2,874 matches
-
este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor vedea din cabină zori de ziuă și lumina mișcîndu-se dinspre est spre vest
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
soția îl găsește căzut, sprijinit cu un cot de perna din pat, cu obrazul liniștit. Seara, la Sinaia, Tache Ionescu primește telegrama: „Caragiale a murit”, iar Cella Delavrancea menționa în scrisoarea din 29 iunie către București: „Caragiale e mort, mort... lungit la pământ cu gura deschisă, palid, cu privirea fixă... a murit subit.” La 27 iunie e coborât în cripta cimitirului din apropierea locuinței în prezența fiului mai mare Mateiu, a lui Vlahuță, Delavrancea, Gherea cu soția, Dumitru Gusti din Iași, Cerna
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fi fost copiii ei, eu o mângâiam pe creștet ca și cum ar fi fost copilul meu. Fruntea ei înaltă, acum tot timpul transpirată, purta lumina lămpii de pe noptieră de parcă ar fi fost lumina soarelui, care urca în cealaltă parte pe perete, lungind tot mai mult umbra ei și a patului până pe tavan. Halatul ei cu crizanteme înflorise, iar tulpinile îi crescuseră drepte peste corp. Dacă trec mâna spre părul ei, ele se apleacă ușor, ca din sternul meu crăpat să simt cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
experiențe extraordinare într-o lume nouă, din ce în ce mai distinctă, mult mai reală decât cea care încă te mai înconjoară. ți-ai făcut, ca de obicei, planuri pentru seara asta: după cină, în halat și cu papucii comozi de casă în picioare, lungit în fotoliu, vei citi. Vei renunța la televizor și vei reîncerca să simți plăcerea lecturii pasive. Dar, surpriză!... Ai dat de un text cu totul deosebit, în care ți se cere să devii parte din poveste, și nu oricare parte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
e! (tare) La muzeu? Nu, mă, pentru cuvinte încrucișate... Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva de-a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
De ce? Pentru că sunt locurile mele. Ba sunt ale noastre. Ba nu sunt ale voastre. Nici măcar nu aveți acte. Pe când, eu, am. Bătrânul l-a privit pieziș. N-a mai rostit nici un cuvânt. S-a gândit că nu are rost să lungească vorba cu unul ca ăsta și s-a retras, În sine, ca un umil melcușor. Preventiv. Cu prudență. A zis, doar, ca să zică, și el, ceva, față de pretențiile aceluia: bine. Ei, i-a replicat eroul, dacă-i bine, apoi, bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-o, Într-o după amiază, pe când, În salonul vilei plutitoare, de pe lacul Iezerul, erau numai ei doi. Ce să fie, a răspuns, ea, roșindu-se toată, asemeni unui rac scos din uncrop, cred că nu-i aproape nimica. Ei, a lungit, el, vorba, dacă nu-i aproape nimica, Înseamnă, că, acolo, un miez de ceva, tot este. Ei, a Îngăimat, ea, cumva Încurcată, și discuția a luat sfârșit. Într-o altă zi a surprins-o căzută pe gânduri. Ce-i cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
apoi, calm: dacă viața ne va permite, o să avem timp să aflu tot ce se poate afla despre tine și despre prietenele tale. Dacă nu - nu, și gata! O cuprinse În brațe, o sărută din nou, trecură În pat, se lungiră, unul lângă altul, și urmăriră, un timp, programul de la televizor. Apoi se iubiră iar. Mai pe urmă adormiră. Când se treziră, pe afară, cântau păsărelele. Deschiseră ferestrele. Aerul curat năvăli În cameră. Ea Îl Întrebă: să mă pregătesc pentru plecare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
no să aibă cine te scoate, cât de cât, la suprafață. Dar, auzi, tu: eu, nu tot dau șpagă? Poate. Nu știu. Dar, șpaga ta, nu e la fel cu șpaga lui Laurențiu. Bine. Te-am Înțeles. Ce să mai lungim vorba. Du-te-n casă, că ți-e frig. Stai. Mai dă-mi un pupic. Na-l! Poate că ăsta va fi și ultimul. Ptiu, drace! Mierla se roti pe tălpile săndăluțelor, Își așeză, din mers, pletele blonde, frumoase, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
grijă de subțiori. Scopul era să intrăm după ce profesorul scosese la lecție seria pe care urma s-o examineze. Așteptam în curte, cam cât ne făceam noi socoteala că a notat absenții, apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața pe care ne dăduserăm în serie până arunci, și unul din ei mă târa de-o mână, până mă murdăream de zăpadă și de noroi pe un crac al pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
versuri e ceva mai nobil... mai distins... mai, cum să-ți spun eu... mai... ― Original... și unde mai pui că nu te costă decât plicul și hârtia, nu? ― Exact, mă, tocmai gândul meu... Extraordinar! ― Mie-mi spui? Și, ca să nu lungim vorba, că trebuie să-mi fac rezumatul la Franceză, cam ce-ai pofti? ― Mă, n-auzi, nu cine știe ce, acolo, câteva versuri, o poezioară bine adusă din condei, cum știi tu, ceva "extra" care s-o facă praf "pă persoana", mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă rog?" ― " Propriu-zis nu e o scrisoare, zice ea, e o poezie!" Haiti! Auzi dumneata, Ionescu Cornel, căzut la Română, și poet?! Mi-a venit să-nnebunesc...! De unde, până unde, Ionescu Cornel să facă poezii? În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, i-am cerut s-o citesc... și-am cunoscut imediat că e din fabrica ta de poezii... Povestea în ea cum a văzut-o și cum și-a dat seama că va fi stăpâna lui toată viața... ― Nu-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe urmă, mie nu-mi place înghețata, că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală, Băjenarule, și hai cu noi la cofetărie, că nu se poate altfel! ― Nu merg. mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa se aprovizionase și cu cartofi, și cu sfeclă roșie, și cu ridichi negre, pusese la păstrat și făcuse provizii și de morcovi, și de pătrunjel, și de alte legume, dar, cum primăvara Întârzia să apară, proviziile se terminau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Timpul se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din gumilastic. Cu cât doreau să treacă mai repede, cu atât se lungeau mai mult. Mașa se uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa-Mașa le mai simțea În mână se Învârtoșaseră În aerul Încărcat de tot felul de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună În practică instrucțiunile lui Ippolit, se Îmbătă și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut în noianul de nevoi al familiei. Și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz. Zăpadă multă, ger și mai mult. Și din una în alta trenul de București este nevoit să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu ți le arăt, ce ai să faci? s-a îndepărtat alergând prin zăpadă. — Nu mă poți minți, a fugărit-o Matei. A ajuns-o, a prins-o în brațe și poruncitor i-a cerut dovada. Cecilia ca să nu mai lungească jocul i-a spus că nu s-a logodit, dar a vrut să-l necăjească. Cuprinși de o supremă fericire s-au privit o clipă în ochi și buzele lor s au contopit în sărutul lung al îndrăgostiților, atât de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]