10,420 matches
-
care nu-L iubesc pe Domnul Hristos, care n-au auzit încă de Evanghelia Lui, care este evanghelia iubirii. Da, faptul că s-au adunat aici peste 6.000 de tineri în septembrie și că s-au manifestat frumos ne mângâie sufletele. Eu zic că a fost un succes și o mărturie pentru Hristos, pentru Evanghelia și Biserica Lui. Însă am vrea ca toți tinerii din lume să-L afle pe Hristos și să constate cât de bun este. Suntem în
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă o superbă coloană cu capitel corintic, pe care o cercetase cu multă atenție, mângâindu-i canelurile, apoi, brusc, își coborâse fața în palme. Aflându-mă aproape de ea, am încercat să-i pun consolator mâna pe spate, dar ea și-a scuturat umerii, cerându-mi să mă îndepărtez. De ceva mai multă trecere s-a
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
a greului zbor Las lacrimi zălog Pe al pământului loc. Susur de lună De-aude-n surdină Și astrele cântă La mandolină Au sacrele vise Pe strunele-ncinse Pe frunte cuprinse Iubiri reaprinse. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Vântul toamnei Brațe de aer, Mângâie văzduhul... Cu palma toamnei Plină de vânturi. Frunzele cad Și-n a lor joc Ascuns-au clipe Ce oprite-s în loc. O rază mai stă Pe fața câmpiei, Să mângâie tainic O floare târzie. Fără cuvinte... Se clatină-n vânt
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
reaprinse. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Vântul toamnei Brațe de aer, Mângâie văzduhul... Cu palma toamnei Plină de vânturi. Frunzele cad Și-n a lor joc Ascuns-au clipe Ce oprite-s în loc. O rază mai stă Pe fața câmpiei, Să mângâie tainic O floare târzie. Fără cuvinte... Se clatină-n vânt, Doar iubirea rămâne Ca un legământ. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Cât de minunat Ești, Doamne! Cât de minunat Ești, Doamne, din vecii! Tu aduci tuturor zorile de zi. Cât de
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Cât de minunat Ești, Doamne! Cât de minunat Ești, Doamne, din vecii! Tu aduci tuturor zorile de zi. Cât de adâncă e înțelepciunea Ta! Tu zidești pe veci Împărăția Ta. Cât de tandru știi Tu a mângâia, Pe oricine cere implicarea Ta! Ce frumos Ești, Doamne! Și vei fi mereu Frumusețea-n veci a frumuseților! Ce bogat Ești Tu! Ești Stăpân pe tot Pe pământ, pe oameni și pe mapamond. Glasul Tău răsună veșnic printre noi... Ca
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
Bertoni D Albert Dacă vei ști vreodată, când răsare Semețul soare, peste-un câmp cu maci Că dragostea ce-ți port, în veci nu moare Atunci să nu vorbești, atunci să taci Privește-i razale, la cum lumină Și cum mângâie fiecare floare Să știi atunci că-n orice rădăcină Există câte-o mică întrebare Și mii de picături ca roșul sânge Sunt așternute pe covorul verde Iar soarele pe toate le va strânge Și-ncetișor, pe toate le va pierde De-
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mai mult UN CÂMP CU MACIautor, Bertoni D AlbertDacă vei ști vreodată, când răsareSemețul soare, peste-un câmp cu maciCă dragostea ce-ți port, în veci nu moareAtunci să nu vorbești, atunci să taciPrivește-i razale, la cum luminăși cum mângâie fiecare floareSă știi atunci că-n orice rădăcinăExistă câte-o mică întrebareși mii de picături ca roșul sângeSunt așternute pe covorul verdeIar soarele pe toate le va strângeși-ncetișor, pe toate le va pierdeDe-ar ști amorul cum să le aduneDin
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața Eu de pe trup îți voi sorbi dulceața Rămâne-vom de-a pururi amândoi. Citește mai mult SCHIMB DE INIMIautor, Bertoni D AlbertIubita mea, propun ca-n primăvarăSă facem schimb de inimi între noiSă știm pe celălalt ce o să-l
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
încercat voi fi de dorul careTe mistuie de câte ori ofteziVăpaia deveni-va tot mai mareși-acuma recunosc, și-ți dau crezareDe câte ori începi să lăcrimeziIubita mea, propun ca toată viațaSă nu mai luam a noastre inimi înapoiSă mă privești pe când îmi mângâi fațaEu de pe trup îți voi sorbi dulceațaRămâne-vom de-a pururi amândoi.... XXXI. IERNATICĂ, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016. IERNATICĂ autor, Bertoni D Albert Ne -am cunoscut întâmplător În iarnă, când ningea
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile și țărmurile riverane, după ce am
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
my heat while I stand - discreet stallion - în her glade indiscreet - and I wait without tears for my ultimate ride. POVESTE DE DRAGOSTE, SAU VORBA ÎN VÂNT? Inima-mi umedă se zvânta la soare, Umbră și lacrima, prelungite nesfânt. Mă mângâie noaptea cu-n semn de-ntrebare - Poveste de dragoste... sau vorbe în vânt? Moartea cu cearcăne sade pe vine, Mesteca o floare de mac între dinți. Mă iscodește dacă știu despre tine - O mint ca-nainte, că suntem cuminți. Nu
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
trandafir japonez a caror frunze și flori parcă, erau și mai frumoase decât acolo, în înghesuitul balcon de la bloc. — Frumosule! Îi spuse ea, să-ți păstrezi floarea această minunată, cât mai mult, tu, îmi amintești de locuință mea de acasă. Mângâie delicat floarea de un roșu închis, rupse o mică frunză uscată, apoi trecu la cealaltă floare, o orhidee nespus de frumoasă. Dar,iată, Criști intra în casă. — Bună, scumpă mea! Ce miros mă întâmpină! Mănânc tot ce ai gătit, inclusiv
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
ani ce curg din viitor. Pline de drag speranțe mă-mpresoară și eu mă las de ele ocrotit trăind din plin a doua tinerețe în care plin de-avânt e al meu zbor, căci fericit surâd când cu blândețe mă mângâie sublimul Creator. Doamne, cum ard ! Doamne, cum ard! Parcă sunt mii de ruguri care trosnesc, iubire risipind din clipa când ale speranței pluguri din al meu suflet brazde mari desprind. De la o vreme sunt numai lumină, sub nicio umbră nu
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > LA PIEPTUL MEU Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-aș ține la piept ca pe un prunc Născut din zbor de veșnică dorință, Cu palmele ți-aș mângâia credința, Șoptindu-ți dorul meu cel crunt... Te-aș ține la piept ca pe un gând, Adus de-o lacrimă fugară, Cu ochii-nchiși ca prima oară, Când sufletul mi-a tresărit profund... Te-aș ține la piept ca pe
LA PIEPTUL MEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383217_a_384546]
-
părea că este Maica Domnului din icoana cea mare de la altar. La sfârșit, copiii cu sorcovele veneau la mine. Întindeam spre ei capul, ca vițelul la scărpinat și respiram adânc parfumul de busuioc, închizând fericit ochii. Când „sorcova, vesela” îmi mângâia fruntea, iar începeam să zbor prin casă ca un fulg. Ieșeam afară prin fereastra neagră, fără să o sparg. Pluteam prin livezi de meri și peri înfloriți, apoi prin grădini înmiresmate, ca „un fir de trandafir”. După aceea, simțeam că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și că am ajuns la capătul uliței. -Nu se poate! Sări enervat Ilie. Trebuie să strigăm . doi, doi! Nu merge cu trei. Și-așa li se pare prea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
poartă liberă. Văzând că nu mai prind, după ce termina cu uratul o ceată, hop și eu cu „unu, unu!” De n-apuca biata gospodină să intre în casă. Venea la mine. -Tu de unde apăruși, mă țâcă? Singurel, singurel? Și mă mângâia pe obraji : -Așteaptă puiul mamii, că-ți aduc și ție un bolindete! Ce fericire! Traista începea să prindă formă. Însă, la o poartă, după ce am strigat urătura mea cu unu, unu, nimic! De partea cealaltă, câinele lătra să rupă poarta
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început, am crezut că este vreun trecător. Dar...cum mă opream
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
poetului, rostul și sensul acestei călătorii numite viață. “ Toate vin și toate trec / Toate-s trecătoare / Dar de nu știi să iubești / ‘Geaba stai sub soare!”. Primăvara, anotimpul renașterii, este surprinsă de poet în imagini grăitoare, iar tristețile sale sunt mângâiate de lumina caldă care crește în sfere înalte. “ Bucuria se revarsă / Peste tot și peste toate / Bulgări din lumina pură / Fac din jurul lumii roate.” “Pe câmpuri candide de maci” se împletesc speranțe și gânduri arzânde, căci roșul cel aprins rescrie
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
voiam să...Cred că am să plec...... IV. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. 9.Tristețile Irinei Irina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate: - Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit! - Dar oamenii inteligenți și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... Citește mai mult 9.Tristețile IrineiIrina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate:- Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit!- Dar oamenii inteligenți și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
întreruperi continui, încercă să explice: - Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe mine...nu știu ce voi face...simt că mi s-a sfârșit viața ... - Liniștește-te!..Hai, liniștește-te, o mângâie Maria, strângând-o în brațe. Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... Citește mai mult 7. Disperările IrineiSunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
întreruperi continui, încercă să explice:- Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe mine...nu știu ce voi face...simt că mi s-a sfârșit viața ...- Liniștește-te!..Hai, liniștește-te, o mângâie Maria, strângând-o în brațe. Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... VII. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 6, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. 6. Un telefon în noapte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
liniștea din mine cobor. O lacrimă mare stă să cadă din ochii copilului ce-l întâlnesc iar, pe tine, măicuță, el vrea să te vadă, te strigă și te cheamă în zadar. Are nevoie de tine în lume să-l mângâi pe frunte, tristețea să-i cerni, s-alungi toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni și dureri. Coboară la el, coboară pe-o rază când stelele se aprind iar pe cer, o inimă de mamă și
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o urmez. Sunt pe luntre
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]