122,821 matches
-
mai bună proza a lui Hașdeu și e de reținut în ansamblul prozei românești. Deși fructifică unele sugestii autobiografice de pe vremea neterminatei sale studenții, prozatorul e, aici, un modern prin detașarea superioară de întîmplările narate, cele mai multe romantice, dar, prin îngroșarea liniilor, pînă la grotesc, izbutește să surprindă cu măiestrie comportamentul personajului principal, inconformistul Toderită. În ordinea nu cronologică, ci a importanței estetice este, in sumarul acestui volum, "romanțul istoric" Ursita. Conceput drept primul episod dintr-un mare român istoric, Ursita e
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
din 2008 și primul la începutul anului 2000. Cât de mult s-a schimbat orașul față de acum 10 ani și chiar față de acum doi ani - este ceva de necrezut! Mă aflu în districtul Chaoyang, lângă cel de-al treilea cerc (linie de centură - sunt 5 în total, dar numărătoarea începe de la 2!) o zonă selectă a orașului, modernă și curată. Este 6 mai după amiază, în anul de grație 2010. Soarele se „prevede” bolnăvicios prin smogul generat de fel de fel
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
Aceea în care sindicalismul se amestecă, pe față, cu politica. Victor Ciorbea, Miron Mitrea, iar mai tîrziu Miron Cozma au confundat condiția de lideri sindicali cu aceea de premianți ai vreunui partid politic. Sindicalistul Ciorbea, destin fulgerător, eșec pe toată linia, e, ca destin, măi emblematic decît Miron Mitrea sau decît Cozma. Atașat din mers unui partid, Ciorbea și-a păstrat reflexele de lider sindical și impresia că partidul din care face parte trebuie să se conformeze traiectoriei sale personale, ca și cum
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
difuzare națională, măcar în cîteva, printre care și ADEVĂRUL, o dovadă că președintele nu stă degeaba. Mai nou, dacă președintele Constantinescu încearcă să se amestece în treburile executivului, el provoacă mari reacții de protest din partea premierului și a miniștrilor din linia întîi a guvernului. Deprinderea presei de a judeca o situație în desfășurare potrivit unei experiențe anterioare duce la concluzii care nu au mare legătură cu relațiile de azi între Cotroceni și Palatul Victoria. Politic, premierul Radu Vasile stă mai bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
Dan Croitoru În Amintiri deghizate, Ov. S. Crohmălniceanu surprinde câteva din liniile de forță ale prozei optzeciste: "observația concretă, vie, asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit ludic", "surprinderea argourilor epocii, al decupajului momentelor realiste
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
secvență (cea mai importantă, după părerea noastră) a scrisului lui Ioan Lăcusta se intersectează toate aceste coordonate stilistice de care vorbeam mai devreme. Spun "într-o anumită secvență" pentru că materia cărții are, cum vom vedea, o dispunere contrapunctica. O prima linie melodica o dau prozele reunite sub titlul Dintr-un album, toate capodopere ale prozei scurte românești. Numai în bucată Dânsul rata (fără a mai vorbi de Călătoriile unei importante piese tehnice, Anțărț sau Vagonul, demne de mari maeștri ai absurdului
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
Elenă Zottoviceanu Peisajul cărții muzicologice românești, după o lungă perioadă de stagnare, a început să se înfiripe din nou continuînd, în linii mari, cam același model că înainte: puțin folclor, puțină istorie românească, un pic de creație contemporană, câte o lucrare pedagogica, ceva publicistica sau eseistica etc. Rămân și acum descoperite teme ale scrisului despre muzica ce pretind fie o anumita predispoziție
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
din reacția să la mutații petrecute în teritoriul istoricului, al socialului, al literaturii sau lingvisticii. Într-un studiu deosebit interesant, intitulat Caragialeștii și datat 1945, Cornel Regman urmărește prezența unor trăsături comune, a unor constante stilistice, ca să spunem așa, în linia ce pleacă de la Iorgu sau Costache Caragiale și se sfârșește, trecând prin Ion Luca, cu Mateiu. Se poate vorbi de "o dinastie"?, se întreabă Cornel Regman. Sau mai degrabă, folosind o inspirată sintagma, de "un moment Caragiale"? Trecutul lor "artistic
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
ureche muzicală. Eu sunt un vizual. Îmi e greu să ascult. O fotografie se înrudește într-o oarecare măsură cu desenul? Poate prin contururi. Când surprinzi realitatea ea se fixează acolo, pe peliculă... Da, dar este vorba și despre volum. Linia și volumul, nu și lumina. Pentru mine contează mai întâi forma. Din nefericire, fotografia e mult prea facilă. Apeși cu degetul și oamenii identifică. Cei care privesc sunt puțini, așa cum remarca Alberto Giacometti. Privirea care întreabă, care cântărește. Hop! Au
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
reflectat în apa ce acoperă strada după ploaie, ca în imaginea surprinsă în spatele Gării Saint-Lazare din Paris (1932); un chip uman și un tablou, ca în două dintre fotografiile făcute în Spania, la Cordoba în 1933, sau o intersectare de linii drepte și curbe, în acord cu orientarea câtorva grupuri de oameni, ca în fotografia din Aquila degli Abruzzi, Italia-1952... Da, m-au preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de punerea în pagină, de expresivitatea liniei, de monumentalitatea întregului și de acea coerență de ansamblu care dă formei armonie și credibilitate în planul reprezentării, lucrările Eugeniei Iftodi aspiră la un statut de echivalență cu lumea pe care o descriu. Ele ies din fragilitatea codului și din
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
nesatisfăcătoare, aceea între mine și ceilalți!! Ceilalți din interiorul și din exteriorul meu. Ei sunt diferiți, chiar dacă-s cuprinși numai în gândul meu despre ei sau în lumina lumii exterioare, prezența lor fiind totdeauna alta decât prezența mea. Iată deci linia de separație. Eu și ceilalți. Dar în timp ce despre mine nu știu decât că vreau să fiu, pe ceilalți îi pot descrie după aparența lor, după fizionomia lor. Pe cât de bizar pe atâta de adevărat că - despre ei știu de fapt
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
My Life as a Dog, despre agonia și sfîrșitul unei mame, așa cum le percepe un puști, cu un ton de dulce amărăciune și de nostalgie sfîșietoare, dar mereu cu un clinchet de speranță și de prospețime în fața miracolului vieții ). Aceeași linie melodică am regăsit-o în ...Casa cidrului, care a avut premiera europeană toamna trecută, la Veneția. Un film clasic, de esență pencilensiană, povestea unui băiat crescut la orfelinat (de un doctor inimos și excentric - un Michael Caine de neuitat, cîștigător
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
crezut atunci când a afirmat că va elimina inechitățile, facilitățile nemotivate și diferențele aberante de tratament ale cetățenilor. E absolut normal ca răniții sau urmașii celor căzuți în decembrie 1989 să fie protejați de stat. Dar pentru aceasta există alte două linii de credit, destul de respectabil finanțate: "Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap" și "Ministerul Muncii și Protecției Sociale". Nu pot să nu văd în menținerea unui astfel de organism (despre care nu știm absolut nimic: cine îl conduce, cum își desfășoară
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
nou, cu un cumplit efort/ Pe hîrtia îngălbenită am așezat/ Un gînd care s-a născut mort" (Un aer greu). În felul acesta tendința romantic-simbolist morbidă a Ilenei Mălăncioiu își găsește un făgaș socialmente fertil, un curs constructiv. Ileana Mălăncioiu: Linia vieții, Antologie, cu o prefață de Nicolae Manolescu, Ed. Polirom, Iași, 1999, 336 pag., preț nemenționat.
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
și unul care n-a existat, între Cotroceni și Kremlin. Bătrânul fir al Pactului a fost întrebuințat și după '90, în comunicațiile cu Moscova, ba chiar, potrivit mai multor cotidiane (EVENIMENTUL ZILEI, ADEVĂRUL, ZIUA) s-au purtat tratative pentru criptarea liniei și pentru extinderea ei. În privința extinderii oferă informații detaliate Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI. Directorul ziarului scrie pentru prima oară un editorial cu continuare în pagina a treia a ziarului. Un editorial în care fostul președinte al României e acuzat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
burghez". E adevărat că autorul Luceafărului era admis, cu scrîșnire, în Parnasul "progresist", fiind totodată numit, pentru publicistica sa de ordin politic, "calul troian al naționalismului românesc". Veronica Micle nu se bucura de nici o cetățenie etnică. Amuzantă e împrejurarea că linia despărțitoare se întîmpla a trece și prin interiorul aceleiași familii. Dacă C. Negruzzi, care locuise la Chișinău și-l cunoscuse pe Pușkin, din care a și tradus, era cooptat Moldovei cotropite, fiul său, Iacob, era cu oroare "gratificat" ca "scriitor
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
filmate și montate), răspunzînd gustului declarat pentru spectacolul de reconstituire istorică, cu momentele de "umanizare" intimistă plantate în plină frescă. Ține de performanță și modul în care regizorul a izbutit o construcție solidă, cu un ritm susținut, și cu trei linii melodice: una paradisiacă, solară, ingenuă (copilăria și premonițiile Ioanei), una eroică, feroce, infernală (războiul, baia de sînge, păsările de pradă ciugulind din cadavre), și una, să-i spunem, filozofică (procesul Ioanei, dialogurile ei cu tribunalul ecleziastic și cu propria conștiință
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
miracol": regizorul oferă, ca niște clipuri anti-mister, într-un fel de gimnastică aerobică a inteligenței, cîteva explicații terestre ale unui fapt perceput de Ioana ca un semn divin: o sabie găsită în copilărie, pe un cîmp. Un figurant trece, în linie dreaptă, prin cadru și, pur și simplu, își aruncă sabia! Înainte de a fi un semn, o sabie e o sabie. "Ai văzut ce ai vrut să vezi'', îi spune Ioanei conștiința ... În fond, și regizorii și scriitorii și spectatorii văd
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
păstrezi, ca și pe Robinson-ul din tine. Evoluțiile actoricești ale lui Alexandru Georgescu (Robinson) și Ovidiu Moldovan (Vineri) sînt, într-un fel, surprinzătoare. După mai bine de zece ani, lui Ovidiu Moldovan i s-a încredințat un rol de primă linie. A simțit vibrațiile acestui personaj și a rezonat cu el. Alexandru Georgescu alternează forța intempestivă a unui marinar rătăcit în pustiu cu spiritul ludic salvator, modelator al situațiilor. O zi din viața lui Robinson Crusoe este un spectacol cu farmec
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează, întrucît, de bunăseamă, și rațiunea face parte din zestrea universală, neputînd fi înlăturată din perspectiva ansamblului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Cristian Crisbășan, într-un articol cu titlu ireproductibil, bate senin aceeași potecă: "Masturbarea la bărbați nu e decît răzbunarea tandră a femeii din noi." Cornel Gologan (După 89) conchide profetic: "sexul de unul singur viitor de aur are". Pe o linie convergentă se înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un sentiment de tristețe și dezgust. Nu
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
unisensul însuși), dar o rețea întreagă, și anume, cu șase mîini paciente și integre, șalul (ei) lung, ca o greșeală. E ceea ce, în ocurență, fac eu însumi, urzind, bătînd, de-a lungul și în lat, în strînse, de(n)se linii, o țesătură Culegerea de texte de care ne ocupăm stă sub semnul morții muzelor. Celebrul șal al Isadorei Duncan, care i-a provocat sfîrșitul, îi oferă titlul, după cum o altă inspiratoare eseniniană, Galina Benislavskaya, se vede celebrată postum într-o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
vigoarea primară și magică a unui Hasdeu, cînd iraționalismul își reintra în drepturi și cînd pînă și G. Călinescu, singur printre marii critici ai momentului, condamna "formalismul" maiorescian. Patru sau cinci decenii mai tîrziu, după tezele din 1971, aceeași, în linii generale, va fi tema refuzului, cu precizarea că nu se putea da pe față iraționalismul, mascat de un naționalism de școală nouă, comunistă. între timp, în anii '50, Maiorescu trecuse și prin furcile caudine ale propagandei literare comuniste de primă
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
noastră. Romanul din 1935 fructifică amintiri și din anul de studii filosofice (inclusiv atmosfera politică a timpului) și segmente din momentul acelei convertiri din vara lui 1899: Un cap cărunt, puțin calvit, trecu printre capetele negre, blonde, castanii, și pe linia catedrei - singura liberă - apăru figura lui Titu Maiorescu... Este un om de statură mijlocie, îmbrăcat cu severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept lat, sub podoaba albă a maxilarului de jos - nici barbă plină și stufoasă, nici cioc napoleonian
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]