5,821 matches
-
avortoni scenici”. Nu se împacă defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-novice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează exigențele, cu o pedală de constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului dramatic pe scenă, acest „spațiu al semnificațiilor esențiale”. El își exprimă cumpătat
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când scrie despre satele și oamenii din Ialomița. Lirismul discret, narațiunea lentă, întârziată prin exploatarea unor stări dramatice neostentative, difuze, precum descumpănirea, nedumerirea, dar și buna motivație în ceea ce privește gestul, felul de a vorbi al personajelor trimit către o
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
heraldic se lasă o noapte cam rece.// și steaua lumină de scut se înalță încet, migălos/ dantelând cu lumină și umbră o inscripție peste noapte./ v. înnopteanu înaintează printre heraldice șoapte.” Este un univers în care s-ar simți la largul lor umbrele lui William Blake și Christian Morgenstern, englezii și-ar recunoaște structura de sonet îngropată sub experimentul ingambamentului și poate chiar tipul de umor pince-sans-rire, totul însă combinat într-o atât de personală viziune, încât ingredientele își pierd aromele
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
secund în ceea ce privește capacitatea de difuzare în rândul sătenilor. Trebuie menționat că ziarul a avut un impact crescut în Zerind, mai ales pentru că populația se uită la posturi de televiziune în limba maghiară, dar citește ziare românești. Emisiunile dedicate descrierii pe larg a proiectelor din șase sate se află pe al treilea loc din punctul de vedere al audienței, pentru că au fost difuzate în zile considerate lucrătoare în mediul rural. Comparând impactul general al campaniei în fiecare dintre cele șase sate studiate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de unire cu Dumnezeu, Cel pe care-L abandonase în adolescența târzie, Sofronie pășește pe pământul pietros și aspru al Athosului cu dorința unei dedicări totale, lăsând în urmă toate grijile lumești ca pe niște corăbii arse și abondonate în larg. Rezident la mănăstirea Sf. Pantelimon (Russikon) aparținând unei largi comunități rusești de la Sfântul Munte, preotul Sofronie își împlinește zilnic „ascultările” de monah, practicând rugăciunea inimii și împlinind poruncile Evangheliei, ceea îi asigură pregătirea duhovnicească pentru întâlnirea cu Sf. Siluan. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în stare să se angajeze în și să disemineze polemici doctrinare. Totuși - în acest sens am scris și eu aici -, ar fi bine ca specialiștii, atâția câți sunt, să încerce să deschidă toate aceste schimburi relativ tehnice către mult mai largul public inteligent și interesat, inclusiv către rarii politicieni care urmăresc mișcarea ideilor (i-aș numi: elita cititoare), nu să le închidă între zidurile universităților. Spun asta fiind conștient că instituționalizarea universitară a acestui discurs reprezintă în sine o performanță la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
final la Polirom în 2000, în traducerea Antoanetei Ralian. Soția mea, Mona Antohi, a citit mai multe versiuni preliminare, făcând utile sugestii de stil și conținut. Matei Călinescu a citit penultima variantă și mi-a recomandat să vorbesc mai pe larg de personajul-narator al romanului, pentru a-l încadra într-o serie tipologică; este ceea ce voi lăsa totuși criticilor literari en titre, deși sugestia are meritul de a semnala că fierea lui „Chick”, pe care eu o evidențiez poate prea mult
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este superb, dacă ne gîndim că tabloul îi înfățișează pe îndrăzneții vînători de balene sub aspectul, nu prea des întîlnit, al odihnei lor orientale. Cealaltă gravură ne arată cu totul altceva și anume, o corabie cu prova în vînt, în largul mării, chiar în inima vieții leviatanești, cu o balenă lîngă bordul ei; corabia, al cărei echipaj se pregătește să despice monstrul, se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcut. Căci zona din Oceanul Indian prin care navigam acum, nu este ceea ce vînătorii de balene numesc o „zonă vie“, ea oferind vederii lor mai puțini marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
navigam acum, nu este ceea ce vînătorii de balene numesc o „zonă vie“, ea oferind vederii lor mai puțini marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grăsimea învelește cu adevărat balena, întocmai ea o pătură sau o cuvertură; sau și mai exact, ca un poncho indian ce-i acoperă capul, revărsîndu-se înspre margini. Tocmai din pricină că-i învăluie trupul ca o pătură moale, balena se simte la largul ei în orice anotimp, în toate mările și mareele. Ce s-ar întîmpla cu o balenă de Groenlanda, să zicem, în acele mări glaciare din miazănoapte, dacă n-ar fi prevăzută cu acest palton călduros? E drept că în aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pavilion; toate sînt trecute într-un registru special, cu numele respectivelor vase, registru pe care fiece căpitan îl primește, înainte de a porni la drum. în felul acesta, comandanții de baleniere au posibilitatea de a se recunoaște unii pe alții în larg, cu destulă ușurință, chiar de la o distanță considerabilă. Semnalul vasului Pequod primi în cele din urmă răspuns de la nava străină, care și-l arboră pe al său; am știut atunci că era corabia Ieroboam din Nantucket. Brațîndu-și vergile, veni spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
măscăriciul cu poale lungi despre care ne-au vorbit cei de pe Town-Ho! Stubb făcea aluzie la o poveste ciudată în legătură cu Ieroboam și cu un anumit membru al echipajului său, poveste pe care o aflase atunci cînd „ Pequod“ se întîlnise în larg cu Town-Ho. Potrivit celor spuse atunci și amănuntelor pe care aveam să le cunoaștem ulterior, se pare că „măscăriciul“ dobîndise un uimitor ascendent asupra majorității celor de pe Ieroboam. Iată povestea lui. Crescuse printre așa numiții „tremurici“ din Neskyeuna, niște nebuni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu scrisori, am impresia că una din ele e adresată unuia dintre ofițerii dumitale. Starbuck, uită-te în sac! Orice balenieră ia cu ea scrisori pentru diferite corăbii, scrisori a căror livrare depinde exclusiv de hazardul întîlnirii acelor corăbii în largul celor patru oceane. De aceea, majoritatea scrisorilor nici nu ajung vreodată la destinație și multe din ele sînt primite abia după un an, doi sau chiar trei. în curînd Starbuck se întoarse cu o scrisoare în mînă - o scrisoare mototolită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de cinci picioare - și care produce peste cinci sute de galoane de ulei! Ce păcat că balena asta nefericită are o buză de iepure! Despicătura ei are o lățime de aproape un picior - pe semne că mama balenei înota în largul coastelor peruviene, tocmai cînd vreun cutremur s-a apucat, să le despice plaja. Peste această buză trecem, ca peste un prag lunecos, în gura balenei noastre. Pe legea mea, dac-aș fi acum la Mackinaw, m-aș crede într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vedere, e păcat că balena n-are puterea să apuce cu coada, căci am auzit de un alt elefant care, fiind rănit în luptă, își scotea lănciile din trup cu trompa îndoită. 4) Apropiindu-te pe nesimțite de balenă în largul unei mări pustii, o vezi cum se zbenguie ca un motănel pe vatră, închipuindu-și că e-n siguranță. Dar chiar și în joacă își arată puterea, deși uriașa ei corpolență nu mai are, în astfel de clipe, nici o demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în afară de niște marinari ca și dînșii, la bordul vreunei alte corăbii; încît, dacă li s-ar da vestea că a venit din nou Potopul, ei ar replica: „Nu-i nimic, băieți, noi sîntem în Arcă!“ Avînd în vedere că în largul coastei apusene a Iavei, în imediata vecinătate a strîmtorii Sund au fost capturați numeroși cașaloți - aproape întreaga regiune înconjurătoare fiind considerată de vînători ca o zonă deosebit de prielnică expedițiilor - pe măsură ce se apropie de Capul Iavei, străjile din vîrful catargelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totodată, „capturat“?! Capitolul LXXXIX CAPETE SAU COZI De balena vero sufficit și rex habeat caput et regina caudam. BRACTON Potrivit acestui adagiu latinesc luat din codicele de legi al Angliei, reiese că de la toate balenele capturate, indiferent de cine, în largul coastelor pomenitei țări, capul i se cuvine regelui, ca velharponist, iar coada trebuie să-i fie oferită în dar reginei. Iată o împărțire care seamănă cu aceea a tăierii unui măr în două: după ce-l tai, nu mai rămîne nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pequod și care n-ar fi putut să fie transportat și adaptat cît ai bate din palme, la bordul vreunei alte corăbii. Or, nu e pentru nimeni lucru ușor să se cațere dintr-o ambarcațiune la bordul unui vas, în largul mării îdecît pentru niște oameni ca vînătorii de balene, care sînt deprinși să facă treaba asta aproape în fiecare oră), căci talazurile ridică ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sudului de pe lumea cealaltă. Corabia botezată cu numele lui era vrednică de această onoare, fiind o navă foarte rapidă și nobilă din toate punctele de vedere. M-am suit la bordul ei odată, într-un miez de noapte, undeva în largul coastelor Patagoniei și am băut la teuga un foarte bun rom cu zahăr. A fost un gam foarte plăcut și toți mateloții mi s-au părut niște ași; le doresc o viață scurtă și o moarte veselă... Iar acel gam
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uitării, fie ca pastorul să-mi întoarcă spatele și ca diavolul să mă țină minte în veci. Rom cu zahăr, am zis? Da și am tot băut, cam cîte zece galoni pe oră; iar cînd a izbucnit furtuna - căci în largul Patagoniei cam bîntuie furtunile! - toți marinarii, inclusiv musafirii, au fost rugați să terțaroleze velele-gabier; numai că, eram atît de chercheliți, încît a trebuit să ne legăm cu parîme ca să nu cădem de pe catarge, dar poalele tunicilor ni se încurcau printre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
singur cașalot, anumiți filozofi de la teuga au conchis că acest prăpăd le-a și micșorat simțitor rîndurile. E adevărat că, de cîtva timp, nu mai puțin de 13.000 de astfel de balene sînt vînate anual, numai de americani, în largul coastelor de nord-vest; totuși, există suficiente motive să se creadă că și această împrejurare atîrnă prea puțin sau chiar deloc în balanță, ca argument în problema respectivă. Oricît de firesc ar fi scepticismul în legătură cu densitatea populației uriașilor de pe glob, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ne îndreptăm spre patrie. „Cît de familiar poate fi un idiot!“ își spuse în gînd Ahab. Apoi, cu glas tare: Ă Ai cala plină și te îndrepți spre patrie, zici? Ei bine, corabia mea e goală și se îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi văd de-al meu. Hai, băieți, toate pînzele sus, în bătaia vîntului! Și astfel, în timp ce o corabie luneca vesel, mînată de briză, cealaltă lua îndărătnic vîntul în piept; cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zvîrcoliri! Și el se închină focului - ca un vasal credincios, cel mai uriaș și mai baronial dintre vasalii soarelui! O, de-ar putea ochii aceștia ai mei să se-nfrupte îndelung cu asemenea priveliști pline de har! Iată-mă în largul oceanului, dincolo de larma suferinței și a fericirii omenești, pe aceste ape virgine și nepărtinitoare, în care nu există nici tradiții, nici stînci în care să fie înscrisă Legea și unde, din vremuri imemoriale, valurile se rostogolesc fără a rosti sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atingea vreo vîslă răzleață, vreo scîndură sau măcar o fărîmă din ambarcațiunile nimicite; atunci, coada ei se abătea pieziș peste apă. Dar în curînd, ca și cum s-ar fi încredințat că și-a făcut temeinic treaba, își împinse fruntea ridată spre larg, trăgînd după ea saulele încîlcite și-și urmă drumul sub vînt, cu pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd la apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]