2,387 matches
-
de vânt și o expresie uscată pe zilele fără oameni ...pădurea aleargă un zgomot viu: îl ademenește să-i simtă ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi, fericirea e o armă caldă, îți tremură în mână ...preamilostivul târziu de scris, preacuratul frig de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
câmp de orez în Bali. Nu existau documente legale sau marcaje propriu-zise care să indice ce porțiune de pe întinsul teren era cultivată și de către care familie dar a observat că pe măsură ce se muta dintr-o zonă în următoarea, începea să latre un alt câine. Câinii știau ceea ce legea nu știa. Țelul (și ar fi unul potrivit și pentru dumneavoastră și soția dumneavoastră) este de a găsi căi prin care să li se dea săracilor aceleași drepturi ca și celor bogați și
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
vine. Când aștepți aprecieri în legătură cu versurile trimise și nu primești răspuns. Un vraci învățat căruia nevasta îi naște numai fete. Lucruri nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit pomenește în gura mare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare este bântuit de Cel Rău, după cum îi povestește ciobanul lui Negru-Vodă: “Ba, Doamne,-am văzut/ Pe unde-am trecut,/ Un zid părăsit/ Și neisprăvit./ Cânii, cum îl văd,/ La el se răpăd,/ Și latră-a pustiu,/ Și urlă-a muțiu...” Domnul legendar este un cosmocrator, dar cine dărâmă creația lui Manole? Ce forță invocă Manole prin zidirea Anei? Pe Dumnezeu? Categoric nu. Dumnezeu nu poate fi deoarece El nu distruge mănăstiri. Nu distruge frumosul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ai altă scăpare. Mă duc la munte, Vasile”. Mi-a adus mămăligă și caș. M-am ascuns sub fân, în grajdul unui vecin de-al lui, certat cu ăsta. De sub fân, vedeam tot. ...Și au cântat cocoșii. Au început să latre câinii. Pâr, pâr, pâr! Se auzea zăpada. Aveau bocancii înfășurați în cârpe, dar degeaba. Venea un pluton în formație la poarta lui Vasile. Era și Ungureanu. Nu mă predau. Vin câinii și-mi iau urma! Am trecut Argeșul în pielea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Lângă blană, un motan bălțat, parcă la fel de bătrân, care mârâie și clănțăne ca un câine. După mai multe insistențe, îl scot din reverie pe stăpân. Nu înțelege. Îl caut pe părintele Ieronim!», strig eu la urechea moșului. Motanul dă să latre de-a binelea. «Ce vrei, măi? Piei de-aici!» Am pierit și opresc un preot-profesor să-l întreb unde-l găsesc pe părintele Ieronim, care l-a cunoscut pe Ilarion Argatu. «Este chiar dumnealui!». În fața mânăstirii, protosinghelul cel vioi dădea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de cavou. Ieși gata pregătit pentru moarte sau hotărât să lupți în cel mai cumplit război? După ce te iei din nou în posesie trebuie să devii un războinic. M-am ridicat în picioare. Pe partea interioară a porții din față lătrau fioros la mine vreo cinci câini. Trebuie să spun că mie mi-e frică de câinii necunoscuți. Și ei mă simt și devin și mai agresivi. De aceea, îi evit. Atunci, m-am trezit că mă îndrept hotărât spre câinii
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Mai târziu am aflat că ce făcea femeia aceea, o asistentă, era o procedură de a-l ajuta pe pacient să-și revină din anestezie. Unii nu-și mai reveneau. Același lucru îl făcuseră și câinii de la crescătorie: mă scoseseră, lătrând, din blocajul total, din anestezia spaimei, de după citirea rezultatului biopsiei. A fost dramatică reconectarea la real. Totul a fost de recuperat. Toate bunurile. Primul a fost identitatea. Eu eram cel care se afla acolo. Apoi, a venit rândul simțurilor, în
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
-mi cum pe vremuri am fost hatmanul Mazeppa", " Lucrurile despre care vorbesc se petreceau aievea pe la omieșasesuteșiceva" (Ploaia), "Peste mine au trecut o mie de vânturi, o mie de ani,/ se mai aud pe fregate o mie de boturi cum latră." (O mie de vânturi). Mijloacele sunt, în general, aceleași cu ale generației sale, dar în loc să facă o radiografie, un reportaj al lumii exterioare, Constant Tonegaru optează pentru o stranie incursiune într-o lume interioară. Și erosul e aici prilej de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
transformă într-un teatru, oamenii nu sunt decât măști fade, societatea este una a decăderii, iar ironia amară ia naștere tocmai din conștientizarea acestei inutilități ("Ridicoli Don Chișoți prin vechi saloane/ privim năuntru grave draperii:/ umbrele gem goale pe sub masă/ latră câinii ultimei isterii", Trotuarul din memorie). Atât tabloul descris, cât și vocabularul utilizat pentru conturarea lui transmit aceeași senzație de lume în putrefacție, existența pare să fie un perpetuu coșmar în care cadavrele în descompunere ocupă locul central. Așa cum se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conduce spre o demitizare: "Glasul de Sus era o legendă, un mit./ Departe o trompetă din șanțul cu oameni ne chema;/ am vrut să răspund, dar gura mi-era plină de pământ/ și din șanțul cu oameni mitraliera prea tare lătra". Totul e material, nu se lasă nicio cale de evadare-n spiritual. Războiul aruncă oamenii în anonimat, la fel și moartea ("la căpătâi pe câte-un lemn scria: "un oarecare""). Finalul marchează resemantizarea textului, completarea lui. Nu e nimic din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
redea starea de ebrietate, marcând pauzele așa cum versul în care se prezintă ce scrie pe sticlă sugerează silabisirea lentă și transferarea ei în domeniul poetic, altfel zis se prezintă modul în care ea "transfigurează" lumea: "Când haitele la Lună vor lătra,/ (...) cu sete, lumina ei din pumni o voi bea". Revenirea trecutului spre prezent ar putea fi o replică dată vechilor meditații pe ruine, "Oamenii vechi" nu vin să cerceteze prezentul și să-l critice, ei sunt la fel de derutați ca și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului, reafirmându-se astfel inconsistența lumii. Aceeași tehnică a ironizării se regăsește și în Moment solemn. Se creează întâi un spațiu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o imagine fotografică. În fond, se produce o poetizare a universului banal, lumii aparent prozaice oferindu-i-se drept de existență în poezie: "Prin cristale se-mprăștia o amintire plutind/ precum scama plopilor pe înserat;/ departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat." (Preparative de tăcere, Constant Tonegaru). Un alt text se constituie din suprapunerea unor imagini fotografice, detalii surprinse în manieră caragialeană, ca în La Moși: "Tramvaiul vechi era tras pe linia moartă,/ la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu dorul și ne-ajunge:/ apă, suflet, pâine și tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele la mort" (Trotuarul din memorie). Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea.../ dar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care un câine a refuzat să plece de lângă stăpânul său executat: "Un câine care aparținea unuia dintre ei nu a putut fi alungat de lângă el în închisoare și când a fost aruncat pe Treptele Jalei nu i-a părăsit corpul, lătrând cu urlete triste la marea adunare de romani iar când unul din ei i-a aruncat mâncare, acesta a dus-o la gura stăpânului său mort; iar când cadavrul i-a fost aruncat în Tibru a înotat până la el și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
optulea, nu poți închide un ochi toată noaptea din pricina concertului sinistru al câinilor vagabonzi din Tătărași, chestiunea livrescă devine una cât se poate de existențială. M-am uitat cât de terifiată privea tânăra canadiancă hoardele de jivine flămânde și împuțite, lătrând amenințător și gata să îți composteze gamba piciorului la cel mai mic semn de neatenție atunci când faci imprudența să te plimbi prin cartier ziua în amiaza mare și nu am fost în stare să dau prea multe explicații asupra cauzelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pline de Împunsături Nu mai au de sânge două picături...” „Ale turnurilor umbre...” (Gr. Alexandrescu) - meteteză - deplasare, schimbare de loc la nivelul cuvântului: „De la beat cârciumă vin Merg pe gard, de drum mă țin Și cu subsuoara-n pâine, Nici un latră nu mă câine...” (efect comic) - predicat psihologic - un segment al unui cuvânt care poartă accentul predicativ al comunicării; „Laurii voiau să smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinței biruință căta orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
clienți, Ghița Îi mărturisi Anei că este chinuit de gânduri negre, fără să recunoască vreun motiv și-i propune să plece de la Moara cu noroc, deși el nu ar fi vrut să renunțe la planurile lui. Câinii au Început să latre cu furie la trei călăreți venind dinspre locuri dosnice. Între ei cârciumarul l-a recunoscut pe Lică. Sămădăul sa apropiat de câini, i-a mângâiat, i-a potolit, spre disperarea lui Ghița, socotindu-se lipsit de aparare. Apoi i-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a Îmblânzit pe cârciumar. Ghiță s-a enervat și 1-a amenințat că ar putea să-1 ducă la spânzurătoare. Lică și-a cheamă oamenii și a poruncit să fie legat și să-i Închidă nevasta și copiii În casă. Când lătraseră câinii Însă, Ana trimisese sluga să se ducă la popa din Fundureni, ca să-i spună că venise Lică la han, așa că, dacă li se Întâmplă ceva, oficialitățile vor ști cine sunt vinovații. Lică s-a supărat, dar Ghița i-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
femeie Înaltă, lată-n umeri pe care nui cunoștea. Ana s-a trezit și ea speriată din somn, nu a recunoscut glasul lui Răuț și nu mai avea Încredere nici În servitorul lor, Marți. În noaptea aceea, când câinii au lătrat a treia oară, Ana a văzut că Lică se intorcea singur dinspre Fundureni. Bănuia că Ghiță știa unde fusese plecat și pentru ce anume. Ghiță se hotărâse să plece la Ineu, să1 caute pe Pintea, să-i spună frământările lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în cele afirmate. Ce se petrece în prezent în jurul nostru depășește cu mult viitorul prefigurat de dvs. E ca și cum pisica pe care o țineți la poză pe prima pagină din „Supliment“, deși are privire inteligentă, s-ar apuca mâine să latre. DAMELE GAZETIERE Emilia CHISCOP Despre vin Vinul nu e doar licoare amețitoare, dezlegător de limbi, dezvelitor de adevăruri nerostite și neștiute. Este elixirul tinereții, al sănătății corpului și minții, rețeta magică a creșterii copiilor. Numai un mincinos consecvent nu bea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (b) "...în mijlocul odăii se oprește, adulmecă lacom mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu înverșunare" (Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă) Formulați două enunțuri în care prepoziția înaintea să preceadă un numeral colectiv cu funcția sintactică de complement circumstanțial de loc, respectiv de timp. Alcătuiți opt enunțuri în care prepoziții care cer
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
numeral cu valoare adjectivală: Au depus eforturi înzecite. * adjectiv: Vremea frumoasă i-a atras la plimbare. * verb la modul infinitiv: Felul lui de a fi era apreciat de toți. * verb la modul gerunziu: S-a speriat foarte tare de câinii lătrând. * verb la modul supin: Problema de rezolvat acasă nu era foarte dificilă. * adverb: Venirea ta aici îl bucură. * interjecție: I-a dat o prăjitură yummy. Propoziție subordonată introdusă prin: * conjuncție: Avea convingerea/ că va fi bine. * pronume relativ: I-a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-i incita și, poate, pentru ca să facem la fel ca ei. La fiecare galop circular al calului și al ogarului, potaia, incapabilă să țină pasul, stă nemișcată la capătul traseului pe unde rivalii vor trece în mod obligatoriu, pentru a le lătra în față și a-i provoca la luptă. Ciudată și distracția asta a noastră! La această oră și în această grădină fermecată. Am alergat astfel încât ne-am trezit pe o alee puțin umedă, lângă un teren de tenis. Prințul m-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]