4,285 matches
-
la coadă la ușa ta. Așa Își croise mătușa Banu drum până În vârful scării artei clarviziunii, devenind din ce În ce mai faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate să afle ce le pregătise Fortuna, forța aceea feminină și capricioasă. Veneau acolo cu o grămadă de Întrebări pe buze și plecau cu altele În plus. Unii plăteau sume mari de bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcuse fapte cumplite În trecut, niște greșeli destul de josnice ca să-l tranforme Într-un păcătos. Și totuși fusese iertat și i se oferise un lucru care le lipsea multor muritori, un altar. Așa că noaptea trecută Mustafa vizitase din nou altarul, măcinat de gânduri. Deși mic, Tucson era destul de cuprinzător când venea vorba de locuri sfinte și, dacă ar fi vrut, s-ar fi putut duce la o moschee. Adevărul e că nu era și nu fusese niciodată un om religos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Iartă-mă“, scrisese pe ea. „Pentru ca eu să exist, trecutul a trebuit să fie șters.“ Acum simțea că trecutul se Întorcea. Și pentru ca acesta să existe, el trebuia șters de pe fața pământului... În toți acești ani, o remușcare chinuitoare Îl măcinase pe dinăuntru, puțin câte puțin, fără să-i distrugă fațada exterioară. Însă poate că bătălia dintre amintire și uitare se Încheiase În sfârșit. Ca o câmpie marină ce se Întindea cât vedeai cu ochii după ce mareea se retrăsese, amintirile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abține să nu muște momeala. ă De la o sursă de încredere, presupun? Salitov era în stare să-l pleznească pentru aceasta și nu înțelegea tonul cu care nemernicul de caporal își perimitea să îl ia la rost! Desigur, ce îl măcina pe Salitov era faptul că sursa nu era nici pe departe de încredere. Îl privi pe caporal cu ură. ă Ăia mari o iau în serios. Ei vor să îmi dați câțiva oameni ca să execut o cercetare ca la carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
repede ce fel de om fusese acest consilier de stat Ivolgin. Judecând după casa pe care i-o lăsase văduvei sale, acesta n-a dus-o rău deloc. ă Nu știam că avem un musafir, spuse ea, coborându-și privirea. Măcinam scorțișoară și aveam nevoie de ajutorul Katiei. Nu mi-am dat seama... Porfiri era mișcat deoarce Anna Alexandrovna părea stânjenită de prezența lui. Pe lângă mirosul de scorțișoară, aceasta aducea cu sine propria idee de parfum, o esența clară și necomplicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
servește în calitate de secretar. Mai are și un servitor, Artur. ă Mai locuiește cineva în reședința dumneavoastră? ă Da, Marfa Denisova. Doica Sofiei, de când a fost mică, locuiște încă cu noi. și Lizaveta, bucătăreasa noastră. ă Aveți o bucătăreasă și totuși măcinați scorțișoara singură? o necăji Porfiri cu mirare prefăcută. ă Sunt anumite lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place să le las în seama altora. Porfiri își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simțea ritmul lent, totul se desfășura cu Încetinitorul. Ca majoritatea locuitorilor Manhattanului, Începuse și ea să creadă În iluzia marelui oraș, În iluzia că nu exista viață În afara lui. Și ce era chiar mai rău, iernile reci din New York Îi măcinau sufletul. Întinse picioarele și Închise ochii, bucurându-se de soarele fierbinte. Ei bine, Începea noua ei aventură. Se simțea Întinerită, abia Își amintea tristețea de dinainte. Nu putea nici măcar să-și dea seama de ce fusese atât de deprimată. Ceața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu era cel potrivit, că acesta avea să se transforme Într-un temnicer, să-i sugă sângele, să-i consume aerul, să o facă să se simtă mai mult moartă decât vie? Speriată că orice mic defect avea să o macine ca o picătură chinezească. Dacă ar fi avut un temperament coleric, s-ar fi contaminat și ea. Dacă i-ar fi lipsit cultura și curiozitatea față de lume, s-ar fi contaminat de Îngustimea minții lui. Dacă i-ar fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În preajmă. Matthew era un tip dinamic, Îți puteai da seama că depresiile nu aveau loc În viața lui. Nu era genul care mergea la psiholog de două ori pe săptămână sau care cerea sfaturi tuturor. Era deschis, nu-l măcinau Îndoielile și Îl interesa În foarte mare măsură mersul lumii. Și-ar fi dorit și ea să fie mereu așa. Era un tip elegant și precis. Ea, pe de altă parte, avea prea multă pasiune și nici un fel de disciplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
facă tot ce-i stătea În putere pentru binele noii relații. Spera ca el să cedeze iubirii adevărate și să alerge după ea la New York, așa cum alergase Richard Gere după Julia Roberts În finalul fericit al filmului Pretty Woman. Era măcinată de Întrebări: oare Matthew era În stare să se supună regulilor unei relații monogame sau pur și simplu nu era făcut pentru asta? Oare Își dorea să aibă un copil la un moment dat? Nu știa nici măcar ce gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ore, urmărind reflexiile de albastru, roz, roșu și auriu ale luminilor pe maiestuoșii zgârie-nori moderni de lângă Central Park West - San Remo, Beresford, El Dorado. În ultima lună colindase fiecare locșor din parc cu gândul la el, cuprinsă de dorul lui, măcinată de presimțirea că nu-l va mai vedea, dorindu-și să poată Împărtăși „toate astea“ - micile ei bucurii - cu el. Pe când toate aceste gânduri Îi treceau prin minte, pe podul mic din fier forjat ce ducea spre lac, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse el. Foarte multe femei mă fac să nu mă simt În largul meu, dar cu tine nu mi se Întâmplă așa. Simt că În preajma ta pot fi eu Însumi, Îi mărturisi el. — Dar... Îndrăzni ea. E ceva ce te macină. — Fratele meu e căsătorit cu o rusoaică, nevastă-sa i-a făcut viața un iad. Știu că tu nu ești din Rusia... dar tot estul Europei e. — Înțeleg. Căsnicia lui ratată m-a făcut să fug așa În toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă sălbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. — Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se prăbușească; rămași fără reținerile de care și râseseră uneori, dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsându-i la cheremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Wakefield să se simtă Încă și mai mult un șarlatan. Așa că a Încetat să mai accepte comenzi de articole și a Început să se gîndească la retragerea treptată din circuitul prelegerilor. Planul său părea rezonabil, dar Wakefield Încă era măcinat de un rău necunoscut. Se dusese la doctor. Nu e nimic neobișnuit, Îi spuse doctorul, prescriindu-i un nou medicament anti-anxietate. Toată lumea ia din astea În zilele noastre, l-a liniștit doctorul, deși nu prea mi-e clar ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi fost despărțiți de un paravan. Fusese oare prea devreme pentru relația lor să aducă vorba despre copii și îl speriase? Sau Laurence era, în ciuda bunătății și generozității pe care o arăta față de copiii altora, prea afectat de suferința îl măcina încă, oricare era aceea, spre a-și dori proprii săi copii? Ei bine, zise Sean McGee, tânărul stagiar blajin, dându-și toată silința să pară agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i dădeam. Banii ăia, dacă ea vedea ceva, socotea din ei, cumpăra din ăia. Femeia aia cu apartamentul vândut e aia de acuma. De ea am rușine... Aia a venit la noi, la pușcărie. Da, ăsta-i lucrul care mă macină cel mai rău. Mai bine să nu vină. I-am scris câteva scrisori ca să zic... E-o femeie credincioasă. Pedeapsă. Nu-i proastă. Femeie la locul ei, femeie liniștită. Păi, i-am spus... Cât eram la Bacău, acolo venea lunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în concediu. Că mă scăpa și de data asta. Găsea, că avea el mare boală pe ursarii ăștia și mă scăpa. Era pâinea lui Dumnezeu. M-am lăsat un timp. Lucram cu omu’ cu moara - tractor d-ăsta, băga porumb, măcina floarea-soarelui, de toate. Făceam prin vecini, peste tot unde avea, pe la unități militare. Puneam doi saci de porumb, băgam în moara aia și măcina. Altu’ trăgea... Câștigam și acolo. Dacă lua un milion, ne dădea zece la sută. Că scoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dumnezeu. M-am lăsat un timp. Lucram cu omu’ cu moara - tractor d-ăsta, băga porumb, măcina floarea-soarelui, de toate. Făceam prin vecini, peste tot unde avea, pe la unități militare. Puneam doi saci de porumb, băgam în moara aia și măcina. Altu’ trăgea... Câștigam și acolo. Dacă lua un milion, ne dădea zece la sută. Că scoteam și-o sută de mii. Era bun c-aveam de lucru, nu mai era cu ochii toată ziua pe mine. Asta era. Mama aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
După meciuri și antrenamente, noi, cei din familie, eu, Mama, un frate și o soră, eram adversari pentru el. Chiar dacă gongul încetase pentru tatăl meu meciul continua. Tot ce făceam noi în casă era depunctat și punctat de boala cel măcina, totul transformându-se într-un coșmar pentru noi toți. Tata avea un comportament foarte agresiv, se purta deosebit de urât cu mine, cu frații mei și mai ales cu Mama noastră, aplica o tortură de neimaginat, în afară de bătăile care erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zbârnăind ca rădăștile-n vară. Total e împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? [1933] * VRAJĂ ȘI BLESTEM Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se-ascunde în fieștecare din ele, când dorm. Palpită în visul semințelor un foșnet de câmp și amiezi de grădină, un veac pădureț popoare de frunze și-un murmur de neam cântăreț. CÎNTECUL VÎRSTELOR Dragostele mele bune cum le-a măcinat pămîntul! Cum pieriră pe sub iarbă frumusețea și cuvîntul! Dragostele mele rele, câte au căzut și ele! Dragostele bune, rele, ce-a rămas sub glii din ele? Țărâna numai și inele. ÎNCĂ O DATĂ ! Nu mi-e destul. Și după orișice aș
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
viața, o pierd. Răul trebuie căutat nu în "lașitatea" celor siliți să abjure... ― Firește. Îngăduie-mi, totuși, să duc până la capăt ce începusem să spun. Ce-ți zic acum n-am auzit de la alții. Sunt gânduri pe care le-am măcinat în cap după sinuciderea Juliei, în nopțile în care nu s-a lipit somnul de mine... Am înțeles atunci că Inchiziția are tot interesul să nu se bizuie doar pe instrumentele de tortură. Dacă ar schingiui permanent, puterea ei ar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]