117,747 matches
-
Iugoslavia cu prilejul alegerilor, e ziarul Azi. Iar reporterul său are uimiri care îi pun serios la îndoială capacitatea de înțelegere - citește, pe o listă, că numărul ziariștilor străini acreditați a depășit 300, dar nu verifică dacă lista are vreo legătură cu realitatea și, pur și simplu, minte în legătură cu atmosfera din Iugoslavia. Acesta să fie prețul acreditării sau prețul reconfirmării ei la fața locului?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
că nu-mi va fi cu putință să rezolv cvadratura cercului, adică să redau în română acele sintagme din secolul al XVII-lea care desemnau niște grade nobiliare, funcții administrative, realități specifice unui mediu francez și care nu aveau nici o legătură cu ale noastre... Să vă mai spun ce autori mi s-au propus: Gide, Camus, Ponge, Montherlant, Blanchot, Ricoeur, Flaubert, Bachelard, Cioran, Proust. Apoi o serie de titluri publicate la Meridiane, inclusiv Elie Faure cu Istoria Artei în cinci volume
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
de la fel de celebrul său coleg din România, Barbu Brezianu. Și Grid Modorcea mai scoate ceva de la Antonovici, dar de data aceasta foarte bine articulat: o permanentă și explicită atitudine antisemită, un mod de gîndire marcat de schematisme inacceptabile în ceea ce privește legăturile dintre oameni, în virtutea căruia falsurile Brâncuși sînt denunțate ca atare nu din banala pricină că ele, în orice țară normală, ar fi socotite obiecte ale unei infracțiuni și subiecte penale, ci datorită faptului că interese oculte, conspirații mondiale și alte
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
făpturile sale. Ele se impun prin prezență și consistență, își pierd apoi greutatea, se ascund în trecut, dar revin mereu, mereu cu putere mai multă sau mai puțină. Marea, marea gîndire cuprinde totul, absolut totul în strînsoarea ei. Aș numi legătura asta, strînsoarea asta - consistența de moment a realului. Adică prezentul este consistent tocmai pentru că gîndirea îl îmbrățișează acum cu marea ei putere. Dar lucrurile se schimbă și consistența lor poate varia. Și cei absenți pot deveni prezenți, în alt fel
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
a-l ucide pe un tânăr de 19 ani, Iancu Nane, care-și așteaptă de multă vreme procesul. Nane, poreclit Litera, e un pictor în devenire crescut la orfelinat, care nu știe de ce este acuzat, dar bănuiește că totul are legătură cu cele văzute și trăite de el în urmă cu patru ani, la revoluție. Lama se înduioșează și hotărăște să-l ajute pe Litera în încercarea de a afla cine și de ce îi voia moartea. Dar de-abia de aici
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
și să-i dea indicații oaspetelui. "În acel moment am renunțat la rezerva mea și am spus fără ocolișuri: "Ceea ce pretinzi în țara dumitale că ar fi o societate a bunăstării și a umanismului nu are, în opinia mea, nici o legătură, nici cu una nici cu celălalt, ca să nu mai vorbim de democrație: în realitate ții țara într-o stare de frică și teroare, după ce ai izolat-o de restul lumii." (subl.n.) Discuția care a urmat atunci a fost dusă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
pare a fi, în momentul de față, la sînge; față de cele citate la început, ea este specializată pentru acțiuni severe, în special de supraveghere și control. Evoluția semantică e sugerată în DLR (tomul X, partea a 3-a, 1990) prin legătura cu locuțiunea pînă la sînge - "pînă cînd țîșnește sîngele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
narator, care se scrie, parcă în ciuda autorului, printre rîndurile poveștii spuse. Textul apare sub forma memoriilor unui prieten foarte apropiat al lui Ravelstein, romancierul de succes Chick, într-o cronologie interioară, în care amintirile despre Abe, aparent fărîmițate și fără legătură, sunt sudate doar de obsesiile și traumele celui care povestește. Scriitor evreu, profesor la Universitatea din Chicago, Chick este o personalitate reținută, fără mari orgolii intelectuale, dar cultivat, lipsit de exuberanțe, temperat, interiorizat și foarte atent să nu fie criticat
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
pentru imaginea românilor și a României așa cum reiese din dialogul de mai sus sau mai degrabă pentru faptul că un intelectual american ar putea gîndi în termenii aceștia exagerați despre Mircea Eliade. Dar poate că nimic din Ravelstein nu are legătură cu realitatea, poate că însăși existența romanului este o ficțiune și atunci acest text al meu devine și el, în logica argumentației lui Wolff despre cartea lui Bloom, o ficțiune.
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
impostură - și unde nu există? - însă răzbesc la lumină și destule lucrări viabile pe care el nu vrea să le vadă. Cei mai buni scriitori tineri sînt condamnați, în forul său critic, fără drept de apel". Ca și: " Reflectez asupra legăturii mele cu A.E. E destul de curioasă. Avem unele afinități adînci și esențiale, dar există și multe trăsături care ne diferențiază. Pe el, pare, că nu-l interesează soarta mea literară, în vreme ce eu o urmăresc pe a lui ca pe
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Andreea Deciu Jean-François Revel e prea cunoscut ca să mai necesite prezentări: cititorul roman își va aminti, cu siguranță, volumul publicat pe la jumătatea ultimului deceniu de Editura Humanitas, Cunoașterea inutilă. Matthieu Ricard este fiul lui Revel, deși numele nu trădează legătura de rudenie. Născut în 1946, format într-un mediu intelectual și artistic (ca fiu al unei pictorițe) ultrarafinat și sofisticat, Ricard a studiat biologie moleculară, obținînd un doctorat în domeniu din partea unei comisii entuziasmate conduse de însuși François Jacob, cîștigătorul
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
E tot atît de limpede, însă, că această carte reprezintă un apogeu al încercării de înțelegere și reapropiere între două ființe pe care, iertat să-mi fie patetismul exprimării, le despart secole de gîndire și civilizație deși le apropie o legătură de sînge. Răzbate, deseori în volum, un fel de efort, de partea lui Revel, de a vedea lumea prin ochii fiului său nu pentru că l-ar interesa cu adevărat să capete o nouă perspectivă, ci mai degrabă din dorința de
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
MAE al URSS, aceste "rapoarte" în care oficialii sovietici relatează ce au discutat cu soții Enescu sînt grozav de interesante azi. Astfel, în "minuta" întrevederii cu prințesa, redactată la 20 aprilie 1946 de A. Karaganov, locțiitor al președintelui Organizației pentru legături culturale cu străinătatea (VOKS), raportorul consemnează ce i-a spus textual soția lui George Enescu: ""La noi, în România, este o proastă politică și politicienii sunt proști. Noi n-am avut noroc". Am întrebat-o ce anume are în vedere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
și nu avem de gând să devenim comuniști."" Epitetele măgulitoare la adresa lui Lenin și Stalin erau pură diplomație, de vreme ce soții Enescu veniseră la Moscova și pentru a se interesa de soarta prizonierilor români aflați în lagărele sovietice și de a lua legătura cu doi dintre aceștia, generalii Nicolae Mazarini și Constantin Brătescu. Șeful secției muzicale a VOKS, G.M. Snerson raportează că: "La 21 aprilie, la concertul lui G. Enescu din Sala Mare a Conservatorului /din Moscova/, mi s-a adresat soția lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
drept rețetă de succes această competiție de a consemna cât mai multe orori pe prima pagină. Românul întors în țară după 5 ani de absență l-a întrebat pe Cronicar cine sunt VIP-urile despre ale căror căsătorii, divorțuri și legături amoroase clandestine se scrie tot în primele pagini ale ziarelor. Moderatori de televiziune, cântăreți și cântărețe, oameni de presă și sportivi. Ce venit au și ce audiență? Iarăși o întrebare justificată pentru a cerne ce e și mai ales ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
este autorul unui studiu dedicat "supraviețuirii" și "responsabilității de sine", din care am preluat și exemplul de mai sus. Scopul acestui studiu nu este să ridice o întrebare, ori să propună o metodă, ci să descopere o subtilă punte de legătură între întrebări vechi, metode existente și uneori contradictorii, să reconcilieze răspunsuri și să propună nu atît o soluție propriu-zisă, cît mai curînd o cale de abordare a unor probleme care îi frămîntă în primul rînd pe filozofi, dar nu ne
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
majoritate, și filozofi ai religiei sau chiar teologi, preocupați prin urmare de problema învierii, a vieții de după moarte, a justiției divine, care nu poate atinge decît făpturi "recuperate" cumva. Meritul lui Raymond Martin, deloc mărunt, este de a restabili o legătură explicită între o teorie a identității și viziunea pe care o avem asupra morții. Ființa umană nu e capabilă de reprezentări autentice ale propriei sale limite, spune Thomas Nagel, un alt nume des invocat de Martin. Moartea este anularea unui
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
asigurări, ca sursă suplimentară de venituri - cel puțin într-o perioadă a vieții - scriitorul începe o existență postumă care prezintă oarecare interes pentru istoricul literar, între altele pentru că ele par să introducă pe autor în-tr-un fel de mit, nu fără legătură cu chiar lumea eroilor săi. La o lună după moartea sa, o autoare care pare româncă după nume, dar ne este complet necunoscută, Zizi Ghenea, publică în ziarul La Prensa din Lima (din 1 noiembrie 1972, p. 14) un articol
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Aici a fost ratat atentatul împotriva lui Hitler de la 20 iulie 1944... M.T.: În legătură cu acest atentat, s-a petrecut un eveniment cu totul neobișnuit: se știe că Hitler a trimis la moarte mii de oameni după 20 iulie, unii având legătură cu atentatul, alții nu. Până la urmă, Gestapo-ul a pus mâna pe Fabian von Schrablendorff, un magistrat modest, implicat însă în complot. Judecata mergea de obicei foarte repede: acuzatul era adus la Palatul de Justiție din Berlin în fața Înaltei Curți
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
al lor? M.T.: Zborul vampirului nu e un titlu prea fericit. E o carte ce conține note de lectură. Abia viitoarea mea carte are ca personaj central un vampir care e o femeie, o femeie foarte slabă. Nu există nici o legătură cu România reală sau mitică și nici cu vampirismul din jurul lui Dracula.
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
aminte că bronzul este foarte frumos și dur, dar efemer totuși în comparație cu misterul cuvîntului înscris pe o pagină, cu viața cărții, care este perenă. Iei în mînă un volumaș fragil, tipărit, poate, nu pe hîrtia cea mai bună, cu o legătură care nu iese din comun: din foile lui îți vorbește însă o voce de acum 3000 de ani, ești în fața unei ființe omenești, totale, complete, care ți-a intrat în casă și te îndeamnă la meditație tăcută. Pentru Steiner tăcerea
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
și antirealismul curentului existențialist de după cel de al doilea război mondial, mai ales. Desprinderea literaturii de imanentismul realist al conștiinței, în care, între noi și lucrurile din afara conștiinței umane ar fi existat niște intermediari fizici, gen còpii, clișee, ce asigurau legătura dintre gîndire și materialitatea existenței. Deși influențat de marxism, - pînă la un punct, - existențialismul de-materializează în chip husserlian existența, de unde, la existențialiști, ideea fundamentală de libertate a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra realităților fizice; de unde și conștiința
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
putea fi tradus oricum - Fără simțuri, chiar si Nesimțitul - dar nu Tînăr student închiriez organe. Trecînd peste faptul că ar fi fost suficient "Student închiriez organe" (pentru că studenții sînt îndeobște tineri, nu?), văzînd filmul constați că titlul nu are nici o legătură cu ce se întîmplă: "tînărul student" nu își "închiriază" nici un organ, ci doar accepta să încerce, pentru bani, pe propriul organism, un medicament în faza de testare. Se poate spune că, prin asta, isi închiriază organele? Se poate, daca sperăm
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
să vedem exact ce aduce nou eseul lui Dan Mănucă. Cartea are trei părți ("cercuri", le numește autorul): Destinul, Legenda și Ființa. Titlul "Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă de creație. Dan Mănucă denumește prin acest cuvînt relația specială dintre imaginar și "contingent". La fel, "Legenda" ar fi mai pe înțelesul filologilor, o "scuturare de podoabe" iar "Ființa", deplina maturitate artistică. Așadar, cele
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
moare după 1981, fără a se preciza cauza decesului (exterminare, moarte naturală etc.). În schimb, nu se pomenește nici un cuvînt cu privire la "firul roșu" care, în urmă cu cîțiva ani, după anumite socoteli - din fericire eșuate - ar fi trebuit să înnoiască legăturile speciale, secrete, între București (Cotroceni) și Moscova (Kremlin). De astă dată nu lumina trebuie să ne vină de la Răsărit, ci... prioritățile, așa cum găsește c-ar fi "normal" același personaj care nu voia să creadă, nici în ruptul capului, că Moscova
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]