2,766 matches
-
costum bleumarin închis, cămașă de culoarea cerului, cravată, unie de un ton apropiat; drept ecuson cifrul regal (cifra regală - prima literă din numele Carol n.n.) brodat cu fir sub buzunarul din partea stângă a vestonului. Ne adresam elevului regal cu apelativul <Măria Ta>. Funcționa între noi un acord tacit, ca acest apelativ să nu răsune rigid și solemn, și pe cât cu putință cu deferență spontană și prietenoasă”. De Voievodul Mihai aveau grijă la școală: D. Dămăceanu, M. Tomescu și Stoian. Căpitanul Mircea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
care-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, mușcându-și mustața albă, după moda răsăriteană, spuse fără să se sfiască: — Doamne, iartă-mi capul bătrân și prost. Eu sunt un războinic fără știință și politica mi-e străină. Măria Ta, să nu-mi iei În nume de rău vorbele pe care le rostesc numai din credință față de Înălțimile Voastre. Înainte de a fi cavaler, ești stăpânul nostru, al tuturor. Ce ne-am face dacă printr-un complot mârșav ați pieri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înainte de a muri de foame și de sete prin pustietățile astea. și-am adormit, stăpâne, de foame și de frig, și de tulburare. Nu știu cât am dormit. Tocmai mă trezisem și chibzuiam Încotro s-o apuc, când m-au prins oamenii Măriei Tale, stăpâne. — Vorbești mult și spui puțin, viclene, răspunse cavalerul. Mărturisește adevărul, până nu te facem noi să vorbești. Hugo, aici de față, are un meșteșug fără greș când e vorba să dezlege limbile mincinoase. Spune repede, Înainte de-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trup omenesc. Era slujitorul meu credincios. I-au smuls pielea de pe corp până le-a mărturisit unde și de ce l-am trimis. Apoi l-au lăsat așa. Voiau să facă același lucru cu mine, de Îndată ce v-ar fi ucis pe Măriile Voastre. Eglord a poruncit totul și a stat de față până la sfârșit. Apoi a plecat râzând. Aceeași pedeapsă i se cuvine și lui! Conrad era palid ca un mort. Așa ceva nu mai văzuse. — Fii sigur, Neidhard, că nimeni nu scapă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
auzim ce ai pe suflet. Omul tăcu, privind cu Îndoială la cei din jur. — Poți să vorbești de față cu prietenii mei, continuă Conrad. Sunt oamenii mei de Încredere. Hai, spune repede ce ai de spus, nu avem mult timp. — Măria Ta, ai dreptate, nu aveți mult timp. Trebuie să vă grăbiți. Am să vă spun pe scurt despre ce-i vorba și, dacă porunciți, voi povesti altă dată toate amănuntele. Într-adevăr, timpul e puțin... Stăpâne, eu sunt fratele Ulrich
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tăcut, dar acum a venit clipa când adevărul trebuie să iasă la lumină.... — Poți să ne arăți ieșirea din tunel? — Da, mărite stăpâne, pot. O cunosc foarte bine. Mi-a arătat-o bunicul meu Înainte de a muri. Să vină oamenii Măriei Tale cu mine și am să-i duc la locul cu pricina. — Oare Adalbrecht cunoaște și el taina? Întrebă Bodo. Nu știu, tinere domn. Poate da, poate nu. Oricum mă gândesc că nu trebuie trecută cu vederea o asemenea răsu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă vor fi înțeles ce voi fi înțeles eu din tot ce trăiam habar n-aveam pe-atunci că ființa are nevoie de transcendența necazurilor și-a bolii și de-o gigantică frunză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
strună de argint") încearcă fără succes "să așeze în căsnicie pe Ionuț". Finalul apoteotic al bătăliei cu turcii din 1475 fusese schițat într-o scurtă notă de laborator: "Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și a biruit măria-sa Ștefan -Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în acest războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul cu Turcul; și iarăși vechea țară românească s-a încheiat ca un codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai tineri, sutele de mii de oșteni, pentru a întinde Țara iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
principatul meu și de interesele familiei. Nu trebuie să ai nici o teamă: vei face din soția M-tale ce vei voi dacă vei ști cum să te porți. Cu delicateță și dibăcie poți dobândi totul. Bine ar fi să învețe măria ta moldovenește." După tărăgăneli, principesa mamă și Sigismund trimet la Iași un mijlocitor. (1650) Vine Boroș Ion, cu Sebeș Neculai și George Horvat. S-au dovedit, la întrevedere și la masă, brutali și bețivi. De la ei, la beție, află că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Sibiu, la Șaguna, care i-a primit. După șase săptămâni s-apropia iarna și caii cu care veniseră nu mai aveau nutreț. Stau și se sfătuiesc să se ducă la mitropolit, ca să-i blagoslovească preoți. Cam cu îndoială vin. Măria ta, am venit să facem rugare ca să ne binecuvintezi preoți. Dar de câtă vreme sunteți aici? De șase săptămâni. La carte! Ei șovăie: Măria ta, noi nu cerem asta atâta pentru noi, cât din pricina călăriei. Cum așa? Apoi noi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și se sfătuiesc să se ducă la mitropolit, ca să-i blagoslovească preoți. Cam cu îndoială vin. Măria ta, am venit să facem rugare ca să ne binecuvintezi preoți. Dar de câtă vreme sunteți aici? De șase săptămâni. La carte! Ei șovăie: Măria ta, noi nu cerem asta atâta pentru noi, cât din pricina călăriei. Cum așa? Apoi noi am venit călări, ș-acuma nu mai avem cu ce ne hrăni caii, că vine iarna. Așa? Atunci puneți-vă în genunchi ca să vă binecuvântez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ei; și dacă ar fi să se înece, Doamne ferește, în puhoiul Moldovei, ar trebui căutată la deal, căci ea ar face dimpotrivă și nu s-ar duce la vale, după cursul apei. Unul dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe mireasa lui Hristos, biserica noastră, a început a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu liniște și l. aminte visată lungă istorisire a lui moș Ilie Alapiu. data Când s-a întors Ionuț dela Sfântu Munte și dela Brăila cu barbă (r.t.) de nu l-a mai cunoscut nimene. Ș-a zâmbit iar măria-sa când l-a văzut. (r.t.) Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și au biruit măria sa Ștefan-Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru. Mai înainte de aceasta, s-a fost întors Ionuț Jder dela Sfântu Munte și dela Brăila, cu barbă, de nu l-a mai cunoscut nimene; ș-a zâmbit măria-sa când l-a văzut. Jderuț stângaciu neștire în treburi de dragoste. Înălțare copilul Damian Păr Negru, agent tainic vine din când în când la Suceava. harmasar harmasaraș Simion dragoste nouă piticii Domnului Gogolea & Mihu pg. 320 Cea dintău pareche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stratonic călugărul nebun dela Nț. Ifrim vraciul dela bolniță harmasarul Catalan Nasta Părintele Dragomir Tudosia Dascălul Pamfil Ionașcu Gheorghe Tătarul Botezatu Nana Chira, cămărășița Ilisaftei Lazăr Pitărel, vatavul Iosif dela Uimirceni Amfilohie Șendrea, arhim. Post Luni, Miercuri, Vineri, cu apă. Măria-Sa Chiajna Timoftei, dascălul de sârbie Postelnicul Grigorașcu Jora Toma lui Bogat Atman Grigorie Pogonat Gogolea Matiaș Croșca Ilia Alapiu Chiorul Înmormântarea lui Albu, pârcălab al cetății Neamțu. Înmormântarea se face la ? Concediu, bocitoare, poduri. Ilisafta. Sfat (alineat tăiat) Ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ochii umbriți de mâhnire și ne-a zâmbit. Băi de sulf de 25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde vine o apă de +40. Marți 1 Iunie, Soci. Ne așezăm într-un hotel în fața mării. 5.VI. D-rul Alexand. Dimitrievici, sibirian, care vorbește cu emoțiune de patria sa îndepărtată; Vrăcița Tamara Pavlovna, de loc din Soci. Vraci Vladimir Maximovici, pescar cu care am ieșit la pescuit. Olga ........ de la frumoasa grădină botanică subtropicală, ca și grădina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o sală pentru 1100 de locuri, cu foaieruri foarte largi, cu scări, colonade, balcoane și balustrade de marmură. E cel mai frumos teatru pe care l-am văzut; larg, comod, luminos. Foaierul cel mare se deschide pe o terasă deasupra mării. În pădurea veche de la poalele munților Caucazului, diversă, cuprinzând multe specii, legate cu ghirlănzi de liane, cresc acum și varietăți străine, iernile fiind aici destul de blânde, la adăpostul stâncăriilor enorme care urcă la peste 5000 m. Toate plantele subtropicale le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nepoților mei, Ion și Luca Partea I ÎNTRU MULȚI ANI SĂ DOMNEȘTI, MĂRIA-TA ! La 1 aprilie 1457, Petru Aron dă din Suceava un document, care avea caracterul unei înțelegeri între el și nobilii poloni de la hotarul Moldovei. Mai multe întâmplări au dus la încheierea acestei scrisori. Mai întâi, un moldovean, pe nume
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a venit asupra noastră regele Ungariei Mathias cu mare putere și cu diferite oști înarmate, cu mulți domni și a năvălit prin munți și peste plaiuri, la Trotuș. Îndată ce am auzit aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu și întemeiându-mă și pe norocul Măriei Tale, am adunat oștile noastre și i-am ieșit în cale și i-am întâmpinat în apropiere de plaiuri și am luptat cu dânșii în câmp, la râuri și unde a fost cu putință pentru că, iubite rege, era o oaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vostru”. La 20 iunie 1475, Ștefan trimitea scrisori solilor săi, cerându-le ca, de la Bistrița, unde ajunseseră, să trimită la Buda un curier care „trebuia să se grăbească ziua și noaptea către regele Matei și să-i dea de știre Măriei tale despre acești vrăjmași ai creștinătății”. „Poate va îndupleca Dumnezeu pe Măria Sa să se apropie de noi și de aceste margini, iute și cât mai grabnic cu putință, și ziua și noaptea, cu toate puterile Măriei Sale și cu toți oamenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
știre că suntem în mare primejdie și la mare strânsoare, din pricina turcilor nespus de cruzi”. Au jefuit în părțile ardelenești și au de gând să facă și mai multă pagubă. „Pentru aceea, cu mare dor și dragoste te rugăm pe Măria Ta ca să faci bunătate să te apropii de această țară, spre a o feri de acei turci nespus de cruzi”. Muntenii refugiați în Ardeal mărturiseau că ei au fost supuși cu sila ca să asculte de turci. „Pentru care, scriu brașovenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țară, spre a o feri de acei turci nespus de cruzi”. Muntenii refugiați în Ardeal mărturiseau că ei au fost supuși cu sila ca să asculte de turci. „Pentru care, scriu brașovenii, și acei credincioși (muntenii) te așteaptă suspinând foarte pe Măria Ta”. Pentru consolidarea hotarului de sud, „În luna iunie 22 zile, a început voievodul să zidească Chilia și a isprăvit-o în aceeași vară, cu 800 de zidari și 17.000 de ajutoare”. Să fi produs turcii pagube cetății încât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcilor. Dacă s-ar fi întâmplat acest eveniment, atunci „te-om părăsi și ne-om duce de ne-om închina la moscali”. Singurul care i-a reproșat încheierea alianței cu Rusia a fost vornicul Iordachi Ruset: „Te-i can grăbit, măria ta, cu chiemătul moscalilor. Să fii mai îngăduit, măria ta, păn-li s-ar fi vădzut puterea, cum l-e merge”. Replica domnului a fost promptă: „Nu mai era vreme a mă mai chivernisi, temându-mă ca să nu mă apuce turcii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
te-om părăsi și ne-om duce de ne-om închina la moscali”. Singurul care i-a reproșat încheierea alianței cu Rusia a fost vornicul Iordachi Ruset: „Te-i can grăbit, măria ta, cu chiemătul moscalilor. Să fii mai îngăduit, măria ta, păn-li s-ar fi vădzut puterea, cum l-e merge”. Replica domnului a fost promptă: „Nu mai era vreme a mă mai chivernisi, temându-mă ca să nu mă apuce turcii. Că iată și din dumneavoastră m-ați părăsit o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]