3,247 matches
-
și-a mânat caravanele între Palestina și Egipt (Facerea, 13: 1-3). Povestea lui Avraam și întâmplările fiului sau Isaac, ale nepotului său lacov și ale lui losif, constituie perioada zisă a patriarhilor. Multă vreme critica a considerat patriarhii drept personaje legendare. Dar de o jumătate de 12 Evident, "Iahve" este un anacronism, aici, ca și în toate celelalte pasaje citate până acum, căci numele a fost revelat mai târziu lui Moise. Când Israel era copil." secol, grație mai ales descoperirilor arheologice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în șesurile uscate ale Moabului, în fața Ierihonului. Iahve i-a arătat ținutul Canaanului: "Te-am învrednicit să-1 vezi cu ochii tăi, dar într-însul nu vei intra" (Deuteronomul, 34: 4; cf. Numerii, 27: 12-14). Această moarte corespunde și ea personalității legendare și paradigmatice a lui Moise. Tot ce se poate spune despre personajul cunoscut sub acest nume este faptul că a fost marcat de întâlnirile, dramatice și repetate, cu Iahve. Revelația căreia Moise i-a fost intermediar, a făcut din el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în această tradiție, care, printre altele, plasa în țara hyperboreenilor măslinul, arbore mediteranean, prin excelență. Si totuși regiunile septentrionale - din Tracia și până la sciți și issedoni - aveau un loc important în tradițiile fabuloase legate de Apollon. Unii din discipolii săi legendari (Abaris, Aristeas) erau "hyperboreeni", și Orfeu era mereu pus în legătură cu Tracia. Dar e vorba de un septentrion care, deși treptat descoperit și explorat, păstra o aura mitologică. Mai ales acest septentrion imaginar a incitat și a hrănit creativitatea mitologică. În favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
chip de cult?" (Y., 34: 12). ' Ar fi dificil de justificat prezența, în partea cea mai venerabilă a Avestei, a atâtor detalii concrete, dacă acestea nu ar reprezenta amintirile unui personaj istoric. E adevărat că elementele mitologice abundă în biografiile legendare ulterioare ale Profetului, dar așa cum am amintit, e vorba de un proces bine știut: transformarea unui personaj istoric important în model exemplar. Un imn (Yast, 13) exaltă nașterea Profetului în termeni mesianici: "La nașterea sa și în timpul creșterii sale, apa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epic, baladesc este utilizat și de Victor Tulbure ca și de alți versificatori din epocă pentru o astfel de poezie angajată: în Balada tovarășului căzut împărțind "Scânteia" în ilegalitate (1949), se încearcă crearea unor mituri, dându-se poveștii o aură legendară (ochii celui ce cade văd deschizându-se un nou drum marcat de răsăritul soarelui). Este și o perioadă în care Victor Tulbure simte nevoia unei profesiuni de credință clare, punând în opoziție scriitorul angajat cu cel anterior și, implicit, lirica
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
suas.") este un text ce se înscrie în aceeași serie a poemelor ale căror titluri funcționează ca ancore pentru referințe intertextuale. De data aceasta, tema morții este afirmată categoric, din titlu. Textul se construiește ca o incantație, ca un text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente din care se încheagă un tablou aproape abstract, foarte aproape de maniera avangardiștilor, într-un stil care frizează aproape absurdul. Totuși
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este o chemare a pămîntului, a morții, iar poezia, în ansamblul ei, lucru clar exprimat spre final, e un „Mai am un singur dor” scris într-o stare de maximă surescitare: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar.../ Cuprins de-o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” 3) O combinație de note de peisaj și de aluzii livrești, „Furtună” constituie un bun exemplu pentru a arăta prezența reminiscențelor școlare în scrisul lui Bacovia. Aci sînt două: Avesalom
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” în aceste trei versuri sînt rezumate cîteva pagini din Plutarh, pe care, probabil, profesorul lui Bacovia și-a bazat lecția despre eliberatorul latinilor. Istoricul grec spune că „Romulus a dispărut în chip neașteptat”, fără a i se putea constata moartea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-l adore pe Romulus, deoarece a fost răpit și dus la zei și le va fi un zeu binevoitor, așa cum le-a fost un rege bun”10). Bacovia spune - reamintesc -: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” Ultimul vers stîrnește nedumerire prin contradicția aparentă pe care o conține. Aceasta poate fi eliminată, însă, dacă se clarifică sensul cuvîntului „uitat”: aci, el nu înseamnă „șters din minte”, ci „pierdut fără urmă”, într-un mod misterios. Felul în care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au reîntors cu putere într-o ordine post-liberalizare, marcată de tulburare socială și de o criză a instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez a fost probabil personalitatea populistă cea mai reprezentativă pe care America Latină a cunoscut-o de la Juan Perón, legendarul lider argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cuvântului roman: "Cuvântul nostru, care se trage din italienescul novella 57 și care poate fi direct tradus ca noutăți, sugerează noul statut al anecdotei narative care dorește să fie și recentă și adevărată. De aceea dezvoltarea romanului atinge lumea eroismului legendar la o extremă și jurnalismul extrem de modern la cealaltă extremă (Levin 283). Bakhtin poate ridica obiecții îndreptățite în ceea ce privește "lumea eroismului legendar", pentru că, ajungând aici, există din nou riscul de suspendare a romanului în "imaginea îndepărtată a trecutului perfect" și de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
statut al anecdotei narative care dorește să fie și recentă și adevărată. De aceea dezvoltarea romanului atinge lumea eroismului legendar la o extremă și jurnalismul extrem de modern la cealaltă extremă (Levin 283). Bakhtin poate ridica obiecții îndreptățite în ceea ce privește "lumea eroismului legendar", pentru că, ajungând aici, există din nou riscul de suspendare a romanului în "imaginea îndepărtată a trecutului perfect" și de negare a ceea ce-l distinge de celelalte structuri, și anume, că este un fluid care vine în contact cu un univers
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
celelalte modele narative. De fapt, într-un ecou istoric straniu al acta populi Romani de acum o mie opt sute de ani, John B. Bogart, editorul ziarului Sun de la 1873 la 1890, va da un sfat unui tânăr reporter, sfat devenit legendar: Când un câine mușcă un om, nu este o știre deoarece se întâmplă prea des. Dar dacă un om mușcă un câine, aceasta este o știre" (O'Brien 241). Sfatul este similar cu relatarea din acta populi Romani în care un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
faptul că tema principală abordată de non-ficțiunea din acea perioadă era America. După cum afirma Kazin, "Orice formă a acestui tip de literatură - ghidurile statelor și ale șoselelor scrise în perioada Administrației Progresului Muncii, reacția împotriva scepticismului și a "frivolității" devenite legendare a anilor '20, noul folclor pe jumătate sentimental, pe jumătate comercial, ce a creat sau a umflat semizei comici din trecutul regăsit, documentarea continuă a expropriaților din America - stă drept mărturie a extraordinarei autocercetări naționale" (On Native Grounds - Pe pământuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
populară emisiune de la TF1 și, apoi, în realitate, la o fabuloasă întâlnire a familiei regale cu exilul intelectual românesc parizian, ținută în fastuoasele saloane ale hotelului Geoge V, reședința tradițională a capetelor încoronate ale lumii. Am simțit atunci, alături de figuri legendare ale lumii noastre intelectuale, forța și sinceritatea unui om discret și auster, distins și cald, onest și ferm, pe care un destin potrivnic l-a împiedicat să fie ceea ce era menit să fie: conducător al unei țări în derivă, model
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la celebra Operă Regală londoneză din Covent Garden, povestea unei tinere sărace care și-a schimbat numele pentru a-și îndupleca norocul, plecând abrupt în capitala lumii pentru a-și găsi destinul. Un destin tragic, căci, după ce întâlnește o figură legendară cu care trăiește o neomenească, prin intensitate, pasiune, este despărțită fulgerător și imprevizibil, definitiv, la doar 22 de ani, de aceasta de o boală necruțătoare a timpului. Floarea ei favorită va rămâne în istoria culturii, alături de ea, în cartea nemuritoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Film scris, regizat și jucat de Sergiu Nicolaescu și în care ne-a încântat cuplul fetiș al șturlubaticului inginer convertit la regia de film: Ilarion Ciobanu - Gheorghe Dinică (deja lansat în Dacii, unde Dinică își mărturisește trădarea lui Decebal în legendara replică în nemernicia mea, ca un câine turbat... - care a făcut carieră în mentalul colectiv al acelor ani). Trebuie să spun, cu amărăciune, că din însăilarea de policier de categorie B amintită nu au rămas, peste ani, decât niște curajoase
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
modul în care Rusia a destabilizat cu intenție, din punct de vedere economic și politic, toate țările din pretinsa lor sferă de influență și dacă ne aducem aminte că, în ciuda clamatei noastre independențe față de Kremlin, în 1968, datele obținute de legendara "operațiune Caraman" au fost imediat urcate într-un avion militar și duse la Moscova și dacă ne mai gândim că, poate, contraspionajul a ajutat la trecerea în adormire a unor personaje din servicii asupra cărora existau dubii că apară interesele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Înșelat de amabilitatea lui Mahomed, deși Îi i-a contestat acestuia ideologia culturală și politică. Ideea centrală desprinsă din „tragedia” lui Marin Sorescu este aceea că românii reprezintă un popor Împodobit cu cele mai alese calități: omenie, hărnicie, umor, cutezanță legendară, spirit patriotic, un popor mulțumit cu sărăcia sa, oprimat de un destin nefavorabil, de o istorie dură, prăbușită În puhoaie monstruoase asupra lui. Și aceasta se Întâmplă de două mii de ani. De două mii de ani acest popor se Întreabă: „ce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Arad, Meira Farkas. „A fost întâlnirea care mi-a deschis accesul la marea muzică, la muzica marilor maeștri dinainte de război și din anii ’50.“ Meira Farkas a studiat și cântat cu Wilhelm Kempff, iar în perioada ei americană, cu interpreți legendari ca Pablo Casals sau Rudolf Serkin. De la Meira Farkas, Cătălina Butcaru a învățat „multă muzică de cameră, și-a perfecționat frazarea, marile structuri, modul de formare a sunetului“. O a treia întâlnire decisivă a fost cu pedagogul rus, stabilit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
muzică de cameră, și-a perfecționat frazarea, marile structuri, modul de formare a sunetului“. O a treia întâlnire decisivă a fost cu pedagogul rus, stabilit în Austria, la Graz, în 1991, Alexandr Satz, „o personalitate covârșitoare“, elev al unui pianist legendar, Vladimir Sofronițki. Celor trei maeștri care au avut un rol decisiv în viața ei, Cătălina Butcaru îl adaugă admirativ pe Dmitri Bașkirov, alt mare muzician cu „o cultură a sunetului fantastică, o reprezentație sonoră și cunoștințe estetice foarte solide, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
să fie cu B.B. King! Și mai era o femeie invalidă, în căruciorul împins cu mâinile proprii, care spunea cuiva de-alături că atunci când ascultă chitara numită Lucille pur și simplu uită de handicapul blestemat... Mi-am amintit, auzind-o, legendarul instrument parcă scos din cutie: butoane și corzi aurite, silueta elegantă și precisă, calitatea fără egal. Încăpută pe mâna cărui muzician ar scoate chitara aceea sunetul inconfundabil ce ne spală sufletul de cenușa fiecărei dezamăgiri? Inutil de căutat... Limuzina ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
renunțări la alte lucruri poate mai utile și mai practice în viața unui om; că nu numărul, ci calitatea înregistrărilor este cea care contează, că au fost timpuri în care era o „victorie“ plătită scump să găsești o înregistrare rară, legendară. Dacă la începutul anilor ’80, când s-a făcut tranziția spre discul compact, colecționarii trebuiau să plătească o relativă avere pentru un disc japonez (Japonia fiind singura țară în care reeditarea pe CD a înregistrărilor istorice s-a făcut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
una: se impune o stare de veghe permanentă, pentru a putea trata rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din vremea sărmanului „politician” D. Cantemir! Sub umbrela încăpătoare a creștinismului, Moscova („a treia Romă”!) a încercat să ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a fost concludent: alianță cu „păgânii”, nu cu „creștinii”. De ce? Pretextul identității de confesiune religioasă a justificat adesea războaiele de ocupație. Ca să nu mai vorbim de promisiunea perfidă a „eliberării” de sub stăpânirea „păgânilor”. Creșterea conștiinței
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]