8,145 matches
-
diverse rațiuni (politice, comerciale, de cenzură etc.), anumite informații lipsesc de pe foaia de titlu. În acest caz, putem folosi caseta redacțională. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Iorgu Iordan, Memorii, vol. II, Editura Eminescu, București, 1977. Se precizează aici numele lectorului, al tehnoredactorului, anul apariției, bunul de tipar și tirajul, numele tipografiei și adresa acesteia. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității În România, cuvânt Înainte de Mihai Coman, Editura Polirom, Iași, 2007. Este precizat numele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
variante În cursul lucrării, unii autori (D. Russo) recomandă să se facă trimiterile de rigoare: Babilon v. Vavilon, Grecia v. Elada, Roma v. Râm etc. Consider că mai practic ar fi să menționăm Între paranteze cele două nume diferite, pentru ca lectorul să știe că este vorba despre unul și același nume: Roma (Râm): 2, 4; Constantinopol (Vizantia, Țarigrad): 8, 19 etc. • Unele lucrări dau În dreptul unor nume mai puțin cunoscute (sau știute doar de către specialiști) mici explicații: Abaza, pașă de Rusciuk
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și sub formatul de text. 10. Tabla de materii Tabla de materii (cuprinsul) Îndeplinește rolul unui ghid; de aceea, trebuie să fie foarte clară, așezată eventual pe pagini față În față (În cazul În care depășește spațiul unei pagini), pentru ca lectorul să poată avea o viziune de ansamblu asupra conținutului. Cuprinsul va repeta titlurile părților, capitolelor și chiar al secțiunilor, așa cum se Întâmplă În cărțile americane. De reținut că trebuie să existe o concordanță perfectă Între titlurile din interiorul cărții și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În științe politice la Universitatea Paris X - Nanterre, coordonator al Serviciului Documentare și Cercetare din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului În România. Alexandra IONAȘCU Doctorand În științe politice la Université Libre din Bruxelles. Ruxandra IVAN Doctor În științe politice, lector la Facultatea de științe Politice, Universitatea din București, expert În cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului În România. Mihăiță LUPU Master of Arts - Universitatea Central Europeană din Budapesta, Departmentul de Istorie. George MINK Doctor În științe politice, director de cercetare
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Universitatea din București, expert În cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului În România. Jean-Charles SZUREK Doctor În științe politice, director al Institut de Sciences Sociales du Politique din cadrul Centre National de Recherche Scientifique, Paris. Laurențiu șTEFAN Doctor În științe politice, lector la Facultatea de științe Politice, Universitatea din București. Sorina Soare, Les partis politiques roumains après 1989, Éditions de l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2004, p. 16. Ghiță Ionescu, Communism in Romania 1944-1964, Oxford University Press, Oxford, 1964; Kenneth Jowitt, Revolutionary
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
poet și eseist. Este fiul Șariei și al lui Constantin Bucur, funcționari. După ce a absolvit Liceul „Ioan Slavici” din Arad (1975) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1980), a fost profesor de română, iar apoi lector la Catedra de limba și literatura română a Facultății de Științe a Universității „Transilvania” din Brașov și redactor-șef adjunct al revistei „Arca” din Arad. Membru al cenaclului Junimea din București, a debutat în „România literară” (1978), prezentat de Nicolae
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, luându-și licență în filologie clasică în 1933. Studiază apoi la Paris, la École Pratique des Hautes Études, între 1933 și 1936, fiind în continuare, până în 1938, lector de limbă română la Sorbona. În paralel, își pregătește doctoratul, pe care îl susține în 1939 la București, din cauza declanșării războiului. Întors în țară, e numit asistent la Catedră de limba greacă, apoi la cea de limbă latină a lui
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
sub forma unei ediții critice, în limba franceză, a versurilor lui Cicero, iar în anul următor îi apare lucrarea Problèmes de critique et d’histoire textuelles. Ambele vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 și, respectiv, 1973. Numit în 1943 lector de limbă română la Universitatea din Lisabona, B. va profesa acolo până la sfârșitul vieții. Confirmând speranțele puse în tânărul filolog, lucrările sale de la începutul deceniului al cincilea sunt de înalt nivel științific. Împreună cu studiile publicate mai tarziu, printre care Hespéria
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
din vara anului 1946, apoi, pentru puțin timp, a fost profesor suplinitor la București, în 1948 a trecut clandestin granița în Iugoslavia și s-a stabilit în Germania. A fost secretar general al Centrului Român de Cercetări din Paris (1956-1963), lector de limbă și literatură română la Universitatea din Bochum (1966-1978), redactor al revistei „Semne”. A colaborat și la „Beiträge zur Südosteuropa Forschungen” (München), „Bulletin du Centre Roumain de Recherches de Paris”, „Convorbiri literare”, „Criticon” (München), „Current Anthropology” (Chicago), „Cronica”, „Destin
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
didactică la Baia Mare, în 1946, devenind apoi asistent universitar la Facultatea de Filologie din București (1949-1952), de unde a fost demis, ulterior fiind angajat cercetător la Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
BUȘECAN, Teofil (24.I.1927, Baia Mare - 2.III.1985, București), prozator și dramaturg. Absolvent al Facultății de Litere din Cluj în 1950, B. devine lector universitar la aceeași facultate, obținând titlul de doctor în filologie în 1952. Publică, începând din 1950, în presa locală („Lupta Ardealului”, „Făclia”, „Tribuna”). Redactor-șef adjunct la ziarul „Munca” din București, colaborează la „Contemporanul”, „Revista literară”, „Teatru”, „Romanian News”. Debutează
BUSECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285961_a_287290]
-
nici un fel de copyright, circulau 100 de exemplare dintr-un volum - să spunem o nouă carte de Toffler - care nu apărea și la Editura Politică. Mai existau traducerile de la centrul documentar al Academiei „Ștefan Gheorghiu”. Dacă cineva era, de pildă, lector la Catedra de socialism științific a Academiei „Ștefan Gheorghiu”, avea acces la xeroxuri și la acest tip de literatură filtrată. Persoana respectivă, indiferent dacă băiatul său va studia sau nu ulterior În Statele Unite, sigur nu știa limba engleză, aceasta nefiind
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
facilita circulația ideilor și a artiștilor, creînd acele accesibile „coridoare” culturale europene. Un exemplu strălucit este altarul în stil gotic „internațional” pe care Toma din Cluj îl execută în secolul al XV-lea la comanda lui Nikolaus de Sancto Benedicto, lector și canonic de Györ. Pilde asemănătoare oferă pictorul Erhardus, căruia i se atribuie, „cu oarecare dubii”, realizarea Altarului de la Prejmer sau tirolezul Jacobus Kendlinger, cel ce pictează fresca Patimilor de la parterul clopotniței aparținând Bisericii evanghelice din Deal. Uimitor este - spune
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
of Literacy, 1959), Richiard Hoggard arăta că, într-o societate în care comunicarea literară nu se stabilește decât într-un grup minoritar, se întâmplă adesea ca mediile populare să prefere un tip de lectură non-motivată („lectură nonșalantă”). În acest caz, lectorul încetează să mai interogheze textul. Adesea, lectura se practică pe diagonală. Pare mai puțin important că editorii exploatează reacțiile stereotipe ale lecturii nonșalante -, încurajând astfel, nonliteratura. Esențial e altceva: jurnalistul caută să capteze atenția cititorului, cu riscul de a crește
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unei suprainformații, în lipsă de timp (de mijloace de exploatare) citește simultan mai multe programe. Trece de la unul la altul fără să observe, dar e conștient de rolul său și de situarea socială în care trăiește. S-a observat că lectorii obiectivi (cei care citesc programe mai mult sau mai puțin structurate) sunt, în genere, cei care au responsabilități la nivelul familiei, sindicatului, politicii, profesiei. Studiile arată că acești oameni au tendința de a-și alege opțiunea după subiectul textelor, după
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
atmosferă (descrierea unei cofetării, de pildă) introducem, pe lângă elementele de decor specifice, apariția unui personaj ciudat (un bătrânel care stă în fața prăjiturii de mai mult timp, fără să se atingă de ea), deturnăm atenția cititorului spre bizareria întâmplării. Stârnind curiozitatea lectorului prin insistența cu care descriem bătrânelul, ne îndepărtăm de scopul inițial (descrierea cofetăriei) și deja am declanșat resorturile unei narațiuni pe care se cuvine să o ducem până la capăt, satisfăcând curiozitatea deja pomenită: Cine este bătrânul?, De ce nu se atinge
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tipul narativ poate fi întâlnit în: reportaj, feature, fapt divers, însemnare mai rar, în editorial. 2) Descrierea Dacă povestirea structurează, descrierea nivelează. Ea încetinește cursul evenimentelor și mărește efectul surprizei. Altfel spus, descrierea tensionează și modifică orizontul de așteptare al lectorului. Fontanier (1977) numește mai multe tipuri de descriere: topografice, cronografice, prosografice (descriere de corpuri), portretistice, etopoice (descrie vicii, calități) etc. Folosită în reportaj, anchetă, feature etc., descrierea poate să aibă o puternică funcție argumentativă, asigurând indirect eficacitatea comunicării. 3) Explicația
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să ținem cont de faptul că cititorul nostru este relativ comod și grăbit. Dacă nu-i captăm atenția din primul moment, el va abandona rapid lectura, va trece fără ezitare la alt articol. Regula este aceeași, inflexibilă și neiertătoare: atenția lectorului se consumă în primele 30 de cuvinte. Ajungem, astfel, într-un punct extrem de sensibil și de dificil al scriiturii de presă. Este vorba despre început. Teroarea oricărui ziarist (fie el și cu mare experiență) o reprezintă prima frază. Complexul începutului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Procedând în acest fel, pierdem interesul cititorului, deși subiectul este interesant. Iată de ce, spunea cunoscutul ziarist, un text de presă bun trebuie să înceapă cu elementul cel mai puternic: „O studentă s-a sinucis în cimitir”. Captând din prima atenția lectorului, pasajul descriptiv ulterior nu va face decât să amorseze tensiunea așteptării: cine?, cum?, de ce?. O excepție o reprezintă „lead-ul amânat”. Fără a încălca regula celor 30 de cuvinte, putem folosi în atac descriptivul, cu condiția ca el să fie scurt
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și organizațiile care învață" 2.1. Societatea învățării: între retorică și realitatetc "2.1. Societatea învățării\: între retorică și realitate" „«Societatea învățării» nu este deci și «societatea predării», de vreme ce se așteaptă ca elevii să(-și) predea lor înșiși. Profesorii și lectorii sunt reorientați către misiune de «facilitatorii învățării».” Patrick Ainley, The Learning Society Revisited Pentru o bună perioadă de timp, s-a considerat că învățarea este un atribut specific uman; nu de puține ori, definirea naturii umane face apel și la
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
considerăm interesantă, distinctă și profitabilă în contextul demersului de față. Vom reveni, de aceea, la lucrarea lui K.W. Hoskin (1993). Materialul amintit începe cu o aserțiune pe cât de scurtă și simplă, pe atât de provocatoare și chiar deranjantă pentru lectorul ancorat în domeniul educațional: „Educația nu este o disciplină”. Ca specialiști în educație, ca persoane profesionalizate produse de acest domeniu, care activăm în cadre instituționale bine definite și contribuim la producerea discursului pedagogic, ne simțim amenințați în fața unei astfel de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
liceu (1940-1941) la Orăștie, absolvind apoi Facultatea de Litere a Universității clujene (1941-1945) la Sibiu, în timpul ocupației Transilvaniei. Licențiat în filologie modernă, este profesor la liceele „G. Barițiu” și „Gh. Șincai” din Cluj, unde predă limbile latină și franceză, devenind lector, apoi, din 1975, conferențiar la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, unde ține cursuri de literatură comparată și universală, limbi romanice și limba latină. În 1975 își susține teza de doctorat despre opera lui Ugo Foscolo, poet din care a
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
1999 cu teza Relația eroic - antieroic ca paradigmă de cultură și civilizație. Este profesor de engleză în învățământul gimnazial la Târgu Mureș (1976-1981), corector la revista „Igasz Szó” (1981-1989), deține o rubrică lunară în „Vatra”. Din 1990 este asistent, apoi lector la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. A obținut mai multe burse în străinătate: FEIE, Londra (1990), Fulbright, Indiana University, Bloomington (1992), Colegiul Noua Europă (1996-1997, 1998-2001, 2003), este visiting scholar la Columbia University, New York (1997), la The Institute for Psychohistory
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
fiica lui Nicolae Bot, profesor. A absolvit în 1986 Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, fiind repartizată profesor de română și franceză în învățământul secundar, la Gherla. În 1990 câștigă concursul pentru postul de asistent universitar, apoi devine lector (1994) la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, luându-și doctoratul în 1997. În 1992 obține o bursă guvernamentală în Finlanda, în anul universitar 1995-1996 beneficiind de o bursă federală elvețiană la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich, apoi
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
din Cluj-Napoca, fiind, între 1981 și 1985, redactor la revista „Echinox”. Beneficiază de câteva burse de cercetare: la European University din Praga și la Alcalá de Henares din Madrid (1992), și la Universidad Autonoma din Barcelona (1998). Din 1997 este lector la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și codirector al revistei „Echinox”. Nichita Stănescu. Orizontul imaginar (1993; Premiul pentru debut în critică la Salonul Național de Carte, Cluj-Napoca), Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare (1997), Zece studii de arhetipologie
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]