4,609 matches
-
din nord! Plănuia să scoată banii din țară. Și nu mai mergea Încet. Da, În ciuda motorului cât un degetar, care suna ca o mașină de cusut, Gremlinul reușea să accelereze. Părăsind ținutul pustiu din preajma gării Grand Trunk, intrase În zona luminată, cu trafic intens, a punctului vamal de la granița Statelor Unite cu Canada. Felinarele Înalte luminau puternic Gremlinul, al cărui verde aprins părea acum mai tare ca niciodată. Distanțându-se de Eldorado (precum mașina Jokerului care scăpa de Batmobil), Gremlinul se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce ne însoțea, tresăream nervos. Trebuia să ieșim! Conducta intra într-un perete, iar lângă locul ei de acces se afla o ușă ruginită. Am spart-o cu ajutorul câtorva colegi și am înaintat. Am dat într-o încăpere mare, bine luminată, cu pereții frumos vopsiți și cu podeaua betonată. Eram înăuntru! Am așteptat câteva secunde să ne orientăm și să vedem dacă nimeni nu a detectat prezența noastră. Încăperea în care am dat era magazia. Cutii peste cutii erau rezemate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale. Alții făceau la fel, discreți, ascultînd În treacăt muzica: perechi, dar și persoane singure, bărbați și femei, care trecuseră aproape toți de a doua tinerețe. Atmosfera părea puțin ireală. Cazinoul alb, frumos luminat, era Încărcat de muluri după moda din 1900. Existau momente În care ai fi putut crede că timpul se oprise În loc, pînă cînd răsuna un claxon dinspre strada Georges Clemenceau. — E și ea aici, șopti doamna Maigret, mișcînd ușor bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi! se jeluie principele. Îndeasă smucit un nou pumn de țelină în gură. Răbdător, se cretarul rămâne în picioare. După câteva clipe, se aventurează totuși: — Mai sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea lor provincii imperiale sau senatoriale. — Așa e, luminate stăpâne, îndrăznește cu umilință Ianuarius, dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al împăratului și îi dă drumul dintr-o suflare: — Refuză să mă considere pe mine, un sclav eliberat, superi orul lor. — Eu hotărăsc cine e superior sau nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ia drept încurajare. — Au ajuns la proces, dar magistratul din Herculaneum a refuzat cazul, spunând că nu are autoritate să judece pricini civile în valoare de peste 20 000 de sesterți... — E de competența pretorilor de la Roma, intervine scurt principele. — Exact, luminate stăpâne, așa că l-am trimis pe Narcissus să se intereseze și să-mi aducă toate datele, ca să ne putem adresa pretorului. Începe, pe neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâmple vreo nenorocire. Pornesc. Rufus în față, ca unul care cunoaște locurile. Pusio îl urmează în tăcere. Oricât încearcă să fie rațional, nu se poate dezbăra de un sentiment confuz de panică în timp ce străbat în grabă coridoare după coridoare, unele luminate, altele cufundate în beznă. Cum le-or fi rânduit așa, într-o dezordine totală? se întreabă întruna. Merge ca scaiul după celălalt, de teamă să nu se piardă. Însă cu fiecare pas îngrijorarea îi crește. Nici țipenie de om prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
redactorul-șef a început să transpire un pic. ― Este doar o chestiune de timp, îmi răspunde. Întotdeauna am știut că ești un bun de preț al acestui ziar, iar acum, că Ben a plecat, avem nevoie de altcineva tânăr și luminat care să facă toate interviurile mari. Să recunoaștem, Jemima, faptul că te-ai transformat într-o tânără extraordinară nu-ți dăunează cu nimic. Uite. A zis-o. Practic a recunoscut că a fost un ticălos sexist. Stau și mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la școală. Pentru a dovedi netemeinicia unor astfel de zvonuri, prefectul județului Constanța a cerut "să se numească hogi, profesori de religiune mahometană, pentru copiii musulmanilor ce frecuentă școlele române"1279. Prin urmare, "ceea ce Patria comună doresce, înainte de tote, omeni luminați onești, cetățeni demni de un stat liber"1280. De altfel, legile fundamentale ale statului român, precum constituția, dar și legea de organizare a Dobrogei "garanteză libertatea consciinței" întrucât statul român are nevoie de "cetățeni buni, de veri ce religiune ar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea luminată; Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plângi, gândind aiurea! " - " Știu mai bine ce-ți priește, Cum am spus așa rămâne; Pentru drumul cel de mâne De cu azi te pregătește! Mâna Ea la ochi și-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
spus că acolo se născuse un om pe nume Cristofor Columb care odinioară apucase drumul mării căutând țara aurului și că țara aurului pe care o căuta el nu era alta decât Japonia. Orașul port Genova - un colț de lume luminat strălucitor de soarele după-amiezei. M-am sprijinit de bord și m-am gândit și eu precum Columb la țara aurului. Pentru Columb, aceasta era un tărâm oriental încărcat de taine și comori ce trebuiau cucerite. Pentru mine, insulele japoneze erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ei. L-au ciugulit până la ultima fărâmă. Întâi au fost păsările, pe urmă eu și pe urmă grecii, da’ până și păsările s-au ales cu mai mult decât mine din toată povestea asta. Un loc curat și bine luminat Se făcuse târziu și toată lumea plecase din cafenea, În afară de un bătrân care stătea departe de lumina becului, În umbra aruncată de frunzele copacilor. Strada era prăfuită În timpul zilei, dar roua de noapte așeza praful, și bătrânului Îi plăcea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fiecare noapte mi-e greu să-nchid, pentru că s-ar putea să fie cineva care să aibă nevoie să vină la cafenea. — Hombre, există bodegas deschise toată noaptea. — Nu-nțelegi. Asta-i o cafenea curată și plăcută. E bine luminată. Lumina-i foarte bună și unde mai pui că acum mai e și umbra de la copac. — Noapte bună, spuse chelnerul mai tânăr. — Noapte bună, Îi răspunse celălalt. Stingând becurile, continuă să vorbească singur. Desigur că-i vorba de lumină, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita? — Nu, mulțumesc, spuse chelnerul și ieși. Nu-i plăceau barurile și bodegas. O cafenea curată și bine luminată era cu totul altceva. Acum, fără să mai stea să se gândească, o să se ducă acasă, În camera sa. O să stea Întins În pat și când o să se facă dimineață o s-adoarmă, În sfârșit. Până urmă, Își spuse, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de-a lui MacFadden. Am crezut În asta, deși nu i s-a găsit Încă o nouă denumire. Dar care era cel adevărat? Care era adevăratul opiu pentru mase? Știa el prea bine. Era chiar acolo, În acea parte bine luminată a minții sale, care se ivea după ce bea seara două sau mai multe păhărele. Și el știa că e acolo (desigur că nu era cu adevărat acolo). Care era? Știa el prea bine. Deci, care era? Sigur că da - pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în răstimp: Rădăcina a trimis materiile prime... Laboratorul din frunze Ie-a primit... Preluați serele... Pe lângă ascensorul care urca, Ionel văzu altul care cobora. Deodată, ascensorul se opri și băiatul se pomeni într o încăpere minunată, cu pereți verzi, transparenți, luminați puternic, în care o mulțime de ființe mititele, cu tichii verzi, se învârteau în jurul unor ceaunele de sticlă sub care scânteiau mici lumințe. Tichiuțele verzi cântau: Noi avem aici de toate: apă, aer și lumină. Bucătarul Clorofilă pregătește dulci bucate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
umbresc azi cărarea. Dar o mană coboară, m-ascunde în pumn C-o eternă iubire iar eu mă supun... Alinare și pace într-o palmă de nor Am trăit-o în noaptea sublima cu dor. Cuibărită-n tristețea inimii mele Luminată de EL cu luna și stele..
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
pardosit cu marmură străjuit de angajați ai hotelului În uniforme care fuseseră Îndelung instruiți despre cum să-i Întâmpine pe clienți cu fețe zâmbitoare și urări vesele: „Bine ați venit!“, „Sunteți bineveniți!“, „Sunteți extrem de bineveniți!“. Camerele erau mici, banale și luminate slab cu becuri fluorescente din acelea care consumă puțin. Paturile unite, cearșafurile și prosoapele erau mai noi și mai curate decât cele din oricare alt hotel din oraș. Pe covor nu erau decât câteva pete de pepene. În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
creșteau și tulpinile de trestie-de-zahăr. Privind fix siluetele aplecate, Își imagină că scotoceau după oase și cranii să le ia ca suvenire. Când sosi mâncarea, nu putu decât să se uite la platourile Încărcate. Din cauză că locul era atât de prost luminat, nici unul dintre prietenii mei nu putea distinge ce era pe platouri. N-aveau decât să creadă explicațiile lui Lulu. —Păstăi de mazăre care se mănâncă Întregi, ciuperci, niște carne, a, vită, cred... Iar asta, asta e orez În frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele lor care se uneau serveau drept umbrele de soare. Această parte a pădurii era slab luminată, dând impresia unui amurg nesfârșit. Dar chiar și În această lumină slabă puteau vedea plante cu aspect ciudat. Heidi a remarcat Întâi o culoare, un roșu puternic, ca de cauciuc. Plantele semănau cu niște banane de un roșu aprins, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
biletele sunt bune. Bineînțeles că nu am întâmpinat nici de data aceea o problemă și, fericiți nevoie mare, la ieșire parcă ne ardea sufletul după o țigară, așa că am luat-o pe o străduță paralelă cu strada principală, mai puțin luminată și la rădăcina unui copac am început să sugem cu poftă din trabucuri. Unul dintre noi zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul dintre cei mai severi profesori din liceu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că ar fi fost bine primită. O exclamare acolo, în noapte, în singurătatea noastră, departe de târg, ar fi fost ridicolă. Dar am preferat să ne întoarcem, nu prea târziu, ca să nu ne speriem complect vecinii, trecând pe lângă o prăvălie luminată, fără să am curajul să cumpăr ceva de mâncare, de frică să nu par greoi, tulburîndu-mă o foame teribilă, la care, cu tot amorul și poezia Argeșului, mă gândeam tot timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă. Băiatul lor, subțirel și cochet, tocmai venise de la Paris, unde-și terminase studiile. Seara făcuseră petrecere, și casa lor din mijlocul grădinii înflorite fusese singura luminată până târziu în strada neagră și calmă. Au stins apoi luminile, pe rând, în salon, în camera băiatului și în ietac. A doua zi dimineața am fost trezit de niște țipete sfâșietoare și curând am văzut pe băiat fugind prin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat cu toții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]