10,288 matches
-
am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă exagerat și sugerat că fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de care dispunem, nicăieri nu se autentifică faptul că venețienii nu făceau oale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ăsta sare cel mai bine! - zise admirativ signora Maxima. Alaltăieri, după săritură, a prins și-un stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un câine, arcuindu-se superb în văzduh. Călugării numărară șapte. Pe al optulea, un pui de lup de vreo trei săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în ușa cămării unde-și ținea ultimele provizii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mulțumiți... Și după toate astea, nici nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar colegul meu este Alain Guitay. — Aceasta este mama mea și aceștia, frații mei. Tot ce avem vă stă la dispoziție. Vă e foame? De lup, dar în mașină avem întotdeauna provizii pentru o eventuală întâmplare neprevăzută și am impresia că prin locurile acestea lipsesc supermarketurile. V-ați supăra dacă ne-am permite să vă invităm? Eu mă consider un excelent bucătar. — Nu se obișnuiește... Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unui prieten, acesta mi-a spus: „Nu căuta alte explicații. Te-ai uitat În oglindă? Totul ni se trage de la fizionomie. Dacă nu semeni nici cu unii, nici cu alții ai Încurcat-o. Ia gîndește-te ce să facă un biet lup? Fără pedigri n-are ce căuta În elita canină, cît despre casta ciobăneștilor, ce să mai vorbim, mai tolerant e vînătorul!“ Dar i-am uitat pe ăștia mici, care au sărit bine de treizeci și continuă să fie marea promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fraza asta parcă așa Începea povestirea pe care am scris-o de mult pe Ghica Tei unde s-a născut Tiberiu e acum o grădiniță casa noastră cu magazia În fața geamului unde l-am ținut o iarnă Întreagă pe Rex lupul mut pe mine mă iubea cel mai mult prima casă demolată de pe tot bulevardul și cîte pisici cred că În iarna aceea cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio cel mai ieftin se făcuseră vreo douăsprezece și dormeau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deasupra sau Înlăuntrul lui un pește numit Plotin cine a spus asta o religie a transei ruptura de percepțiile date prin simțuri de tot ceea ce numim realitate imediată ca pașii ăștia care se țin după mine stînd parcă pe loc lupul pe urmele noastre pe poteca spre Clăbucet și ea care Îl zărise Înaintea mea Împingîndu-mă mereu În spate nespunîndu-mi nimic dreptul ei speranța ei de viață la naștere mai lungă decît a mea ha ha ha cine a rîs isteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea fost-au vreodată călcate cu adevărat de tălpile umbrelor care mă bîntuie mereu În spate mereu mai În spate mai aproape de lup dar el Își păstrează distanța Încă nu cutează și ei acolo la servici Înscenarea aceea odioasă atunci la ședință că l-aș fi turnat pe Neagu cînd eu aflam pentru prima oară Întîmplarea ridicolă pentru care mă acuzau ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau numai cardiacii sau numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numai cardiacii sau numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîndu-ți un gîndac-Dumnezeu pîndit de talpa altui gîndac-Dumnezeu mai mare. Strivești pur și simplu, nu vezi decît ce se vede, nu auzi decît ce se aude, nu atingi decît ceea ce se simte, ești la fel de neștiutoare și de nevinovată ca un lup care ar mușca fără dinți; dar mușcătura aceea, gîndește-te, ai Învățat-o cînd erai Înzestrată cu instrumente riguros adaptate la ordinea lumii - ordinea lumii, haosul fericit dospind În spatele acestor pleoape de păpuși adormite. E suficient un copil profet să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată, „o să le spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a adus ursul și lupul, pe care i-a împușcat cu mâna lui. Iar la sfârșit a insistat să sfințim casa. N-am reușit să-l fac, cu nici un chip, să renunțe. A doua zi, când m-am trezit de unul singur, deja toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
învățat nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă înfuriam dacă expuneam prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau de viață, potrivit fișei fiecăruia. Ăștia comandau toate pozele posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura lupului și dacă avem o sticlă de bulion în casă și că ce-ar fi dacă i-am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar mereu înțelegător și, numai ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
loviți și mai tare etcaetera. Sunteți fără discuție poporul ales. — Iar te iei de evrei? Crede-mă că mă supraestimezi. Mă crezi un om aparte. Leit tanti Amália, dar cu semn invers. — De atâta sunt eu în stare. Un mic lup îmblânzit. Castrat. — Castrat? — Da. E singurul mod de înmulțire. Ca Iisus pâinea. Dar vă invidiez, să stabilim asta odată pentru totdeauna. — Să-ți cânt Bach sau te mulțumești și cu mai puțin? m-a întrebat într-o pauză de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
obraz. Osul probabil se rupsese. Am simțit ceva cum se strivește sub lama cuțitului. Fața lui era sălbatică, cu pielea întinsă la maxim peste oasele ascuțite. Limba i s-a retras după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să mi-i înfigă în gât și să mă sfâșie fără să se mai gândească de două ori. Ochii îi sclipeau febrili. A urcat încet pe scară. Ajunsese aproape sus când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simțit ceva cum se strivește sub lama cuțitului. Fața lui era sălbatică, cu pielea întinsă la maxim peste oasele ascuțite. Limba i s-a retras după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să mi-i înfigă în gât și să mă sfâșie fără să se mai gândească de două ori. Ochii îi sclipeau febrili. A urcat încet pe scară. Ajunsese aproape sus când s-a oprit, cu mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trei ani! Și ce rău i-am făcut noi că am râs? Dar și curcile râdeau dacă vedeau ce luminări îi atârnau din nas. Doamne iartă, în viața mea n-am văzut așa muci! De ce arunci se uită ca un lup pregătit să muște tot ce-i iese în cale? Nu-uu, dragii mei, aici e alt clenci. El are nevoie de război ca de aer. Nu de creștinism îi e lui, ci de distrugerea acestuia, de aceea i-a venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se abată de la drum prin pădure? Gândește-te că era întuneric și singurul loc sigur îl reprezenta drumul. Nu uitați de sălbăticiuni! L-o fi speriat ceva. Ce? Sunt animale sălbatice pe aici? Sunt! Nu mai spune! Nu știam. Aveți lupi, urși? Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i mai trebuia nici măcar de mâncare. Se simțea obosit peste măsură și nu mai era în stare de nimic. Se aruncase îmbrăcat pe pat și dormise tun până dimineață. Se trezise cu mintea limpede și cu o foame de lup. Avea chef de treabă iar pentru asta trebuia neapărat să poarte mai întâi o discuție lămu ritoare cu fiica lui Pop. Din păcate, familia era adunată în păr la micul dejun. Păreau supărați și atmosfera era încărcată. Îi auzise vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era atât de important. No, dacă nu mai ai și alte întrebări, eu mă duc să văd ce face nevastă-mea cu masa de prânz, schimbă Pop vorba. Nu cred că e gata dar mie mi-e o foame de lup. Te aștept în casă, să cinstim un păhărel până ce femeile se hotărăsc să ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
camioanele lui se îndreptau chiar spre ea. Era locul ideal pentru așa ceva, canionul strâmt nu permitea vehiculelor să întoarcă și nici nu oferea vreun adăpost. Atentatorii își aleseseră bine punctul de atac, iar el își dirijase oamenii direct în gura lupului. Probabil că se mișcaseră mai repede decât se așteptau cei ce îl urmăreau și trecuseră de locul unde plănuiseră atacul. Telefonul primit nu avusese alt rol decât să-l înspăimânte și să-l determine să facă cale întoarsă. Mușcase momeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își au locul. Știa foarte bine că și-l va face dușman de moarte pe actualul său șef și îi era limpede că acesta nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două chestiuni sensibile, după ce reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]