4,107 matches
-
pe vremuri, în care paralelismul de situații, așezarea în palimpsest a unor scene din veacuri diferite, esențial identice, altele numai în detalii, generează un rafinat lirism meditativ și de atmosferă. Pe drumul pe care a venit oarecând, într-o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind acum pe viitoarea stăpână. Iubitul nu îi mai recită, seara, precum celeilalte iubitul ei, Le Lac și „«Zburătorul» de-un tânăr Eliad”, ci poeme de Francis Jammes și Balada lunii de
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
sinucide /frumoasă-i viața la castel/ noi suntem căruța lumii/ nici la vale nici la deal/ folosiți cu-nverșunare trambulina ideal/ Maria Magdalena/ când vom fi noi la Viena/ ce-am avut și ce-am pierdut/ de ce nu m-aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
roman. N. a scris și piese de teatru (Echipa de zgomote, Scoica de lemn, Olelie ș.a.), scenarii de film și de televiziune, versuri (Poeme răsărite-n iarbă, 1985), cărți pentru copii (Caii albi din orașul București, 1967, Casa care se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A doua carte cu prieteni, 1985) sau de publicistică, mai ales sportivă (Cronici de carnaval, 1972, Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, 1977). În 1990 este director al săptămânalului „Țara
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
ciclul Poeme răsărite-n iarbă), inundă și publicistica, inclusiv cea sportivă, „afurisită” de obicei, pătrunde și în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Dincolo de nisipuri, București, 1962; Cantonul părăsit, București, 1964; Apostolii (în colaborare cu Vintilă Ornaru), București, 1966; Caii albi din orașul București, București, 1967; Vară buimacă, București, 1967; Îngerul a strigat, București, 1968; Echipa de zgomote, București, 1970; Casa care se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii, pref. Nicolae Balotă, București, 1971; Cronici de carnaval, București, 1972; Fântâna, îngr. și pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1974; Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Fals tratat despre iubire, București, 1976; Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși uriași./ În bărbile lor/ stătea ghemuită fata laponă/ legănând urșii albi pe un picior/ încălzind boturi de ren cu o mână”. Izvorâtă din „ultima Thule” și ancorând într-o „reîntrupare a Walhallei”, această sagă a vitalității dezlănțuite („Când am pornit spre tine eram vis, / ochi de jivină, cearcăn de
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
la roate/ prin galben cum vin și se duc. Dar, iată, că-n zi blestemată/ de toamnă, cum stam la uluc,/ sosi până-n seară caleașca/ prin roșu cu caii clăbuc.// Și nu era nimeni pe capră,/ de mint, să mă legăn în ștreang,/ și băncile goale-năuntru,/ și ușa balanga-balang,// și băncile goale-năuntru,/ și ușa balanga-balang!” În versurile din Locul soarelui (1970) interesul față de experimentarea în spațiul metrului popular ocupă un loc central. După un lung poem dramatic despre întoarcerea
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă vie, pornește în urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse, gata să fie azvîrlite; trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu, se înalță pe jumătate din apă, aidoma unui cal care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța, care l-a pus în mișcare, s-a retras. înainte de a cădea într-o uitare deplină, băgasem de seamă că marinarii din vîrful arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Se întunecase, dar trei felinare fixate în greementul vasului Pequod ne luminau, slab, calea; cînd ne-am apropiat ceva mai mult, l-am văzut pe Ahab lăsînd peste parapet alte cîteva felinare. Arucînd o privire distrată spre hoitul ce se legăna pe apă, îi dădu unui matelot felinarul său și, după ce ne porunci să legăm bine balena pentru la noapte, se întoarse în cabină și nu se mai arătă pînă a doua zi dimineața. Deși în timpul urmăririi balenei, Ahab manifestase, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca urmare directă a acestei operațiuni, stratul de grăsime e tras din ce în ce mai sus, pînă ce marginea lui superioară atinge gabia mare; atunci, oamenii de la cabestan încetează să-l manevreze și, vreme de cîteva clipe, uriașul strat de grăsime însîngerată se leagănă de colo pînă colo, parcă atîrnat din cer și toți cei prezenți trebuie să bage bine de seamă, ca nu cumva halca de osînză să le julească urechile sau chiar să-i arunce peste bord. Unul dintre harponiști înaintează atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mișcă și nu trăiește în cuprinsul materiei, fără a-și avea replica vicleană în cuget. Capitolul LXX POVESTEA CORABIEI IEROBOAM Corabia și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind însă prea departe și îndreptîndu-se, pare-se, către o altă zonă de vînătoare, nu puteam spera s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la fund! Dar abia se spulberase ceața aceea orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu văzut planînd o clipă deasupra parapetului. în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a cincizeci de atmosfere! Un vînător de balene a echivalat-o cu greutatea a douăzeci de vase de război, încărcate cu tunuri, cu provizii și cu echipajul complet la bord. Toate cele trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sir Clifford a fost reconstituită în toate articulațiile ei, astfel încît poți să-i deschizi și să-i închizi toate cavitățile osoase, ca pe sertarele unui scrin uriaș, să-i desfășori coastele ca pe un evantai gigantic și să te legeni toată ziua pe falca ei inferioară. La unele din trapele și obloanele sale vor fi puse lacăte, iar un ghid înzestrat cu o legătură de chei îi va plimba pe viitorii vizitatori. Sir Clifford are de gînd să ceară o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apă dulce, cu pîine și carne conservată și legăturile de doage, pînă cînd pe punți aproape că nu se mai putea circula; sub picioarele noastre, cala deșertată suna a gol, de parcă-am fi călcat peste niște catacombe pustii și se legăna și se rostogolea pe mare ca un fel de damigeană umplută cu aer. Corabia era încărcată în partea de sus, întocmai ca un student famelic, cu capul plin de Aristotel. Mare noroc am avut că n-am primit atunci vizita
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg, ceea ce credea el însuși despre soarta lui, ieși la iveală în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arborînd velele, pe urmele balenelor; alteori așteptau liniștiți, cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală, așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în zadar încerci, cașalotule, să îndupleci soarele, căci el dăruiește viața, dar numai odată! Totuși, tu, jumătate a Naturii, întunecată jumătate, îmi inspiri o credință mai mîndră, deși mai neagră. Toate umbrele tale fără de nume plutesc sub mine, iată - sînt legănat de răsuflările unor ființe cîndva vii, răsuflări al căror aer s-a preschimbat în apă. Slavă, deci, ție, Mare, în al cărei zbucium etern își găsește singura odihnă pasărea sălbatecă! Născut pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alta e ca legarea mîinilor la spatele cuiva. Și ce mîini mari și darnice Parc-ar fi pumnii noștri de fier! Tii, cum mai apucă de zdravăn! Mă întreb, Flask, dacă lumea asta e ancorată pe undeva? dacă da, se leagănă la capătul unui cablu neobișnuit de lung. Hai, ciocnește și nodul ăla, ca să isprăvim odată! După acostare, coborîrea pe punte e lucrul cel mai plăcut. Fii bun și dă-mi jos poalele hainei. Mulțumesc. Lumea-și bate joc de poalele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl trăznesc pe un ucigaș în patul său, prefăcîndu-i în cenușă așternutul și pielea deopotrivă? Aș fi eu oare un ucigaș, dacă... Și privind pieziș, Starbuck merse tiptil și propti de ușă țeava flintei încărcate. Ă Hamacul lui Ahab se leagănă cam aici, în dreptul flintei, își spuse el. Capul lui e în partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta și copilul... Vai, Mary, Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
curînd cele doua nave și-au despărțit făgașele și, cît timp Rahila a rămas în cîmpul nostru vizual, am zărit-o abătîndu-se mereu spre cîte un punct întunecat, fie el cît de mic, răsărit pe fața apei. Vergile i se legănau încolo și încoace și făcea volta-n vînt, cînd la babord, cînd la tribord, luînd în piept talazurile sau lăsîndu-se dusă de ele; tot timpul, catargele și vergile ei erau înțesate de oameni, aidoma a trei cireși falnici, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile și zilele se rostogoleau mai departe; sicriul prefăcut în colac de salvare se legăna ușor; deodată, fu zărită o altă corabie, numită în chipul cel mai nepotrivit Bucuria. în timp ce se apropia, ochii tuturor se ațintiră asupra traverselor ei late; la unele baleniere, aceste traverse se încrucișează pe puntea de comandă, la o înălțime de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]