2,331 matches
-
pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu a trebuit să încerc reconcilierea: Mămică, eu cred c-ar trebui să mă-nsor. De ce, ai pe cineva? Nu, zic, da’ am impresia că numai așa o să scap de problemele astea. Acum nici nu mai poți să te-nsori, maică-ta s-a obișnuit și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
trebuie, să ajungă la toți!“), vin acasă triumfătoare cu 30 de ouă. Mama se bucură: „Acum suntem asigurați“. Culmea e că și eu am satisfacția unei realizări. Tomi îmi spune un banc auzit la școală: „Tanti Ionescu, ne-a trimis mămica să ne împrumuți și nouă osul ăla de supă, că avem musafiri“. 20 octombrie În expedițiile după „comestibile“, mă întâlnesc și cu scriitori din cartier. Cu Andrei Oișteanu (are o fetiță mică) ne ținem reciproc rând la lapte, la „Avântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că „scurtă“ înseamnă până în dreptul genunchilor și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să aduc iapa acasă. Mai întâi să culeg câteva flori pentru mămica... Ba nu! Culeg din alea de câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele de baltă nu-i plac... Dar unde este Bătrâna? Era aici, aproape...” se sperie Tudorel după ce privi roată cât cuprindeau ochii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
V-am convins că am de ce să mă bucur de vacanța la țară? SĂ NE ALEGEM MESERIA! Ionuț strângea cearșaful cu degetele-i micuțe și-l trăgea peste ochi. Invitația la masă se repeta. Când și-a dat seama că mămica este aproape de ușă, s-a hotărât și a coborât din pat. Și-a șters ochii cu pumnii strânși, nemulțumit. Hai, Ionuț! Haide odată! l-a îndemnat mămica din pragul ușii larg deschise. Vrei să nu mai mergem la pădure? Ba
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
peste ochi. Invitația la masă se repeta. Când și-a dat seama că mămica este aproape de ușă, s-a hotărât și a coborât din pat. Și-a șters ochii cu pumnii strânși, nemulțumit. Hai, Ionuț! Haide odată! l-a îndemnat mămica din pragul ușii larg deschise. Vrei să nu mai mergem la pădure? Ba vreau..., dar mi-e tare somn, răspunse el cu voce moale, alintată. Hai! Fuguța la baie! Apoi te îmbraci. Te aștept la bucătărie... Nu mai era nimic
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a spălat cu săpun pe mâni. Apoi a venit grăbit în hol. Totul era pregătit. A ridicat rucsacul și l-a trecut pe spate. Nu era greu. Știa că are acolo mingea, sticluța cu apă și câteva dulciuri. Nu uita mămica lui niciodată să i le pună împachetate separat. Au ieșit râzând și au mers direct în parcare. Lângă mașină era Maria cu mama ei. Tocmai atunci ajunseseră și ele. Nici nu lăsaseră bagajele jos. Bună dimineața...! Bună dimineața...! Gata cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ea pe șoseaua asfaltată. Este nevoie de mult spațiu. Cresc la câmp și în grădini. De toate astea se ocupă grădinarii, copii. Din meseria asta, grădinărit cum se numește, obțin ei veniturile necesare familiei... Din grădinărit? Oamenii se numesc grădinari, mămico? întrebă Maria. Așa este, se numesc grădinari. Grădinile lor se întind dincolo de curțile pe care le vedeți voi, îngrădite. Ei pun semințe ori răsaduri de plante, adică de roșii, de varză, de morcovi, de cartofi și de toate celelalte legume
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să-i tundă, să-i stropească împotriva dăunătorilor, să culeagă fructele, să le sorteze... Ei cresc și flori, multe flori, de toate felurile, chiar și plante medicinale... Dacă ei n-ar munci atât de mult..., noi nu am avea mâncare, mămico? Hm! E greu de răspuns... Am avea, dar numai de la magazine, adică alimente conservate, pline de chimicale, vreau să spun. Cele mai bune alimente, cele mai sănătoase, sunt cele naturale, copii. Așa cum sunt cele din care am cumpărat noi acolo
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu tata. Vreau să mă fac pădurar... Ionuț a tăcut tot timpul. Era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
făcuse poftă de mâncare. După ce au terminat, au strâns cu toții resturile și au făcut curat. Toate hârtiile și resturile le-au adunat și le-au pus în portbagaj. Le duceau la tomberon la întoarcere. De ce atâta grijă cu resturile astea, mămico? a întrebat Maria. Dar, ce? Tu nu știi? a sărit Ionuț cu gura. Dacă toți oamenii veniți la iarbă verde ar arunca gunoaiele... Ehe! Se strică aerul din pădure. Se strică și iarba... Vrei să moară animalele și păsările? Da
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
privești cum se tupilau după copaci și tufe, în timp ce unul dintre ei, cu ochii închiși, lângă trunchiul unui copac, număra până la o sută. Apoi striga tare. „Cine nu e gata, îl iau cu lopata!”, deschidea ochii și pleca în căutare. Mămicile se apropiaseră și se uitau după ei cu drag. Râdeau când ei se descopereau și se împiedicau în fugă la locul în care trebuiau să anunțe că n-au fost văzuți... După ce s-au plictisit au început să joace fotbal
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
joc. Ionuț și Cornel, în echipe adverse, alergau prea repede față de fete, făceau fente și loveau mingea prea tare. Fetele n-au rezistat și s-au retras. Au mers să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar erau frumoase și miroseau plăcut. Nu s-a afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ce văzuseră, dar se întristau că ziua a fost prea scurtă, după părerea lor. Pe bancheta din spate, până să pună Mia mașina în mișcare, Maria și Ionuț au șușotit puțin și apoi, au dat câte un buchețel de flori mămicilor lor. Maria fusese de acord să facă din toate florile două buchețele aproape egale. Ionuț i-a pupat obrazul de bucurie că a avut și el flori pentru mama lui. Cele două doamne au fost fericite. Au primit florile cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și-a uitat ochii pe mine. Așa cum se uită maiorul la Eliz pe coperta Dimineților la Mallorca, cu toate că Mallorca e departe. M-am uitat pe hartă. Și atunci eu, nici nu știu cum s-a întâmplat, pentru că eu dau întotdeauna restul exact, mămica a dat mai mult înapoi. După cum a reieșit ulterior, cu preț de trei bilete mai mult. I-am răsplătit privirea cu vârf și îndesat. Dar domnul Urlich n-a plecat în ziua aceea, ci, când să închid casa, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a adus-o nu demult din China, „dacă nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da, comoara mea, în seara aceea mămica s-a dus cu el. Închiriase o căsuță cochetă în zona verde, „doar șapte camere“ - a spus el cu modestie, și numai pentru câteva luni, cât timp va avea reprezentații în oraș, pentru că interesul e mare. În timp ce ne beam ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cont de vegetație, până ce el și-a dat jos cămașa, mie mi s-a întâmplat de două ori ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de zece ani. Da, comoara mea, când a văzut flocii stingheri de la subsuoara domnului Ulrich, mămica a avut două orgasme și încă nici nu bănuia ce-o așteaptă. Pentru că după aceea, scamatorul abia dădea fuga în baie, ca să spele, că și ieșea de îndată, de parcă n-ar mai fi văzut femeie de o săptămână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venit Károly, conductorul, care m-a anunțat că, în drum către teatru, domnul artist Ulrich a fost împușcat. „Dar din imediata lui apropiere, în ceafă, așa că te rog să mă crezi, dragă Magdi, că nu a suferit deloc“. Și atunci mămica a începu să simtă că înnebunește. Că n-o să-l părăsească pe Ulrich. C-o să-l îmbălsămeze și o să-l ducă acasă. Că nu e nimic adevărat în toată putrefacția. Și mămica a vrut să fugă la teatru după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Magdi, că nu a suferit deloc“. Și atunci mămica a începu să simtă că înnebunește. Că n-o să-l părăsească pe Ulrich. C-o să-l îmbălsămeze și o să-l ducă acasă. Că nu e nimic adevărat în toată putrefacția. Și mămica a vrut să fugă la teatru după el, dar trei flăcăi de la brigada pentru Strălucirea Șinelor au prins-o, spunându-i că nu era la teatru și nici nu l-au împușcat în ceafă și cineva l-a văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înțeleg nimic din toate astea. Apoi a venit șeful de gară care a întrebat câți scamatori ca asta există, pentru că și el a văzut unul la poalele cetății, cu un pistol în mână, dar era deja ciuruit. De gloanțe. Atunci, mămica a început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
după împlinirea faptei sfinte toaleta de rigoare! Ioana are dreptate: spusesem cuvinte de roman-foileton, așa cum se întîmplă totdeauna când ești nenorocit, oricât de inteligent ai fi. Lângă mine, Ioana mângâie pe Ahmed și-i spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi bine că s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chiar așa de neînsemnată, ar fi putut foarte bine s-o poarte la telefon. Trase de șnur și lumina de deasupra chiuvetei se aprinse. Bull deschise capacul de piele al Trusei de Voiaj pentru Domni (un cadou de Crăciun de la mămica, de acum patru ani) și scoase de acolo o oglindă de buzunar. Apoi se aplecă și își băgă capul între genunchi. În poziția aceea, Bull părea că încearcă să se dea cu capul de covorașul din baie. Scoase oglinda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noaptea următoare, se întoarce ca s-o facă și mai lată. Se leagă cu cătușe de paturi, se tolănesc în pisoare. Ai lor au mai multe pentru care să dea socoteală, dacă vreți să știți părerea mea, mai cu seamă mămicile. Îmi pare rău că le-am ales tocmai pe ele, dar povestea trebuie să înceapă de undeva. Aici se comite o crimă în fiecare oră - aici crima a devenit o obligație. Între timp, îmi spunea Fielding, Mama Natură se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]