3,668 matches
-
Institute, Alabama, Ellison a plecat la New York să studieze arta fotografică și sculptura. Richard Wright (vezi) îl îndeamnă să urmeze o carieră literară, ceea ce Ellison și încearcă, scriind o serie de recenzii și povestiri publicate în diferite periodice, precum publicația marxistă New Masses. După serviciul militar efectuat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în marina comercială, Ellison este ajutat de cea de-a doua soție, care lucrează ca fotograf, să se concentreze asupra conceperii și finalizării romanului care avea să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de stânga cât și cei de dreapta au condamnat cu mânie proletară sau aristocratică (și în America au rămas aristocrați, măcar ai spiritului, vezi Harold Bloom) dezvoltarea și impactul considerabil al culturii de masă. Adorno și Horkheimer, reprezentanții de inspirație marxistă ai Școlii de la Frankfurt, de exemplu, au fugit de nazismul lui Hitler și au descoperit cultura de masă americană, precum și cele mai clare expresii ale ceea ce ei numeau industrii culturale (promovarea și diseminarea unui anumit tip de cultură prin intermediul mass-media
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de către acesta (vezi ACID TEST), o contribuție modestă la promovarea unei anumite forme de cultură (drug culture) în rândul a ceea ce urma să devină generația ... contraculturii (vezi COUNTERCULTURE). MODERNIZATION THEORY Teoriile modernizării au fost folosite mai ales de gânditori ne-marxiști în anii '50 și '60, pentru a oferi opțiuni țărilor lumii a treia în raport cu țările dezvoltate occidentale, văzute ca model ideal de evoluție socială, în special în contextul confruntării ideologice a Războiului Rece. Termenul și teoriile modernizării erau modalități de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
este legată de SDS (vezi) și a angrenat în activitățile ei tineri de orientare liberală, în special tineri democrați, care s-au implicat în susținerea numeroaselor reforme ale acelor tumultuoși ani. Noua stângă americană se detașa de dogmatismul vechii gărzi marxiste și promova ideile și valorile generației hippie: pacifism (power flower), nonconformism, dreptate socială și eliminarea segregării și discriminării rasiale. Herbert Marcuse, reprezentant de marcă al Școlii de la Frankfurt, prea în vârstă pentru a-și lăsa plete și a se alătura
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
atragă atenția cititorului. Oamenii din această societate a viitorului nu numai că acceptă degradarea și subordonarea lor de către mașini, ci chiar internalizează noile realități fără să își dea seama de acest lucru, într-un proces pe care non-americanul și foarte marxistul Louis Althusser îl va numi curând interpelare. Cea mai bună ilustrare în roman a efectelor acestei interpelări și a forței hegemoniei o constituie scena în care Rudy Hertz, fost muncitor exemplar, actualmente șomer perpetuu, ale cărui mișcări au fost copiate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
are o filială este mult prea simplistă. Rugman și Verbeke (2003) fac o sinteză a teoriilor privind relația dintre corporația transnațională și statul de origine, respectiv statul-gazdă, într-o interpretare bidimensională a acestei relații: conflict și complementaritate. Hymer (1976), viziunea marxistă asupra forțelor de producție și, mai ales, teza celebră a lui Vernon (1971) descriu o relație antagonistă între corporații și state. La polul opus, teoriile ortodoxe ale internaționalizării (vezi capitolul 2 din această lucrare) și, mai ales, paradigma eclectică a
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ale lui Sartre și ale comilitonilor care veneau dinspre marxism și existențialism. Cu "noul antropocentrism" postmodern, dincolo de om și de lume nu se mai află nici măcar o entitate materială, ci chiar nimicul. Deci postmoderniștii se pot revendica simultan din materialismul marxist, prin pariul concretului și din existențialism, prin asumarea nimicului, pe care nu-l ocolise, evident, nici Heidegger, deși el a fost un existențialist de o factură nonsartriană. Despărțirea postmodernismului de existențialism se produce, totuși, prin eliminarea efectelor acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
asemănarea după chip. Textul său nu lasă loc de ambiguitate, căci se referă la zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit radical. Recunoscându-i omului autarhia ontologică, el cade în capcanele ateismului materialist. În realitate, omul nu are origine "zeiască", ci e creatură din nimic, iar din această perspectivă întreaga demonstrație a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însă, ce nu funcționează la nivelul diacronic, ci doar la cel sincronic, fără periodizări, care ar fi invenții istorizante ale modernilor. Remai sugerează că orice rescriere este și o revoluție, însă orice revoluție nu este nimic altceva decât o repetiție: "Marxiștii au crezut că lucrează la dezalienarea umanității, însă alienarea omului s-a repetat, de-abia modificată"125. Repetăm ca să ieșim din criză, zice Lyotard. Și asta fiindcă eterna revoluție este etern ratată. Aici, Lyotard pune o problemă foarte gravă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai prin reușita încercării. De regulă, însă, încercarea e abandonată a doua zi după violențe și sânge. Ilăul, de îndată ce se scutură de condiția sa, se transformă în ciocan. În esență, e aceeași concluzie cu a lui Lyotard privitoare la iluzia marxistă a dezalienării sfârșită cu o nouă alienare. Lozincile revoluționare, umanitariste, sunt demagogice, cu sau fără știrea actorilor: Cu un cuvânt morala și dreptatea sunt prejudiții făcute de cei înșelători pentru cei înșelați, de ciocan pentru ilău. Ele sunt fraze. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Kant, care dobândește o remarcabilă continuitate transmodernistă în gândirea lui Ștefan Lupașcu. Paradoxal, Nemoianu e mai aproape de teoria socio-politică a lui Eminescu prin grija cu care încarcă termenul reacționar de potențialități pozitive. Gândirea modernă, fie ea liberală sau de orientare marxistă și neopozitivistă, a discreditat, fără drept de apel, conținutul cuvântului reacționar. El a devenit o etichetă rușinoasă, încât nimeni nu putea fi încântat nici pe vremea lui Eminescu și nici în a noastră, să fie numit reacționar. Ba, știm că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
constitui postmodernismul în istoria formelor literare, deși ideologia postmodernistă neagă atât istoria, cât și ideea de progres. Ciudățenia reflectă iarăși propensiunea sofistică și afinitățile cu materialismul dialectic și istoric. În definitiv, postmodernismul se lasă explicat cel mai bine de critica marxistă prin corelația cu dezvoltarea stadială a capitalismului (vezi, bunăoară, lucrările lui Ernest Mandel, pe care se sprijină unul dintre cei mai serioși teoreticieni ai postmodernismului Fredric Jameson). Teza lui Jürgen Habermas că modernitatea a fost un proiect neîncheiat, pe abandonul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de pe mapamond, supraviețuitori pe care autorul îi întrupează în Sara Mango. Pentru a-și motiva alegerea, d-l Negoiță concede că există două forme de postmodernism: unul, majoritar, în Franța, în America și, desigur, în România, având ca reprezentanți "foști marxiști", care au observat carențele modernului și "au căutat să se salveze prin altceva", pledând pentru o multiplicitate a punctelor de vedere", dar care continuă să persiste în alte forme de exagerare, ce "o fac pe Jane Lafrenson să confunde denigrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Princeton (universitatea unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți, constituindu-se un fel de francmasonerie "fără înscăunări, fără rituri"262, un aristocratism fără veleități aristocratice, ca reacție la domnia materialismului marxist, a freudismului, a scientismului modernist, a ideologiilor de tot felul și în favoarea reîntronării Spiritului, într-o "sinteză contemporană a științei, religiei și filosofiei"263. Mai mult, s-a vrut un veritabil mesaj pentru mileniul al III-lea. Intenția mărturisită era
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu Dumnezeu, este cel care a murit, pentru miliardele de oameni și miliardele de miliarde de ființe din milioanele de galaxii"275. Firește, a-l elimina pe Iisus din religie înseamnă a dori nimicirea creștinismului însuși, dar nu în numele materialismului marxist, de astă dată, ci al întemeierii unei noi religii, cu sprijin "științific". Ceea ce este o aberație colosală, ignorând procesele profunde în apariția unei veritabile religii. De fapt, gnosticii aceștia nici nu urmăresc geneza unei noi religii, o imposibilitate practică, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de tip conflictual duce, din păcate, la o metalogică. Fără s-o știe, Hegel a transpus logica în sistemul fizic al entropiei, ortodialectica sa fiind omogenizantă ca mișcare către spiritul absolut, dovadă că a fost lesne adoptată de materialismul dialectic marxist, atrage atenția Petru Ioan309. De aceea, logica dialectică a lui Hegel nu a putut revoluționa logica lui Aristotel. Din nefericire, acest deficit ontologic se manifestă și-n filosofia și psihologia secolului al XX-lea, de la fenomenologie la psihanaliză, iar acum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri de precauție (neavând vocație de disident), asigurându-ne că dezvoltă virtualități ale filosofiei marxiste pe terenul artei. În realitate, se considera inițiator pe plan mondial al antimetafizicii, având grijă să producă o breșă în dogma primatului materiei: "antinomia materie și spirit o barbarie de tip inferior didactic"350. Filosofia rupturii devenea incompatibilă cu zăbava
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Prigogine. Numai că principala țintă a lui Nichita Stănescu era poezia, ca axă a lumii în care trăim. Poetul se iluziona că "nici un filosof al lumii nu a criticat metafizica"352. Înțelegem că el viza cu totul altceva decât critica marxistă a metafizicii, care paradoxal, rămânea în metafizică. De fapt, o făcuse, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Fr. Nietzsche, iar, la noi, Eminescu, pentru ca lovitura de grație să-i fie dată de Heidegger. Cum se vede, Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din Zürich. Până la descoperirea lui Eminescu, pe când semna Svetlana Matta, autoarea a dat prima monografie despre poezia lui Bacovia, într-o viziune modernă, cu o tentă existențialistă, pe vremea când în țară se practica din plin proletcultismul și critica sociologizantă marxistă. Însă întâlnirea cu Eminescu a fost decisivă. În 1976, a fost invitată la un colocviu dedicat poetului român, la Stuttgart. Acolo l-a cunoscut pe filosoful și cărturarul Ștefan Teodorescu, fascinată fiind de discursul acestuia. La îndemnul universitarului, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
c] morală unei societ]ți reflect] bazele economice ale acesteia și servește interesele clasei dominante. În același timp, Marx a condamnat capitalismul în termeni care sugereaz] existența unor valori puternice. Este Marx inconsistent? Dac] nu, prin ce se susține provocarea marxist] la adresa moralei? Cum ar putea etică s] depind] de religie? JONATHAN BERG Se spune adesea c] f]r] Dumnezeu nu poate exista moral]. Acest eseu analizeaz] diferite argumente care susțin ideea amintit], c] însuși sensul „binelui” și al „r]ului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Standford University Press, 1969). Smullyan, R.: The Tao is Silent New York: Harper & Row, 1977). 7 Etică evreiasc] MENACHEM KELLNER Conceptul de „etic] evreiasc]” ridic] o serie de probleme, unele inerente noțiunii de etic] parohial] (fie ea creștin], a indienilor Navajo, marxist] etc.), iar altele specifice eticii evreiești. Exist] o literatur] consistent] numit] de comun acord „etic] evreiasc]”. Unul dintre eseurile cuprinse în acest volum analizeaz] relația dintre religie și etic] (vezi capitolul 46, „Cum ar putea etică s] depind] de religie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] este mai bine ca drepturile s] fie v]zute ca fiind justificate independent fâț] de utilitate - este un lucru pe care utilitariștii l-ar accepta - în mod privat - pe baze utilitariste.) Drepturile au fost atacate și de c]tre marxiști, nu doar pentru c] drepturile indivizilor ar putea sta în calea progresului social, dar și pentru c] nu se încadreaz] în relativismul cultural și istoric care este un ingredient de bâz] a teoriei marxiste. Deoarece transcend contextul social și economic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost atacate și de c]tre marxiști, nu doar pentru c] drepturile indivizilor ar putea sta în calea progresului social, dar și pentru c] nu se încadreaz] în relativismul cultural și istoric care este un ingredient de bâz] a teoriei marxiste. Deoarece transcend contextul social și economic, ele sunt incompatibile cu o teorie care prezint] acțiunile și societatea uman] că pe un rezultat al unor astfel de factori. Cu toate acestea, marxiștii au reinterpretat și restabilit recent noțiunea drepturilor și au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
istoric care este un ingredient de bâz] a teoriei marxiste. Deoarece transcend contextul social și economic, ele sunt incompatibile cu o teorie care prezint] acțiunile și societatea uman] că pe un rezultat al unor astfel de factori. Cu toate acestea, marxiștii au reinterpretat și restabilit recent noțiunea drepturilor și au folosit-o în diverse mișc]ri populare și revoluționare. (Eticile marxiste sunt discutate în capitoloul 45, „Marx împotriva moralei”.) Totuși, drepturile universale nu prezint] probleme doar pentru politicienii de stânga. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o teorie care prezint] acțiunile și societatea uman] că pe un rezultat al unor astfel de factori. Cu toate acestea, marxiștii au reinterpretat și restabilit recent noțiunea drepturilor și au folosit-o în diverse mișc]ri populare și revoluționare. (Eticile marxiste sunt discutate în capitoloul 45, „Marx împotriva moralei”.) Totuși, drepturile universale nu prezint] probleme doar pentru politicienii de stânga. Ele sunt, de asemenea, criticate de c]tre gânditorii conservatori ai tradiției bazate pe scrierile filosofului politic al secolului al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]