2,956 matches
-
acesteia, al formelor pe care aceasta le-a îngăduit în momente anumite ale istoriei sale. Coincidența lor este dovada unei lucrări "unitare" a conștiinței distribuitoare: de aici semnificația fenomenologică a sa. Coincidența celor două acte de distribuire prin împărțire (a logos-ului și a umanului) reprezintă, așadar, un veritabil fenomen, înțeles aici ca un fapt care condiționează toate actele semnificative ale unui domeniu de "exercițiu", în cazul acesta fiind vorba despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific, mitic, ideologic etc.). Regăsim în unitatea sa cele două elemente despre care am vorbit mai devreme: datul și nimicul, fiecare dintre acestea legat și de distribuirea prin împărțire a logos-ului, și de distribuirea prin împărțire a umanului. Cele două acte de distribuire nu au, așadar, funcțiile de dat și de nimic în "structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din fiecare act al acestei coincidențe "fenomenale", care a făcut posibil un eveniment atât de semnificativ pentru însuși destinul umanului. Distribuirea prin împărțire a logos-ului rezolvă (într-o anumită măsură), mai întâi, o tensiune creată prin "mișcarea" sofistă, legată de problema naturii obiectului și a dependenței acestuia față de subiect. Trebuie spus că sofiștii mizau mai degrabă pe o confuzie de natură între obiect și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la măsura (măsurarea) celor ce există precum există, deoarece tocmai aceasta face posibilă întrezărirea fenomenului distribuirii prin împărțire a umanului, care acum nu mai "valorează" decât ca o conștiință cunoscătoare a celor ce există precum există. Dar în toate acestea, logos-ul însuși se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest fapt, tratatele care îl alcătuiesc având drept obiect, înainte de toate, înseși formele gândirii și condițiile corectitudinii operațiilor care le vizează și ale utilizării lor în "constituirea" cunoștințelor. Date fiind relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operațiilor care le vizează și ale utilizării lor în "constituirea" cunoștințelor. Date fiind relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ale utilizării lor în "constituirea" cunoștințelor. Date fiind relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul în care tocmai aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relațiile dintre aceste trei forme ale gândirii, unificate prin termenul logos (ce ar avea semnificație de "formă logică", deși Aristotel îl folosește predilect cu sensul de noțiune: logos, și de judecată: logos apophantikos), dată fiind și tradiția instituită prin trecerea logos-ului în logică, noțiunea și raționamentul (silogismul, pentru Aristotel) nu pot trimite decât nominal către spațiul non-judicativului: ele sunt, desigur, altceva decât judecata, dar se află în locul în care tocmai aceasta impune regula proprie. Numele acestui loc judicativul este legat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
repezintă încă "regimul" de dominație în sfera discursului. Reprezintă însă noțiunea și raționamentul veritabile condiții ale une revizuiri a temeiurilor judicativului constitutiv? Sunt ele bune semne pentru calea potrivită către înțelegerea condiționărilor sub care a căzut discursul, acelea ale unui logos formal? Tocmai cele două, dar mai cu seamă felul în care "noțiunea" participă la judecată și felul în care aceasta din urmă constituie "raționamentul", reprezintă temele reducției judicative, prin care se poate ajunge la ceea-ce-este judicativul constitutiv: și el este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Categorii apare mai degrabă ca o lucrare de ontologie, decât de logică; faptul acesta va fi mai bine descris în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului, așa încât, aici nu vor fi semnalate decât unele aspecte necesare tematizării problemei formalizării (de-naturării) logos-ului și pregătirii "poziției" din care va fi cu putință operarea reducției judicative. Evaluarea de mai sus a Categoriilor lui Aristotel are temei; în lucrările Organon-ului, mai cu seamă în primele două, Categoriile și Despre interpretare, Aristotel analizează elementele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să intre într-o legătură, pentru că socotit în sine nu ar avea nici un rost, anume termenul de subiect (hypokeimenon), într-un sens ontologic, cu înțelesul de subzistent.26 Aceasta înseamnă că de la bun început judecata (ca proproziție, în termeni aristotelici: logos apophantikos), element fundamental al "logicii" (logicului), își dezvoltă o structură complexă, logic-ontologică. Dar, deocamdată, limitându-ne la conceptul adevărului implicat, cum am observat, în evaluarea judecății, putem accepta că, pe lângă aspectul propriu-zis formal al judecății, aceasta are și un aspect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
schimbe sistemul de referință, ontologic în esență, epistemic în privință funcțională. Aplicațiile celui dintâi vizează corectitudinea unor operații ale conștiinței cunoscătoare; operațiile sau demersurile corecte ale acesteia respectă anumite reguli. Ideea de regulă este semnificativă pentru viitoarea reconstrucție formală a logos-ului croită și, în bună măsură, realizată de Aristotel. Corectitudinea condiționează dobândirea adevărului; ceea ce înseamnă că adevărul nu-și mai prescrie sieși reguli, nu mai este autonom, așa cum se întâmpla la eleați, pe baza identității lui cu ființa, ci el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiționării cunoștinței veritabile prin obiectul ei (ceea-ce-este), dar termenii care intră în joc ființa, gândirea și adevărul trebuie luați ca fiind, în mod "firesc", diferiți, chiar dacă este încă vizibilă urma unei identități "funcționale" a lor. O primă ipostază a formalizării logos-ului prin intervenția unor reguli de corectitudine a gândirii este deja vizibilă în demersurile lui Socrate privind definiția termenilor utilizați în raționamente, "inducția" unor concluzii valabile, formularea unor răspunsuri adecvate față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon lucrează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reglementării" actului de dobândire a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar cu ființa, cum se întâmpla la Parmenide).28 Problema locului adevărului și cea a ne-ființei introduc "reglementări" ale actului de a gândi un "obiect" în sensul adevărului, în sensul cunoașterii; aceasta înseamnă că o cale anumită a formalizării logos-ului a fost deschisă și prin aceste reflecții ale lui Platon. De fapt, ele îmbogățesc ipostaza formală a logos-ului croită de Socrate, fără a se fi ajuns la o constrângere formală a logos-ului care să-l scoată pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale actului de a gândi un "obiect" în sensul adevărului, în sensul cunoașterii; aceasta înseamnă că o cale anumită a formalizării logos-ului a fost deschisă și prin aceste reflecții ale lui Platon. De fapt, ele îmbogățesc ipostaza formală a logos-ului croită de Socrate, fără a se fi ajuns la o constrângere formală a logos-ului care să-l scoată pe acesta din propria ființă, aruncându-l ne-ființei (sale), cum se va întâmpla odată instituită dictatura judicativului. Și la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că o cale anumită a formalizării logos-ului a fost deschisă și prin aceste reflecții ale lui Platon. De fapt, ele îmbogățesc ipostaza formală a logos-ului croită de Socrate, fără a se fi ajuns la o constrângere formală a logos-ului care să-l scoată pe acesta din propria ființă, aruncându-l ne-ființei (sale), cum se va întâmpla odată instituită dictatura judicativului. Și la Socrate și la Platon, adevărul păstrează încă sensul ontologic și o anumită autonomie. Oricum, el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființei (sale), cum se va întâmpla odată instituită dictatura judicativului. Și la Socrate și la Platon, adevărul păstrează încă sensul ontologic și o anumită autonomie. Oricum, el nu este încă pus sub condiționarea totală a judecății, iar ipostazele formale ale logos-ului, legate direct de fel de fel de reglementări ale actului dobândirii adevărului, nu au căpătat ele însele autonomie. Aceasta și pentru că "realitățile" își păstrează o oarecare ierarhie, adevărul, chiar condiționat, nefiind semnificativ decât pentru "prinderea", prin logos, a "realităților
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formale ale logos-ului, legate direct de fel de fel de reglementări ale actului dobândirii adevărului, nu au căpătat ele însele autonomie. Aceasta și pentru că "realitățile" își păstrează o oarecare ierarhie, adevărul, chiar condiționat, nefiind semnificativ decât pentru "prinderea", prin logos, a "realităților de sus": a physis-ului ca natură a lucrului (nu ca simplu lucru) sau a arche-ului ca "început" al tuturor lucrurilor. Formalizarea survenită în condițiile păstrării rangurilor acestor realități reprezintă o modalitate de gândire care păstrează din aceasta întreaga
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
realităților de sus": a physis-ului ca natură a lucrului (nu ca simplu lucru) sau a arche-ului ca "început" al tuturor lucrurilor. Formalizarea survenită în condițiile păstrării rangurilor acestor realități reprezintă o modalitate de gândire care păstrează din aceasta întreaga bogăție; logos-ul nu este de-naturat, ci doar distribuit către două tipuri de "obiecte"; în primă distribuire, având ca obiect ceea-ce-este (cumva, arche-ul), el instituie "forma" rostirii despre "realitățile de jos". Fără îndoială, intervine aici o reglementare a rostirii din urmă, fără
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiecte"; în primă distribuire, având ca obiect ceea-ce-este (cumva, arche-ul), el instituie "forma" rostirii despre "realitățile de jos". Fără îndoială, intervine aici o reglementare a rostirii din urmă, fără a fi vorba încă de o reglementare absolută, care să scoată logos-ul din natura proprie, din propriul său physis. Ne este clar însă că momentul propriu-zis al constituirii logicii, prin Aristotel, are ca antecedente semnificative problema adecvării cuvintelor la lucruri și a cuvintelor legate la stările de lucruri și că a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contextul reducției judicative a dictaturii judicativului. Dar ele trebuie, deocamdată, semnalate și încadrate într-o interpretare "istorică", deodată și "fenomenologică" în intenție, pentru că toate instanțele semnalate unele cu semnificații ontice, altele lingvistice, logice, ontologice reprezintă sensuri ale reconstrucției fenomenului de-naturării logos-ului sau formalizării sale, sensuri posibile printr-o conștiință a "relației de semnificare", cum ar spune Husserl, pe care o presupune fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea unui fapt istoric, ținta demersului o reprezintă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]