5,805 matches
-
el asigură posibilitatea progresului ca creație infinită, diversificînd-o în chiar clipa în care părea că ea se închide o dată cu omul. Față de istoria vieții speciilor, unde în spatele aparentei diversități domnește monotonia infinită, spectacolul omenirii ca istorie a destinelor umane și a maladiilor de destin produce diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură comună a destinelor și a maladiilor de destin este libertatea. Dar tocmai pentru că libertatea e nemăsurabilă și este, în chiar esența ei, ne-măsură, o "știință" a umanului nu poate fi mai mult (și nici mai puțin) decât logica fugii libere și necuantificabile în teritoriul fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acestea, miracolul unei vieți nu este rodul întîmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că o dată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că potențialul dinamic al fiecărei vieți cade în afara alegerii noastre, noi nu avem același elan al depășirii și aceeași intuiție a posibilului, nu ne putem fixa și atinge țeluri la fel de dificile. - Această inegală distribuție a libertății este premisa îndepărtată a maladiilor de destin. Spre deosebire de "crinii cîmpului" și "păsările cerului", care nu se pot abate de la țelul care le-a fost fixat - singurul pe care au să-l împlinească -, omul se poate amăgi, poate aprecia greșit, poate rata și poate trăi visând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înzestrat, el poate, la fel de bine, să nu se conformeze lui, să-și evalueze greșit capitalul de libertate sau să nu se împace cu puținătatea lui. În această capacitate de a greși și în această incapacitate de a accepta rezidă posibilitatea maladiilor de destin. Iată de ce alături de sănătatea lumii, alături de toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce faci de ceea ce ai putea face mai bun - înseamnă a merge în întîmpinarea propriului tău destin. Ratarea apare deci prin întîrzierea indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca temei al slăbiciunii mele devine vizibilă. În raportul cu lucrul făcut de mine puterea și singurătatea mea se potențează reciproc și sfârșesc în nimicirea mea. A HOTĂRI IN PRIVINȚA CUIVA Devenirea în spațiul libertății. Momentul paideic În ultimă instanță, maladiile de destin sânt disfuncții ale libertății în sfera posibilului, bazate pe o proastă cunoaștere de sine. Atât ratatul cât și bovaricul nu știau de ce anume nu sânt în stare. A fi liber înseamnă în fond a fi sigur de tine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sânt tot atâtea carențe ale ei. Educarea cunoașterii de sine în vederea secvenței de depășit-de atins, educarea libertății deci, nu este însă o faptă a singurătății. Ea se face prin preluarea celuilalt în sfera libertății mele în vederea eliberării lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a celor mulți să se întîlnească în chip armonios cu excesul de libertate al celor puțini pentru ca faptul de a hotărî în privința multora să se petreacă altfel decât după scenariul legii. Orice dictatură, ca formă a puterii pervertite și ca maladie supremă a libertății, își află rădăcina în frica de destin și în excesul de libertate care stau la pândă în noi. Dacă toți oamenii sânt "liberi de la natură", dacă nimeni nu s-a născut sclav, nu înseamnă că toate exemplarele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care nu le pot atinge, așa cum pot să n-am curajul de a-mi propune altele care îmi stau la îndemînă. Pe scurt, așa cum trupul poate să-mi fie afectat din naștere, pot să stau din capul locului sub o maladie de destin. - Dimpotrivă, pot să fiu victima unui impetus nestăvilit, să fiu traversat de un neobosit elan al depășirii, în așa fel încît nimic să nu mi se pară îndeajuns de vast pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot potențialul meu de libertate? Am devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gravitațională Fondul intim-străin Umilitatea, orgoliul și umilința ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRĂIN DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) Frica și libertatea Nehotărârea și absența de destin Despre destin. secvența "de depășit-de atins" Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Prostia ca încremenire în proiect A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. numirea. ocrotirea și distrugerea Raportul cu lucrul făcut de mine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anulat peste noapte sau în răstimpul câtorva luni. De această greșită apreciere a situației se fac poate astăzi vinovați intelectualii români. Închiși ani la rând în lumea cărților lor, ei nu și-au dat seama cât de adânci sânt sechelele maladiilor spiritului colectiv. Ceea ce probează ei acum este neputința verbului direct, drama medicului ucis de pacienți. În mințile noastre stă din nou la pândă gândul că istoria se face pe deasupra capetelor noastre. Din nou apare, neliniștitoare, întrebarea: ce-i de făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a-ți recomanda plimbarea. Știu un veterinar care, când se îmbolnăvea un cal, îl dădea la coardă. Fratele-porc, trupul, trebuie dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace." La cină ne anunță că a terminat ultimul capitol al Maladiilor..., despre cele trei maladii ale spiritului românesc; la ceai, în cameră la Andrei, din nou proiecte despre Institutul de orientalistică. Rămân cu Andrei și facem un plan de lectură a primelor cincisprezece momente mari din istoria filozofiei, timp de un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Știu un veterinar care, când se îmbolnăvea un cal, îl dădea la coardă. Fratele-porc, trupul, trebuie dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace." La cină ne anunță că a terminat ultimul capitol al Maladiilor..., despre cele trei maladii ale spiritului românesc; la ceai, în cameră la Andrei, din nou proiecte despre Institutul de orientalistică. Rămân cu Andrei și facem un plan de lectură a primelor cincisprezece momente mari din istoria filozofiei, timp de un an și jumătate-doi. Sărind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mi-a apărut tot timpul ca ipostaza ideală a spiritului, formula sa dublă, de tip pascalian. Or, cel puțin al său esprit de géometrie e sigur că l-am ratat." I-am adus aseară zece exemplare din proaspăt apăruta Șase maladii... Îl întreb ce senzație îi lasă cartea, tipărită cum e. "Am căutat o pagină pe care s-o fi uitat sau pe care s-o știu mai puțin. N-am găsit. Ăsta e dezavantajul când scrii cărți mici. Lăsând gluma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vitalitatea extraordinară a lui Andrei, care pe drumul de întoarcere de la Păltiniș a cântat, a povestit filme de groază, a recitat și a anecdotizat fără încetare timp de șase-șapte ore. Îi pomenesc despre câteva reacții excelente la cartea lui cu maladiile. "Ieri, Alecu Paleologu m-a provocat să-i spun gândul din tratatul meu despre ființă. Am constatat ceva ciudat: că lucrurile noastre se nasc din spirit de contradicție, ca în vorba lui Hegel (e în Eckermann) care, întrebat de Goethe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceva ciudat: că lucrurile noastre se nasc din spirit de contradicție, ca în vorba lui Hegel (e în Eckermann) care, întrebat de Goethe "ce este, până la urmă, dialectica dumitale?", a răspuns: "Spiritul de contradicție al omului trecut asupra naturii." În Maladii, pentru că îndeobște se pleacă de jos, am simțit nevoia să plec de sus, înnobilînd maladia, făcînd-o să descindă din cer. În Tratat, pentru că ființa e în general sacralizată și solemnizată, am plecat, dimpotrivă, de jos, de la ființa umilă și precară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hegel (e în Eckermann) care, întrebat de Goethe "ce este, până la urmă, dialectica dumitale?", a răspuns: "Spiritul de contradicție al omului trecut asupra naturii." În Maladii, pentru că îndeobște se pleacă de jos, am simțit nevoia să plec de sus, înnobilînd maladia, făcînd-o să descindă din cer. În Tratat, pentru că ființa e în general sacralizată și solemnizată, am plecat, dimpotrivă, de jos, de la ființa umilă și precară." Îmi dă să citesc o scrisoare a lui Cioran, cea cu "sentimentul paraguaian al ființei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul rând scrisoarea lui E.C. din 30 ianuarie 1979, care pune capăt unei bosumflări de câteva luni și amenințării de a întrerupe suita celor mai strălucite pagini epistolare, poate, din cultura noastră. Aici e vorba de câteva considerații în marginea Maladiilor. ("C'est un excellent ouvrage qui, à mon sens, reflète mieux ta forme d'esprit que le précédent" - i.e. Sentimentul romînesc.) Noica își preia apoi funcția de antrenor cultural și se interesează de intențiile noastre pentru zilele care urmează. Aflând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce se povestește a fost să fie, era să fie sau va fi fiind"." Miercuri, 21 februarie 1979 Dimineața, la micul dejun, îi reproduc lui Noica obiecția pe care S. P. o face felului în care sânt numite primele trei maladii (todetită, horetită, catholită) în Maladiile spiritului. În medicină, sufixul "-ită" presupune un exces }n funcționarea unui organ, o disfuncție prin exacerbare, în timp ce la Noica maladiile formate analogic cu sufixul "-ită" răsfrâng, dimpotrivă, lipsa unuia din termenii ființei, carența de individual
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fie, era să fie sau va fi fiind"." Miercuri, 21 februarie 1979 Dimineața, la micul dejun, îi reproduc lui Noica obiecția pe care S. P. o face felului în care sânt numite primele trei maladii (todetită, horetită, catholită) în Maladiile spiritului. În medicină, sufixul "-ită" presupune un exces }n funcționarea unui organ, o disfuncție prin exacerbare, în timp ce la Noica maladiile formate analogic cu sufixul "-ită" răsfrâng, dimpotrivă, lipsa unuia din termenii ființei, carența de individual, de determinație sau de general
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica obiecția pe care S. P. o face felului în care sânt numite primele trei maladii (todetită, horetită, catholită) în Maladiile spiritului. În medicină, sufixul "-ită" presupune un exces }n funcționarea unui organ, o disfuncție prin exacerbare, în timp ce la Noica maladiile formate analogic cu sufixul "-ită" răsfrâng, dimpotrivă, lipsa unuia din termenii ființei, carența de individual, de determinație sau de general. Aparent, îi poți da dreptate. Totuși, mi se pare că este obiecția unui pozitivist, a fizicianului din el. Golul, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
povestit Tratatul despre ființă și ne-a citit ultimele trei pagini, scrise în dimineața aceleiași zile, care rotunjesc un efort de trei ani - și de-o viață. Tot în acest răstimp i-au ieșit, ca produse laterale, Sentimentul românesc, Șase maladii, Interpretările la șapte dialoguri din Platon - dintre care numai cea la Cratylos are 130 de pagini.) Îmi vine greu să comentez ce am simțit, poate "un tremur și-o spaimă". Dar toată această comoție nu e semnul nici unei exaltări. Este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]