5,376 matches
-
ca și cum ar fi vorba de administrarea unui oraș prin politica compromisurilor? Satana nu sunt eu, ci cel ce-l jignește pe Dumnezeu acoperindu-l de ignoranță. După câeva zile, cu mâinile legate precum un pușcăriaș, Tommaso a fost dus la mânăstirea din Altomonte. Patru inși îl însoțeau cu ordinul expres de a-l snopi în bătaie dacă ar încerca să fugă sau să comunice cu cineva pe drum. Nu-și întoarse privirile înapoi, dar Starețul su siguranță spiona plecarea lui, drept care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
punct de mesagerii ce sosiseră înaintea lui. Era tratat ca un paria, certat pentru orice-ar fi făcut, atenționat necontenit să-și facă datoria de călugăr; jurase să respecte regulile și să-l apere pe Cristos așa cum o cerea tradiția mânăstirii și cum un dominican era obligat s-o facă. Începând cu noul Stareț și terminând cu duhovnicul, de la confrații mai tineri până la cei mai vârstnici, avea parte de cuvinte de vrajbă și jigniri. Îl sileau să muncească cât un catâr
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
baie caldă, o să-ți treacă oboseala și o să poți să-mi povestești ce-ai mai pătimit. În timpul cinei, Tommaso se însenină cât de cât și gazdele au putut în fine să asculte povestea fugii și peripețiile călătoriei: Am fugit de la mânăstirea din Altomonte fără să cer binecuvântarea cuiva. Starețul, invidios, de trei ori mai ignorant și afurisit, îi convinsese pe toți: prezența mea acolo era veșnic iscodită. Nu mai întâlnisem până atunci o ființă atât de nemernică și răutăcioasă. Eram dușmănit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întrebat la ce folosește. Știe cineva dintre voi să-mi spună la ce e bună o carte mai ales într-un loc în care bunul cel mai de preț este o mână de grâu? Am răspuns că am văzut la mânăstirea din Altomonte călugări aprinzând focul cu așa ceva, în loc de conuri de pin uscate și de surcele. Copilul râdea fericit, și nu numai el. Mario del Tufo interveni cu zâmbetul pe buze: Fra' Tommaso, incorigibil mucalit! Nu, Mario, chiar așa i-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tufo interveni cu zâmbetul pe buze: Fra' Tommaso, incorigibil mucalit! Nu, Mario, chiar așa i-am spus copilului. Nu știu de ce, dar în acel fel mi s-a părut că m-am răzbunat pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire. De altfel arderea cărților nu este un privilegiu al Dominicanilor? Gândiți-vă la Girolamo Savonarola, am citit undeva că piazza Signoria din Florența părea un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea a juristului napolitan Jacopo Antonio Marta, îl enervase peste măsură; era o scriere arogantă, considera drept evidentă orice premisă și indica cititorului un parcurs obligatoriu. Broșura se numea Pugnaculum Aristotelis adversus principia B. Telesii. La vremea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Calabriei tale este jignit, te superi. Fii atent să nu le dai motive în plus de înverșunare, mi s-a spus că ai tăi confrați te caută și că vor pune jandarmii pe urmele tale dacă nu te-ntorci la mânăstire. Este clar că pentru ei ești oaia neagră. Am să mă-ntorc. Dar mai întâi vreau cel puțin să public Philosophia sensibus demonstrata, mi-ai promis că o să mă ajuți să capăt urgent aprobarea bisericească, cea a ordinului meu chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă vaiet, iar încheieturile nu prea sunt în regulă și nu mă mai ascultă. Ar trebui să mă mișc oleacă, să-mi dezmorțesc oasele, dar n-o să fac asta înainte de a duce la bun sfârșit proiectele cele mai urgente: la mânăstire nu-mi vor îngădui să cercetez ceea ce mă preocupă cel mai mult. Mă tem că nu prea le sunt pe plac superiorilor mei. Zilele-astea trebuie să mă reped până în Puglia pentru afaceri. Ți-ar plăcea să mă însoțești? N-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care n-a putut să nege, drept care Tommaso a fost ridicat și dus în subteranele secrete imperiale. "Vor fi aflat de vizita mea la Secta regelui și a tarantulelor" se gândea Tommaso uitând că fugise acum câteva luni dintr-o mânăstire fără să fi înștiințat pe cineva asupra faptei sale. Tommaso, fugind din locul sacru pentru a te adăposti în casa unor prieteni, ai păcătuit în contra învățăturii lui Dumnezeu și a autorității Bisericii. Noi ne-am întrunit pentru a lua în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alternative, deosebite de cele prestabilite de cultura dominantă. Ținuturile din jur erau cultivate și pe rod, iar orașul avea o înfățișare prosperă, curată. Chiar și oamenii păreau inimoși și energici, ospitalieri. Nu a fost greu să fie primit într-o mânăstire, cei de acolo s-au dovedit politicoși și au avut grijă să-i facă popasul cât mai comod. Neîncrederea lui dispăru și reflexele de a se apăra s-au domolit. Într-o dimineață însă își dădu seama că din desagă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
știa cu siguranță identitatea, dar se mărgini să recunoască: da, era fra' Tommaso, pelerin prin lume pentru a cunoaște mai profund oamenii, pentru a trage învățăminte și dobândi experiența care să-i fie de folos pentru când se-ntoarce în mânăstire. De altfel, așa fusese stabilit încă de la Napoli, când, din greșeală, fusese anchetat. Nu veți dori cumva să repetați greșeala numai fiindcă nu m-am întors în Calabria conform dispozițiilor? Nu se fixase data întoarcerii mele și m-am gândit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
peste cineva gata să mă înfunde și să mă strivească. Tommaso pronunțase aceste cuvinte cu resemnare, ca și cum ar fi fost vorba de o cugetare; se simțea vânat, și asta cu toată îndârjirea. Da, se contrazisese cu stareții, fugise dintr-o mânăstire și, poate acasă la familia Tufo, îi bârfise oleacă pe spanioli..., dar aici era departe de puterea castiliană. Nu contează politica, nici spaniolii și nici francezii: este vorba de religie. De pildă, se pare că a fost atestat, fra' Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
suntem noi, cu mintea și inima noastră? Dacă este așa, Stilo, Londra sau Amsterdam sunt totuna. Ai dreptate, numai că la Stilo lipsesc cărțile, lipsesc oamenii cu care să-mi dezbat ideile, lipsește mentalitatea care să accepte un călugăr fără mânăstire. Mă voi adapta, asta-i sigur, dar deocamdată lasă-mă să mă plâng și să regret grupurile de studenți cu care legam discuții despre metafizică și poezie, despre politică și teologie. Toată lumea de pe navă era la curent cu soarta călugărului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au pus pe cismar să stea pe aceeași bancă pe care, zile-n șir, stătuse Tommaso. L-au învinuit, i-au reproșat că crescuse un sălbatic, că i-a îngăduit să se înhăiteze cu fitecine atât înainte de a intra în mânăstire, cât și după aia și că atunci când deja era un tânăr format și se întorcea acasă ca monah, el îi îngăduise să se întâlnească cu pușcăriași și hoți, cu proxeneți și chiar cu asasini. Încurcat, neștiind unde să-și țină
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri, un scelerat infam, a fost condamnat pentru furt în Calabria, cu ocazia adunării preoților canonici din Catanzaro, confiscându-i-se banii primiți ca pomană pentru predica lui. Ca monah, a intrat la mânăstire fără credință în Cristos și e cunoscut prin păcatul preacurviei: amintiți-vă de scandalul de la Briatico, atunci când a violat trei călugărițe virgine. În plus a lăsat gravidă o femeie pe care apoi frații ei au omorât-o. Fra' Tommaso, azi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a o face și mai provocatoare, ca într-o comedie, căci ei erau sechestrați în mânăstirea de Supraveghere din Cantacuzino pentru datorii". Zile în șir a scris și a rescris respectiva Informare atent la cea mai măruntă nuanță, atent la efectele ce le-ar fi produs asupra Cardinalului: o confesiune subtilă și bogată în amănunte: "Excelență
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voi recăpăta gustul libertății. Ieșind din Castel Nouvo, Tommaso ridică ochii la cer și rămase încremenit privind azurul și puținii nori ce-l pătau. Nu-l lăsară de capul lui; din ordinul autorităților a fost însoțit de patru jandarmi până la mânăstirea San Domenico. Acolo, primirea a fost formală, de la Stareț la Bibliotecar a fost tratat ca un oaspete de onoare, deși nedorit odinioară. Mânăstirea avea o grădină frumoasă. Tommaso se trezea în zori, ieșea să se plimbe sau să citească. Mirosul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pătau. Nu-l lăsară de capul lui; din ordinul autorităților a fost însoțit de patru jandarmi până la mânăstirea San Domenico. Acolo, primirea a fost formală, de la Stareț la Bibliotecar a fost tratat ca un oaspete de onoare, deși nedorit odinioară. Mânăstirea avea o grădină frumoasă. Tommaso se trezea în zori, ieșea să se plimbe sau să citească. Mirosul de rășină al pinilor îi făcea bine, începea să intre din nou în marele duh al Naturii. Inchiziția a decis însă, pe neașteptate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar fi umplut. Alături de Pignatelli se aflau bătrânul frate al lui Campanella și un nepot al său. În perioada aceea, Tommaso era oaspete la monahii Scolopi din Frascati. Un cleric călător, venind de la Napoli și oprindu-se întâmplător la acea mânăstire, povesti despre o răzmeriță feroce izbucnită în Calabria, ba chiar o adevărată revoluție, reprimată, ca și cea de dinainte, din pricina obișnuiților trădători. Tommaso îi ceru amănunte; de fapt autoritățile înclinau să creadă că este și el implicat, liber cum era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o zi înainte Richelieu îi ceruse sfaturi în privința războiului, păreri despre politica externă și despre atitudinea față de diverși ambasadori. Nu, n-avea de ce să se mai teamă. Eminență, eu eram un biet copil de cizmar, când m-au închis în mânăstire la doar treisprezece ani. Iar pe oameni i-am cunoscut la început ca fiind ca cei în sutană albă și cu bastonul mereu ridicat, apoi ca delatori și lupi gata să-și sfâșie semenii. Cu toate astea n-am cedat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se dusese cu părintele Costantino la Placanica, cu codrul de brânză în traistă și cu pâinea pe care Catarinella i-o frământase și copsese în timpul nopții. Mereu un cerșetor: sărac, luat în șuturi de toată lumea, brutalizat în temniță și la mânăstire, mai rău decât o broască-râioasă care cel puțin, după cum spuneau vechile legende, noaptea putea să mănânce felii de lună fără jenă. Ce momente de bucurie avusese? Poate doar pe vremea pregătirii conspirației, restul doar mizerie și singurătate, singurătate și mizerie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să treacă în grabă, câte unul își arunca privirea spre acel bătrân rezemat de parapet. L-au văzut și doi studenți de la Sorbona, care s-au apropiat de el îngrijorați. Maestro, nu te simți bine? Vrei să te însoțim la mânăstire? Locuim chiar pe strada aceea și nu ne costă nimic să mergem până la San Giacomo. A fost doar o amețeală. Durează puțin, simt însă nevoia să mă opresc. Parcurseră mare parte din drum în tăcere. Elevii nu-l întreabră și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din drum în tăcere. Elevii nu-l întreabră și nu-l siliră să converseze ca să nu-l obosească. Flancat de cei doi tineri, mergea cu pași șovăitori dar fermi. La un moment dat spuse: N-am să pot ieși din mânăstire o vreme, de aceea aș vrea să vă rog să scrieți pentru mine primarului din Stilo, satul unde m-am născut, în Calabria, și să-i spuneți că sămânța lui Dumnezeu crește la fel pretutindeni. Spuneți-i și că sufletu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care toți se gândeau, numai pentru motivul că era un personaj politic și fiindcă profesa verbal și propagandistic, fără intimă convingere, un naționalism vehement în materie arhitecturală. Intrevedea marea bazilică a națiunii ca o biserică dintre cele mai pitorești, precum Mânăstirea Curtea-de-Argeș, ridicată la altă potență. Din când în când, mai ales în momentele de mizantropie, cauzate de viața politică, Pomponescu intra în biroul lui și lucra la planurile domului. În aceste momente de reciuziune, cele două doamne Pomponescu vorbeau în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în preajma hanului, revenirea la Mânjoloaia și stăpânirea pe care o pune asupra simțurilor lui adânc tulburate, anihilându-i voința, sunt magistral împletite. Din această vrajă a trebuit să-l scoată cu sila polcovnicul Iordache și să-l ducă la o mânăstire, pentru a se vindeca de puterea satanică, care-l luase în stăpânire. Mânjoloaia pare a fi o vrăjitoare, care i-a luat mințile, folosindu-se de intermediul diavolului; ispita femeiască s-a exercitat asupră-i cu acele forțe ale subconștientului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]