3,986 matches
-
al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă (1978) și Viața refolosibilă (1983) surprind, în tușe groase, caractere, situații prin care cotidianul își
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
doilea număr, se publică articolul Ce este poezia? al lui G. Călinescu. Cuprinsul este alcătuit din versuri de G. Călinescu (Poetul, Aerul, La unghiile unei femei, Varza, Nocturnă, Clavecin, Avioane, Anatomie serafică, Răpire), Camil Baltazar (Testament sau Cântec de moarte, Luciditate, Sociabilitate, Dedicație pe „Tărâm, transcendent”, Unei interprete a cântecului popular), Horia Furtună (Poetul), Constant Tonegaru (Fata morgana, Pianul somnambul, Moartea primului amorez, David), Sașa Pană (Însemnare pe rouă, Tăria mea ești tu), Margareta Sterian ( M-am plecat să privesc, Primăvara
CAIET DE POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286002_a_287331]
-
trei zile de asediu și nopți fără somn, lumea de dincolo de trupurile noastre era fără consistență, nevertebrată. Gândul se împotmolea, încercând să prindă în moliciunea aceea asprimea morții și, fără să se sperie, cădea iat în somnolență. Unica străfulgerare de luciditate a fost brațul soldatului pe care l-am văzut pieziș, dezlipindu-mi pentru o clipă obrazul de al tău: avea o brățară fină din piele la încheietura mâinii. „Ăsta n-o să tragă, mi-am zis cu o siguranță irațională, nu, n-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fumurii... A existat, în cursul acelei nopți albe, o oră în care rumegarea tuturor acestor răzbunări a dezvăluit dintr-odată un motiv ascuns, pe care mă străduiam să mi-l ascund mie însumi. Fiecare noapte are acest moment de mare luciditate, de sinceritate nemiloasă, de care ești apărat, de obicei, prin somn. Eu nu aveam de data asta nici o protecție. Gândurile erau nude, usturătoare. Nu puteam face nimic, împotriva acestei mărturisiri ce revenea necontenit, tot mai limpede: mă duceam în America
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vezi pe acel agent convertit, nădăjduind că te va absolvi de vină. Ca un bătrân popă de treabă...“ Am adormit când noaptea era pe sfârșite, căzând într-un somn ce și-a păstrat extrema acuitate a acelei confidențe silite. Dar luciditatea sa a devenit lumină, iar tăișul durerii, gheață. Frigul unei înnoptări iarna, frigul zăpezii care-mi îngheța încet fruntea. Revedeam casa din lemn, despre care mi-ai vorbit adesea, cu intrarea ei scundă, de unde se putea vedea, dincolo de crengile de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
detașare, să operăm corecturile și, mai ales, tăieturile care se impun. În cazul în care nu reușim acest lucru, să nu dramatizăm. Șeful de secție sau chiar un coleg poate să ne ajute, având de partea sa un plus de luciditate și de spirit critic. „Tot ce se taie nu se fluieră”, zice un aforism nu tocmai academic. Important este ca fragmentele eliminate să nu afecteze nici expresivitatea, nici fluența stilistică sau ideatică a textului. Este o adevărată artă să tai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
B. Pentru a reconstitui traseul căutării de sine și ipostazele suferinței, autorul recurge la narațiunea autobiografică, edificând un suport epic de sine stătător, care poate fi considerat și ca o proză obișnuită, având tema copilăriei în ambianța târgului moldovenesc. Dar luciditatea încordată până la delir este ceea ce face esența specifică, unică și modernă a prozei lui B. Într-o narațiune aparent obișnuită, într-un stil simplu dar iradiant este încorporat un substrat ideatic dens, de inepuizabile sugestii. Este și efectul unei duble
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
existențialismul, RITL, 1986, 2-3; Indrieș, Polifonia, 200-220; Mirodan, Dicționar, I, 180-193; Zamfir, Cealaltă față, 139-175; M. Blecher. Histoire d’un oubli, „Dialogue” (Montpellier), 1988, 17 (semnează Jacques Bouet, Georgeta Horodincă, Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității, RL, 1989, 38; Constantin Trandafir, M. Blecher și cogito-ul scriitorului, ATN, 1990, 6; Pop, Avangarda, 391-396; Negoițescu, Ist. lit., I, 356-358; Pamfil, Spațialitate, 156-180, 229-250; Diana Adamek, M. Blecher. Asfințit în panopticum, TR, 1993, 23,24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
registrul grav („nimic mai grotesc decât un Mihail Sebastian meduzat de o mare problemă”). În schimb, găsește cuvinte judicioase spre a-i evalua pe G. Ibrăileanu (spirit complex), Pompiliu Constantinescu (critic de o obiectivitate „stelară” și îndeplinind „cu onestitate și luciditate triarea fără patos a cărților”) sau pe M. Sadoveanu (definit memorabil ca „vrăjitor al singurătății” în Povestiri de vânătoare). Criticul e un devorator de cărți și se numără între cei ce vorbesc primii la noi despre Lautréamont, Joyce, Gide, Céline
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
În anul următor se înapoiază la Cluj, unde continuă să urce pe scenă și, până în 1954, predă la Institut. Artist al poporului (1955), B. încă nu-și încheiase cariera. La o vârstă și mai înaintată (85 de ani), cu o luciditate nealterată, mai juca din când în când. A fost un interpret cult, prețuind cuvântul și știind să-i pună în valoare încărcătura de nuanțe. Un spirit reflexiv, cu înclinație către piesele de combustie intelectuală. În calitate de regizor (a montat peste șaizeci
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
cu o prodigioasă memorie și cu o mare capacitate de reprezentare plastică și dramatică a realului. Dialogurile, uneori scăpărătoare, definesc laconic tipuri sau situații și constituie o manifestare de vârf a inteligenței sale artistice. Stringența formală, rigoarea expresiei, ca și luciditatea, scepticismul, preocuparea îndurerată de fenomenul alienării individului în contexte ce contravin naturii umane sunt câteva argumente în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
1962 (în colaborare cu Marcel Gafton). Repere bibliografice: V. Fanache, Petre Bucșa, „De n-ar veni noaptea...”, TR, 1969, 38; Dumitru Micu, „De n-ar veni noaptea...”, RL, 1969, 39; Victor Felea, Petre Bucșa, „Ceremonii”, TR, 1978, 17; Virgil Nistor, Luciditatea confesiunii, ST, 1982, 11; Horia Stanca, Petre Bucșa, „Cutremurul cuvintelor”, ST, 1984, 3; Tașcu, Poezia, 84-88; Dumitru Micu, „Omenia acestui pământ”, RL, 1989, 11; Victor Felea, Între patetism și neliniște, TR, 1989, 11; Valentin Tașcu, Timpul și tăria, ST, 1989
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
literară, subordonată finalității polemice. Grădina lui Glaucon sau Manualul bunului politician (1937) sintetizează experiența politică și artistică a lui B. Înclinat să-și analizeze semenii, el își afirmă în cele 757 de secvențe ale cărții - aforisme, sfaturi, schițe de moravuri - luciditatea, cultura și propensiunea etică. Poate fi recunoscut aici un spirit ales, ironic și sceptic, capabil să formuleze concis și plastic judecăți generale. Broșura Trăiască viața!... (1916) este o culegere de articole, unele cu un pronunțat caracter autobiografic. SCRIERI: Sub mască
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse de livresc. Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a autoarei, se petrece în Egiptul antic, în secolul al XIV-lea
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
nefiind încă adunate într-un volum. B. și-a concentrat însă atenția asupra a două personalități ale spiritualității românești, G. Călinescu și Lucian Blaga. Pentru G. Călinescu. Eseu despre etapele creației, a întreprins o enormă muncă de documentare, săvârșită cu luciditate și rigoare. Cercetând tot ceea ce a scris și publicat Călinescu, precum și tot ceea ce s-a scris și s-a publicat despre viața și opera lui, explorând arhivele diverselor instituții culturale și de învățământ, B. a alcătuit, în 1975, o biobliografie
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
I. Nottara, au o valoare documentară specială. Accentele patetice și nu o dată sublinierile autoflagelatoare („Agârbiceanu-omul e cu un an în urma mea, Agârbiceanu-scriitorul e cu o sută de ani înaintea mea”) vorbesc despre credința în solidaritatea de generație, dar și despre luciditatea evaluării propriei contribuții. SCRIERI: Achim „Filăru”. Despre lume și oameni, Brașov, 1913; Elocvința frackelui Ladislau. Cartea părintelui Reteveiu, Sibiu, 1923; Lămurirea ucenicilor. Raportul docintelui ambulant în penziunea Ierofteiu Cucu despre activitatea Comitetului teatral din Ardeal și în jur, Sighișoara, 1924
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
este renunțarea la confruntare și retragerea dată de o stare de slăbiciune morală. Atitudinea dominant morală care evită confruntarea, conflictele, este Însă nonviolentă. Ea nu este o stare de pasivitate, Întrucât este trăită și practicată Într-o atmosferă rațională, de luciditate perfectă, chiar atunci când conflictele se pot declanșa imediat. Nonviolența este o atitudine morală care refuză conflictul, chiar când el te provoacă direct, fiind aparent inevitabil. Ea este atitudinea de dominare a adversarului agresiv, cu calmul și indiferența ta dezarmantă. Nonviolența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obiect al gândirii mele, cât și ca subiect cugetător care gândește obiectul. Dar aceasta se petrece numai În câmpul conștiinței lucide, clare. Ce se petrece cu mine, ca eu, În cazul alterării stării mele de conștiință, când aceasta Își pierde luciditatea, deci capacitatea de a mă reflecta ca dedublat? Încetez oare de a mai fi eu? Nu. Dar, În cazul acesta, lucrurile se schimbă. Răspunsul Îl vom găsi În analiza stărilor paradoxale ale existenței, a căror schimbare contribuie la modificarea regimului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care rezumă, pe un ton agitatoric și evocator, cauzele istorice ale revoluției de la 1848. Incursiunea în trecut devine o scurtă istorie a poporului român, scrisă cu patetism romantic (cu figuri stilistice convenționale, uneori, de poem în proză), dar și cu luciditatea și profunzimea omului politic. Tot aici, ca și în Introducere la Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, este expusă, cu solemnitate sacerdotală, concepția determinist-providențială despre istoria omenirii. B. crede într-o lege a progresului universal, în „triumful binelui asupra răului, al spiritului
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Universității București”. Lirica este la B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol ce revine, de altfel, obsesiv în poezia sa), se lasă zidită de viață, de sentimente, de cuvinte, fără zbateri, fără
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își contemplă neputințele și căderile” cu amară luciditate, într-o lume derutată de angoase și frică, unde ființa și-a pierdut de mult puritatea originară. Șansa de salvare nu poate veni decât tot dinspre cuvânt și poezie. Volumul aduce un spor vizibil în rafinarea limbajului poetic, în grija
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
la Teatrul Casandra (stagiunea 1968-1969) și publicată în volumul din 1970, Vin soldații și alte piese, pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în 1970 îi apare și primul volum de poezii, Șodron, apreciat de prefațatorul său, Eugen Schileru, pentru luciditatea cu care poetul descoperă „imperfecțiunile vieții”, dar și pentru „prospețimea” și „cuceritoarea puritate” a versurilor. Relevabile sunt, încă de la acest volum, umorul și autoironia care caracterizează întreaga operă a lui A., capacitatea de a se distanța de sine însuși, „niciodată
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
formație intelectuală, apare depășit la momentul 1848, deși, prin vastul său program de reforme cultural-patriotice, pregătise atmosfera favorabilă mișcării revoluționare și formării generației pașoptiste. Aceasta, deși îndatorată înfăptuirilor lui, nu ezită să-l critice. A. însuși, într-un moment de luciditate premonitorie, recunoștea ruptura de timpul său și izolarea ce va urma (Meditația unui îmbătrânit poet, 1839). Pensionat sub Grigore Ghica Vodă, primește, după 1850, doar funcții onorifice: membru în comisia de pregătire a expozițiilor de la Londra (1851) și Paris (1855
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
C. are interdicție de semnătură. După 1990, se consacră cu precădere activităților didactice, între 1992 și 1997 fiind profesor în Franța, la L’Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. Debutează în volum cu Anton Holban. Complexul lucidității (1972; Premiul pentru debut în critică al Uniunii Scriitorilor). Cartea trădează predilecția lui C. pentru dinamitarea locului comun și pentru scoaterea interpretării din inerția stereotipiilor de gândire, ca și de limbaj. De data aceasta, sub tir se află mitul autenticității
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
mitul autenticității, al sincerității așa-zisei literaturi intimiste interbelice, ca și iluzia autobiografistă a cititorului comun (speculând confuzia autor-narator-personaj, întreținută de expresia la persoana întâi). Cu sagacitate, cu metodă și cu un instrumentar tehnic sofisticat, criticul pune sub lupă mecanismul lucidității lui Holban, stabilind cu exactitate ecuația fundamentală a unei asemenea autenticități tehnice. Recursul la persoana întâi nu mijlocește pactul autobiografic, sinceritatea și toate celelalte, ci, dimpotrivă, este un dispozitiv al distanțării, dând naștere dublei lucidități în care C. vede formula
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]