picături din el, ca și când ar fi fost din ceară. Cum a fost în armată, cât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ochii ei își pierduseră culoarea, verdele devenise albastru întunecat... Marele Vasile părea să rumege ceva în sensul că nu era bine ce se întîmplă, dar nici n-avea ce să facă. Oricum, nu era treaba lui. Tamara își deschisese pleoapele lăsate și se uita la mine cu o curiozitate lacomă și neascunsă, aproape sfidătoare. Părinții și bunicii mei se uitau și ei la mine parcă mi-ar fi spus: dă-i afară pe toți, sânt contra ta și a noastră. Tasia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridic și să aștept dincolo, dar îmi făcu un semn să rămân. Vorbea cu un director, probabil de uzină, pe care îl chemă la el și apoi închise. "N-o să-ți spun, zise, că religia e opiul popoarelor, dar trebuie lăsate popoarele libere să decidă ele singure dacă vor să mai creadă în Dumnezeu sau nu. De aceea noi am interzis propaganda religioasă, am scos-o din școli și am despărțit biserica de stat." "Totuși, a ținut omenirea în frâu două mii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spuse ceva să mă rețină. Mă conduse însă până afară. "Dom' profesor, zise, și acuma ce faceți? Vă duceți acasă?" Da, zisei, o iau pe jos și mă duc acasă. Nu prea m-am distrat." El rîse: Nu-i nimic, lăsați..." Parcă mi-ar fi promis el o altă distracție mai grozavă, de care însă nu era sigur ca să se angajeze... Pornii prin noaptea răcoroasă de sfârșit de septembrie. De fapt mă distram, deși ciocnirea mea cu Calistrat, lipsită de un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu sânt simbolul speranței, sânt chiar speranța, cât timp mergeți pe două picioare și mă vedeți pe bolta albastră, nimic încă nu e pierdut pentru voi... Haide, lăsați zăpada, amânați curățatul, troienele au farmecul lor, dați-i drumul prin magazine, lăsați telefoanele să zbârnâie, cumpărați vin dacă încă n-ați făcut-o până acum, schimbați-vă programul dacă vremea rea v-a făcut apatici și combinațiile voastre au fost aranjate fără entuziasm. Astfel îmi spusese și Suzy câteva zile mai înainte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sufletul plin de această liniște și de prezența ei în patul meu. Din când în când mă întorceam să văd ce face și privirea mi se oprea îndelung pe lucrurile ei, ceasul așezat pe lunga noptieră încărcată cu cărți, cismele lăsate alături, cu căputele îndoite și cu vârfurile îndreptate cuminte spre pat, blana întinsă în fotoliu... și gîndeam: "De ce n-ar rămâne această fată la mine pentru totdeauna? E atât de dulce prezența ei! Ași putea lucra chiar dacă ar fi trează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
formeze în noi marea inerție a tuturor culpabililor și să ne izoleze de ceea ce era real. Lumea nu mai era pentru noi firească. Noi săvârșiserăm, cu complicitatea ei naivă (ce era altceva fuga grupului decât gândirea generoasă că îndrăgostiții trebuiesc lăsați singuri?), un act de curățire, eliminasem un dipsoman desagreabil pentru o colectivitate care nu putea trăi cu gândul că viciul, maladia incurabilă, agresivitatea o pot amenința fără consecința naturală: moartea într-o încăierare a celui marcat, sau într-o căsătorie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau prea groase, neașteptat de boante sau spectaculos de lungi, etalate pe tarabele de plastic, lemn sau mușama. La capăt, acolo unde privirea caută instinctiv nervura fină a metatarsienelor, înflorește un buchet de unghii murdare, tocite sau pur și simplu lăsate să crească în plata Domnului, ca o grădină în paragină. Doar în metroul parizian mi-a fost dat să mai întâlnesc o asemenea junglă de plante cornoase: triunghiulare, octogonale, zimțate - într-un cuvânt, imposibil de privit. Nimeni nu poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi pus pariu că nu există cu-adevărat. „Nota zece, dom’ profesor! Sunt impresionat! Treizeci și doi de ani de prietenie și încă mai știi ce vreau să spun.“ Nu era o ironie. În locul lui, aș fi fost chiar îngrijorat. „Lăsați complimentele reciproce și explicați-mi și mie!“, a protestat Maria, urmărind cu neîncredere șiroaiele de date de pe ecran. „Ce se întâmplă aici?“ Mihnea a zâmbit larg, cu înțelegere. Eram toți trei frumoși, deștepți, dar niciodată în același timp. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o pățisem și eu, se mai arunca untdelemn de la etaj sau zburau semințe și coji de struguri pe parbriz. Șoferii mă compătimeau, înainte să plece. Unii (mai ales femeile) nici nu se prindeau, mergeau vreo trei sute de metri cu mașina lăsată, până să-și dea seama de ce trage volanul. „Haideți, că ne face ciuciulete!“, i-am îndemnat, deschizând ușile. Ne-am urcat toți patru în Opel: Maria în față, Mihnea și Lupu în spate, despărțiți de umbrela avocatului. Un „Doppler“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai multă convingere. Mă bucuram de ceva succes. Cel mai bine mergea cu femeile, centrul micului meu univers imaginar. Le alegeam cu grijă și blândețe, pregătit să le depăn câte-o poveste (uneori, să și ascult): o privire vioaie sau lăsată ostentativ în jos; un tremur imperceptibil al vocii; o fustă cuminte, la mijlocul distanței dintre genunchi și coapse. Pe cele mai îndrăznețe le găseam pe calorifere, bâțâindu-și nerușinat picioarele. Păream un băiat bun, timid, aproape că-mi venea și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plăcut ca, după gestul ăsta scurt și intens, bărbatul să sigileze dreptunghiul de aer și lumină care intra prin deschizătură și eu să rămân din nou blocat în submarinul meu umed și întunecat. De fiecare dată însă, rama era smulsă, lăsată să se bălăngăne în vânt, iar bărbatul se urca pe bicicleta lui colosală și pleca mai departe, printre blocuri. Mă repezeam pe scaunul pus din timp sub geam, îl urcam cu bucurie și speranță (oare o fi scăpat gadgetul?) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu câte-o pereche. Lumea le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum ieșiseră din fabrică. Mașina 110 apărea noaptea de pe străduțe, cotea imprevizibil și țâșnea de fiecare dată în altă parte, printre blocuri. Avea capătul undeva între Dămăroaia și Bucureștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lipiciul nu se desprindea din tot V-ul limbii, băieții introduceau o spatulă, pentru a ridica fără efort bucata încleiată. Se mai folosea și metoda cu acul de păr sau dezlipitul „la rece“, cu două cuțite ținute în congelator, apoi lăsate zece minute la temperatura camerei. Dacă nimic nu mergea, securiștii rupeau plicul pur și simplu. Am împins coala cu vârful degetului. Mă simțeam așa-și-așa, iritat și delicios, îmi băgam nasul prin corespondența altuia (se știe, nu eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
promovată în acest interval de timp, o componentă a securității colective. Această apropiere avea la bază mai multe elemente: ponderea geografică, demografică, militară și economică care făcea din Uniunea Sovietică o mare putere; pretențiile teritoriale ale acesteia la adresa României; impresia lăsata de sovietici după instaurarea regimului hitlerist în 1933 că ar vrea să abandoneze cooperarea cu germanii și că ar fi interesați de o conlucrare cu statele care promovau securitatea colectivă; o posibilă apropiere sovietogermană în cazul în care nu se
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
promovată în acest interval de timp, o componentă a securității colective. Această apropiere avea la bază mai multe elemente: ponderea geografică, demografică, militară și economică care făcea din Uniunea Sovietică o mare putere; pretențiile teritoriale ale acesteia la adresa României; impresia lăsata de sovietici după instaurarea regimului hitlerist în 1933 că ar vrea să abandoneze cooperarea cu germanii și că ar fi interesată de o conlucrare cu 5 2 statele care promovau securitatea colectivă; o posibilă apropiere sovieto-germană în cazul în care
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]