2,404 matches
-
înțeleg perfect starea de spirit cu care a făcut, în ultimii ani, niște călătorii mai mult sau mai puțin exotice. Când te gândești la Spania, la Italia sau la Japonia, oricâtă imaginație a amănuntelor ai avea, rămâi într-o proiecție livrescă și într-un regim abstract al închipuirii. Când ajungi acolo, când respiri aerul spaniol și plutești pe apa Veneției, sau te plimbi pe Aleea Chiparoșilor din Capri, situația se schimbă în mod fundamental. Analiza, oricât de fină și de subtilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Munteanu nu practică o simplă fotografiere a realităților descoperite. Cartea sa are de fapt structura complexă a jurnalului: un jurnal ținut în timp real și altul care reproiectează episoadele unei călătorii; un jurnal cu priza directă a întâmplărilor și altul livresc, cu dialoguri subțiri între personajul principal și altele, de extracție culturală. Cu harta în mână, călătorul nostru are două opțiuni principale: să „flaneze“ aleator-instinctual; ori să disece „analitic-descifrator“ ceea ce i se oferă. Empatie și raționalism. Fără exclusivisme păguboase, RIM modulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
veșmintele somptuoase, chiar dacă de împrumut, ale dulcelui stil clasic. Aici, poezia e mult mai „hard“, mai crunt parodică, mai „verde-ntre ochi“. Forma fixă a poemului e larg abandonată. Poemele ample, adesea adresative, nu se mai revendică de la o sursă livrescă, ci pun în scenă histrionismul real al poetului, pe care CD-ul anexat volumului îl dovedește cu asupră de măsură. Singura intenție de artifex a autorului se concretizează în ultima parte a volumului, româneasca, unde sunt plasate șase poeme bășcălioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Mâșkin putea improviza un semn, o sforicică, o ață, ceva acolo... sau să memoreze numărul... ba nu, exclus!, Idiotul nu prea ține minte, avea și crize epileptice, mă rog... o!, în nici un caz, mă înfurii brusc, scăpat de mila asta livrescă față de prințul neglijent, sadic cu hârtia moale a romanului celebru... molestarea foii e barbară... sufletul slav!... păi, mi se rupe-n paișpe de sufletul slav... îndoirea colțului rămâne, oricum ai lua-o, o tâmpenie... nicidecum tandrețe grijulie... hm! ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
că el însuși se înscrie în descendența lui Swift și, în mod special, în cea a lui Gogol (Nasul) și Kafka (Metamorfoza). Însă problema nu stă atât în faptul că volumul mă trimite la tot soiul de cărți citite, eroi livrești sau mai știu ce filme SF care colcăie în capul meu de-a valma, cât mai ales în faptul că „sânul literar“ face o stranie conexiune cu „sânii reali“ care stau „la grămadă“ aranjați de-a lungul plajei. Plaja este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
jurnalistică, ce se învârt în jurul temei contrafăcute a turismului cultural, numită „lecturi de vacanță“. Ei bine, eu cred că tocmai în vacanță trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune cărți. Nu prea cred în „lecturi sifon“ de vară. Sifonul livresc poate fi lecturat oricând și mai degrabă după toropeala muncii decât la adierea brizei de dimineață. Eu asociez vacanța cu cele mai frumoase lecturi. Pot să-mi amintesc, de exemplu, cu mai multă ușurință de lectura din vara lui 1988
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
religie și pictură. Titlul poeziei reprezintă locul rugăciunii lui Iisus, înainte de a fi trădat de Iuda și arestat. Poetul se oprește asupra acestui moment în care Iisus apare înspăimântat de apropierea patimilor predestinate de Tatăl. Sursele poeziei sunt de natură livrescă (textul biblic din Evanghelia Sfântului Luca) și de natură iconografică (tabloul pictat în biserici, pe catapeteasmă, în partea stângă). Etapa a treia - compară - presupune realizarea unei comparații între textul biblic și poezia lui Voiculescu, pe baza lecturii ambelor texte. O
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
prefața la Hoții, că este indiferent la legile compoziției teatrale și la avantajele scenei. Există însă, din perspectiva semiologiei moderne și opinia contrară, ce semnalează dificultatea de a citi un text care nu pare în mod decisiv creat pentru consumul livresc, astfel încât cititorul trebuie să stăpânească niște „procedee ale lecturii” . Cu toate acestea, teatrul nu-și realizează pe deplin vocația decât dacă devine spectacol, astfel încât dramaticul include și domeniul artei și al tehnicii punerii în scenă a textului, ce devine astfel
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei.“ Ce e uimitor este că discreția și confesiunea totală nu se exclud în aceste pagini: o anume sfială deturnează dezlănțuirea liberă a frazelor și un voal livresc se așterne peste amintiri. „Țineam și jurnal“, își amintește Negoițescu. Este însă un capitol din viață definitiv pierdut: „Când am ieșit din închisoare, în 1964, mama mi-a vorbit de acest jurnal trecut prin mâinile ei îndată după arestarea din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare stranie, un trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic sau
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Henry James), lectorul ghicește ce poate, și opera lasă gustul amar-dulce al neîncheierii. Hibridizarea Amestecul de genuri literare a fost născocirea Fluxului conștiinței, la începutul secolului XX, marea inovație a lui James Joyce, Virginia Woolf și T.S. Eliot, împreună cu textul livresc. Autorul Desperado merge pe drumul deschis de moderniști: el scrie roman poematic și poem romanesc, ambele puternic contaminate de dramă, eseu, critică și istorie literară. El reciclează toate tehnicile, din toate timpurile, într-un carusel al tehnicilor literare. Cuvântul e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip de poveste, în care timpul a explodat, trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recompus de lectură, dar e vorba neîndoielnic de un proiect al scriitorului, pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea cronologiei. Tecutul nu mai e cauza prezentului și nici prezentul cauza viitorului. Prezentul se hrănește din trecut și viitor și le risipește. Știm viitorul de la prima pagină (cine vrea să sară peste mijloc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al Doilea Război Mondial. The Waste Land nu este numai un început pentru Stream of Consciousness în poezie, nici numai un premergător al hibridizării genurilor, care e ultima modă la acest început de mileniu. Poemul creează și starea de spirit livrescă, însoțită de ironia parodiei, dar și de pioșenia și umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul, dar putem și noi". De aici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
was the Grape of Burgundy But the winepress of the Lord thundered Over that grape of Burgundy And we left in a hurgundy. (Hurry up, Joyce, it's time!) Notele poemului sunt în mod cert actul de naștere, manifestul poeziei livrești. Eliot le-a alcătuit mai mult pentru a se feri de acuzația de plagiat și le-a dat spre publicare la cererea editorului, care a scos poemul într-un volum independent și a vrut să-l facă mai impunător. După
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru că și-a îndreptat criticii să caute "potcoave de cai morți", indicându-le surse mitologice și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat inovatoare. El nu este savant sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
an cu Ulysses de Joyce (1922), Eliot este inovatorul absolut. Niciodată după el poezia nu s-a mai putut scrie cum se scria înainte. Tărâm pustiu este încă un poem de referință absolut, el poate fi considerat Magna Charta poeziei livrești și eliptice. Notele de la sfârșitul poemului consemnează sursa tuturor citatelor incorporate, care sunt departe de a fi puține la număr. Interesant, însă, este că toate aceste citate sunt folosite cu ironie, drept care contextul lor original nu mai are nicio importanță
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"352. Dovedind stăpânirea tehnicii maioresciene a supralicitării detaliului, jurnalistul își exersează rolul profesoral în deplină complicitate cu publicul cititor. O serie de istorisiri, de evocări livrești sau istorice, constituie resortul care declanșează discursul publicistic eminescian, oferind totodată arhitectura argumentativă a limbajului gazetarului: "Ca pasărea Phoenix din antichitate care, prefăcută în cenușă prin flăcări, reapărea mai radioasă pentru a duce o viață cu atât mai trainică cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Totuși, nu e exclus ca taxonomia avansată de fondatorul integralismului să se bazeze pe o intuiție mai profundă, pe care lingvistul nu a mai avut răgazul să o expliciteze: e adevărat că, din punct de vedere strict sintactic, multe texteme livrești au structura unor sintagme; însă aceasta nu înseamnă că ele ar putea fi substituite prin alte sintagme. Nu există, de pildă, nicio sintagmă care să funcționeze în mod satisfăcător ca sinonim al textemului dantesc nel mezzo del cammin di nostra
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
modalitățile sale de resemantizare "poetică" sunt mai complexe. De aceea, ne vom rezuma în cercetarea de față la studiul frazemelor, adică al unităților "discursului repetat" limitate la nivelul frazei, fără a evita, totuși, să semnalăm, în cazul textemelor de proveniență livrescă, feluritele implicații semantice ale acestora. 2.4.1. Pe baza afirmațiilor anterioare, putem încerca să facem pasul următor și să propunem o definiție semantică a textemelor. Am afirmat deja că, în afara apartenenței lor la categoria "discursului repetat", ceea ce le conferă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
originar al expresiilor respective. Acest fapt se constată mai ales în cazul textemelor utilizate cu o frecvență sporită, în care, tocmai din acest motiv, vorbitorii tind să vadă adeseori forme ale "înțelepciunii populare" ("anonime") și să ignore astfel originea lor livrescă. De exemplu, nu foarte mulți dintre cei care folosesc textemul Să revenim la oile noastre cunosc faptul că această "zicală" nu este un produs "popular", ci un cultism provenit din piesa medievală franceză - cu autor controversat, dar nu "anonim"! - La
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite" . În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșiv-insidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În eseul amintit mai sus Vladimir Streinu scrie aceste fraze edificatoare despre confratele mai vârstnic: " În ceea ce-l privește pe Vianu, el, cum s-a zis, era de foarte tânăr un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
monedă curentă". Pompiliu Constantinescu nu are puterea de seducție a lui G. Călinescu, bunăoară, și nici capacitatea asociativă - disociativă a acestuia. Nu vom întâlni în scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici "academismul" solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta plenar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Streinu - Hogaș este "un orășean (...Ă care face băi de primitivism", un cărturar știutor de mitologicale: "Reminiscența umanistică ocupă întâiul plan al producției literare...". Ca să-și scrie amintirile de excursionist, scriitorul se "documenta" umblând teleleu prin munți, dar și pe cale livrescă, răsfoind dicționare sau studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]