2,194 matches
-
și pedepsiți. Industria avea să fie viitoarea politică pozitivă bazată pe societatea mașinilor. "Catehismul industriașilor" sau "Noul Creștinism" preconizau un comunism utopic tehnocratic și industrial. În "Noul Creștinism", guvernat de știință, raționalismul și scientismul vor fi moștenite de pozitivism și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
II și III la Capitalul. A scris "Rolul Muncii în transformarea maimuței în om" și "Originea Familiei, a proprietății private și a statului", considerând comuna primitivă ca punctul de pornire al istoriei și că omenirea se va reîntoarce prin intermediul comunismului. Marxismul caută să guverneze mersul omenirii, fiind un curent anticapitalist. Această ideologie, îmbinată cu știința, punea accent pe elementul economic, marxismul fiind un determinism economic, care explica unitar istoria atotcuprinzătoare în mentalitatea secolului XIX, ca știința realității sociale. Marx a văzut
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și a statului", considerând comuna primitivă ca punctul de pornire al istoriei și că omenirea se va reîntoarce prin intermediul comunismului. Marxismul caută să guverneze mersul omenirii, fiind un curent anticapitalist. Această ideologie, îmbinată cu știința, punea accent pe elementul economic, marxismul fiind un determinism economic, care explica unitar istoria atotcuprinzătoare în mentalitatea secolului XIX, ca știința realității sociale. Marx a văzut lupta de clasă ca fiind motorul istoriei. În acest mod el pune bazele istoriei moderne, problematizate. Teoria marxistă este unitară
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
târziu. Societatea comunistă însemna egalitate socială și egalitate între națiuni, absența proprietății private, munca privită ca necesitate vitală ("de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi"), alimentația să fie coordonată după norme științifice, să nu mai existe bani, stat și delicte. Marxismul milita pentru societatea nouă care se prefigura în mitologia proletariatului. "Omul Nou" avea să muncească din plăcere, să nu mai existe individualism, egoism, să fie garantate serviciile de sănătate. Stăpânirea naturii era un alt obiectiv. Scopul final era ca proletariatul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
capitalismului. Marx consideră că trecerea la socialism se putea produce atât prin mijloace violente (confruntare violență între proletariat și burghezie), cât și prin mijloace pașnice (compromis cu partidele burgheze și câștigarea puterii prin mijloace electorale). Pe teren politic, pe baza marxismului, s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la baza ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
forma partidelor comuniste, având la baza ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul Europei (așa zisul "Socialism real"), marxismul s-a dovedit a fi el însuși o utopie falimentară, care a avut urmări catastrofale pentru economia statelor respective și în conștiința oamenilor. Cât timp însă, în scrierile lor, Marx și Engels au rămas atât de vagi în ce privește modul de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Karamzin, având tendințe naționaliste. În a doua jumătate a secolului XIX, s-au evidențiat istorici ruși că Soloviov și Klychevsky. Mihail Nicolaevici Pekrovski a scris "Istoria Rusiei din cele mai vechi timpuri", "Scurtă istorie a Rusiei" având ca idei principale marxismul, determinismul economic, negând rolul personalităților în istorie. A abandonat viziunile naționaliste, rupând legătura cu tradițiile istoriografiei naționaliste rusești, având o perspectiva internaționalistă, acceptând rolul vikingilor în formarea statului rus, nu a criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
însărcinată cu investigarea crimelor comunismului.” Despre Tismăneanu, Tom Gallagher observa că: “Tismăneanu s-a întors din exil mult mai puțin marcat de valorile civice americane - aspect datorat, probabil, lumii academice din SUA, frecvent preocupată de feude ideologice sau atrasă de marxism, uitând de marile valori autohtone.” Tismăneanu l-a cooptat în comisie pe Sorin Antohi, dovedit ulterior colaborator al Securității și care a recunoscut că ar fi mințit în legătură cu deținerea diplomei de doctorat. Antohi este în continuare editor al jurnalului academic
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
o investigație ulterioară, menită să aducă precizări suplimentare și nuanțe noi în judecarea acestei perioade din istoria României.” Într-un articol scris în 1973 și reprodus recent de ziarul "Tricolorul", Vladimir Tismăneanu afirmă: "Pregătindu-mi licență pe o temă a marxismului contemporan, sînt nevoit să remarc, de asemenea, absența unor opere sistematice, care să pună în discuție multe din teoriile sociologice contemporane. Se preferă, de ce să nu spunem, amănuntele în locul unor analize complexe, consecvent științifice, în spiritul metodei marxiste a ceea ce
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
care au facut apel - mai mult sau mai puțin întemeiat - toate mișcările și statele comuniste: Că vor sau nu, că știu sau nu, toți oamenii de pe întreg pamîntul sînt astăzi, într-o anumită măsură, moștenitori ai lui Marx și ai marxismului... Nu există niciun precedent al unui astfel de eveniment. În întreaga istorie a omenirii...un astfel de eveniment (să repetăm: acela al unui discurs de formă filozofico-științifică care caută a se rupe de mit, de religie și de mistica naționalistă
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298976_a_300305]
-
Deng a fost nucleul celei de-a două generații a conducerii Partidului Comunist Chinez. Deng spunea că statul chinez se află în primul stadiu al socialismului și deci datoria partidului era să perfecționeze socialismul în stil chinezesc. Această interpretare a marxismului reduce rolul ideologiei în gândirea economică și va duce la decizii politico-economice mult mai eficiente. Renunțând la valorile ideologice comuniste, chiar dacă nu la întreaga moștenire marxist-leninistă, Deng a decretat că „socialismul nu înseamnă împărțirea sărăciei”. Justificarea să teoretică pentru acceptarea
Deng Xiaoping () [Corola-website/Science/304478_a_305807]
-
costului uman al comunismului. La acestea trebuie adăugate viețile distruse ale multora din cei care au supraviețuit comunismului. Cu toate acestea. mai există, atât în Statele Unite, cât și în alte țări, intelectuali care consideră eșecul comunismului nu demonstrează suficient aberația Marxismului și care încearcă în diferite moduri să reînvie ideea unei variante raționale a acestei ideologii. De aceea, fundația consideră că un scop de importanță deosebită al monumentului, este cel de a educa generațiile viitoare în istoria tiraniei comuniste. Unii membri
Monumentul Victimelor Comunismului () [Corola-website/Science/304107_a_305436]
-
petrecut șase luni studiind în mod independent. Mao a aflat prima dată de comunism în timp ce lucra la Universitatea din Peking, și în 1921 el a participat la reuniunea Partidului Comunist din China (sau PCC). El a întâlnit pentru prima oară marxismul în timp ce a lucrat ca asistent de bibliotecă la Universitatea din Peking. Alte influențe importante asupra lui Mao Zedong au fost Revoluția rusă și, potrivit unor cercetători, operele literare chineze:"Haiducii din Mlaștină" și "Romantismul a Trei Regate". Mao Zedong a
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
de a demara revoluție violentă îl distinge pe Mao de predecesorii săi și contemporanii. Mao Zedong a provenit el însuși dintr-o familie de țărani, și astfel, el și-a cultivat reputația printre fermieri și țărani convertându-i pe aceștia la marxism. În 1927, Mao Zedong a realizat celebra Revoltă a Recoltei de Toamnă în Changsha, în calitate de comandant-șef. Mao a condus o armată, numită "Armata revoluționară a muncitorilor și țăranilor", care a fost învinsă și împrăștiată după lupte înverșunate. Ulterior, trupele
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
București. În anul 2007, Cristian Diaconescu și-a dat doctoratul în dreptul comerțului internațional la Academia de Studii Economice. Când funcționa la Judecătoria Sectorului 4, din Capitală, Diaconescu era „permanent preocupat de pregătirea politică și profesională, fiind cursant al Universității de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid”, acest lucru fiind menționat în fișa de apreciere aferentă anului 1988, cu un an înaintea Revoluției. În perioada 1990 - 2000 a deținut numeroase funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Externe printre care: diplomat în Delegația
Cristian Diaconescu () [Corola-website/Science/303923_a_305252]
-
de Mihaela Miroiu: “Comunismul a fost un Patriarhat de stat, nu un feminism de stat ». O serie de autoare îi critică perspectiva: Krassimira Daskalova, Elena Gapova, Angelika Passara. Altele își revizuie propria perspectivă asumată în anii 70 cu privire la relația între marxism și feminism: Jane Slaughter și Marylin Boxer. Critici ale înclinației Mihaelei Miroiu către feminismul liberal (în relație cu liberalismul etic de tip welfare), respectiv de riscurile unei abordări mai puțin apropiată de rolul asistențial al statului și de politicile de
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
mișcările în care este scindat domeniul politic, atât în planul practic, al acțiunii, cât și în cel al teoriei. Trăgând învățăminte din prăbușirea comunismului, stânga modernă este reprezentată în mai toate tarile de partide și mișcări care fie au abandonat marxismul, fie au păstrat numai părți ale acestuia. Că una dintre marile orientări politice și ideologice ale epocii contemporane, stânga are în centrul preocupărilor sale apărarea drepturilor omului simplu, justiția socială, egalitatea (nu numai de șanse, ci și în drepturi), nediscriminarea
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
s-a arătat însă îngrijorat penru soarta Israelului, unde trăia sora sa. În ultimii ani ai vieții a preferat să se dedice studiului psihologic aprofundat al unei alte culturi "diferite" - cea greacă veche. Din punct de vedere politic era ostil marxismului, la modă în vremea lui în Franța, inclusiv printre discipolii săi, și reprezenta o slăbiciune pentru monarhism. A murit la Paris la 28 mai 1985, iar cenușa sa a fost transportată, potrivit ultimei sale dorințe, la cimitirul mohave din Parker
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
fraudă și teroare, între anii 1939, respectiv 1940-1944, respectiv 1945, acordând tuturor acelor teritorii, încorporate în ”mâna tare” a lui I. V. Stalin în URSS, deplina libertate de a-și hotărî singure soarta în conformitate cu enunciațiunile categorice și lapidare ale clasicilor marxismului, pe care socotesc necesar să vi le reamintesc aici, dat fiind că teroarea lui Stalin le-a acoperit cu un văl gros de uitare. În Declarația sa de la 26 octomvrie 1917, când Lenin a luat în mâinile sale cârma Rusiei
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
fusese diminuată. Apar partide politice. Grupările socialiste erau fragmentate. În 1879 are loc un congres al facțiunilor socialiste, dar care s-a dezbinat în 1882. O altă grupare marxistă era condusă de Guesde. Alte grupări erau mai tradiționaliste și criticau marxismul. Societatea franceză s-a democratizat, muncitorii aveau venituri decente, situația financiară și materială s-a îmbunătățit. Se formase și o grupare anarhistă puternică în 1892-1894 care a condus diverse atentate împotriva regimului, liderilor militari și politici, ca atentatul cu bomba
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
descrie rolul unui individ de "natură superioară" care trebuie să ghideze noua generație revoluționară. Alți radicali, precum anarhistul Mihail Bakunin și colaboratorul său terosist Serghei Neciaev, cereau declanșarea acțiunii violente imediate. Mai moderatul Piotr Tkacev intra în dispută cu apărătorii marxismului, considerând că o organizație centralizată revoluționară trebuie să preia puterea în stat mai înainte ca societatea capitalistă să fie complet dezvoltată. În schimb, Piotr Lavrov a făcut o chemare pentru schimbarea atenției "către popor", ceea ce a făcut ca numeroși idealiști
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
judecați și executați. Moartea lui Alexandr Ulianov l-a afectat profund pe fratele său mai mic, Vladimir Ulianov, care, influențat de scrierile lui Cernîșevski, s-a alăturat mișcării Voința poporului, iar mai târziu, inspirat de Plehanov, s-a convertit la marxism. Tânărul Vladimir Ulianov avea să devină cunoscut ca lider al bolșevicilor sub numele de Vladimir Ilici Lenin.
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
adjunct al ministrului învățământului (1956). Pentru scurtă vreme, în 1948, a fost consilier cultural la Belgrad. Din 1957 trece la catedra de filosofie a Universității din București, anterior fiind ales membru corespondent al Academiei (1955). A publicat îndeosebi studii de marxism, materialism dialectic și istorie. Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, a fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a. În 1957 s-a recăsătorit cu Dorli Blaga, fiica filosofului Lucian Blaga.
Tudor Bugnariu () [Corola-website/Science/305542_a_306871]
-
caracter violent al manifestației pentru a nu justifica un răspuns violent al autorităților la provocări. Studenții de la Facultatea de Filologie și Facultatea de Științe Juridice au elaborat o serie de manifeste pe care erau scrise lozinci ca: "Jos rusa și marxismul", "Vrem știință, nu politică în universitate" și "Urmați exemplul studenților unguri, cehi și poloni". În aceste manifeste își prezentau revendicările și care îndemnau restul populației să li se alăture. Ceea ce se urmărea era arătarea unei opoziții ferme la abuzurile partidului
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
(n. 23 octombrie 1927, Radom, Polonia − d. 17 iulie 2009, New York, SUA) a fost un filozof polonez, cunoscut pe plan internațional ca un critic al marxismului, dar și ca istoric al filosofiei. Interesele sale majore se manifestă mai ales în domeniul filosofiei liberale de secol al XIX-lea, filosofiei culturii și filosofiei religiei. S-a menținut aproape atât de filosofia continentală cât și de cea analitică
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]