5,193 matches
-
orientați pe zgomotele lor, așezați, Berheci, a venit la cald, actul scriptic în reacția gestuală, am și eu mobilul, îl scot, îndoi piciorul, mîinile le ascund în buzunare, noaptea autentică de care ne dezlipim amîndoi neliniștiți, lipsa de stimuli în maximum de adevăr, Nichișeni albastrul pictogramelor nu se lovește în pereții culoarea lutului, liniile strecurătoare de vînt și cornițele roșii închipuie releul, Ghidigeni în petice de zăpadă, călătorii CFR sumă de subsisteme, avantaj că fiecare participă, inclusiv doi cîini ieșiți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cultural, de fapt AB, natural-cultural, intră cu "Meritul Peisagistic" clasa I, tunel, lumina soare de zăpadă pe Cheile Mureșului, în fluidul lucrări de artă cuburile fragmentare din construcție și, postum, din analiză, podeț, boltă, unghi, panta descendentă a serpentinei, un maximum pe prospectul turistic-feroviar "Iubirea", să potrivești lucrul Tău de Dumnezeu pe voințele deșarte de oameni! liric, sălbatic și traseu epitetul continuu, ficțiunea în revenire dreaptă la natură, e să ne înecăm în Mureșul aplecat pe geam, de-a valma calculul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rămînea de văzut dacă un monarh capabil și experimentat putea crea o națiune iugoslavă acolo unde un regim parlamentar eșuase. România Imensul succes pe care l-a avut Ion C. Brătianu la Conferința de Pace de la Paris în obținerea recunoașterii maximumului de cîștiguri naționale ale țării sale a fost deja relatat. Mai mult, demersul său diplomatic a fost însoțit de o serie de evenimente desfășurate în Transilvania și Basarabia, evenimente care demonstrau dorința populației românești locale de a se uni cu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui Klein despre națiunea română nu includ și pe etnicii români de peste Carpați, fapt ce atestă absența unei platforme politice cu adevărat naționaliste care să își propună unirea politică a tuturor românilor într-un singur stat național. După ce își atinge maximumul în circumstanțele sinodale din 1744, pe fondul epocii restituțiilor feudale inaugurată ulterior morții lui Iosif al II-lea (1790), înțelegerea românească a ideii de "națiune" înregistrează o reculare semantică. Această contracție atrofiantă a razei de cuprindere a națiunii este vizibilă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manualele din această perioadă prezintă certa conștiință a românismului etnic, i.e., conștiința originii comune și a unității etnice a poporului român, dincolo de separația politică. Singura concluzie care poate fi trasă este că factorul naționalist a fost eliminat sau temperat la maximum de acțiunea cenzurii statale și a autocenzurii. Pe pagina de gardă a manualului lui Albineț stă scris "Cu voea censurei", pecetea oficială a aprobării statale. Ideea mitică a unității, atât de potentă în suscitarea imaginarului politic și atât de vibrantă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru alfabetizarea a jumătate din populație! Sub programul de școlarizare publică a populației, În Vechiul Regat, rata literalității a crescut de la aproximativ 10 procente în 1860, la 22 la sută în 1899, la 39,3 în 1912, pentru a atinge maximumul de 55,8 la sută în 1930. Conștiente de rolul pe care educația de masă îl joacă în deșteptarea spiritului național și, prin aceasta, în consolidarea culturală a noului stat românesc, autoritățile statale interbelice s-au angajat într-un proces
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acelaș steag național" (Tafrali, 1935, p. 425). Pe întreaga lungime a manualului subzistă o tensiune funciară, care pe alocuri ia forma unor contradicții manifeste, între naționalismul pătimaș și rigorile criticismului istoriografic. După ce într-un pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideologic comunist în regim de urgență. Concluzii: sovietizarea memoriei românești. Schimbarea de regim politic survenită în 1947 prin care Regatul României a fost înlocuit cu Republica Populară România nu a rămas fără ecou pe planul înțelegerii oficiale a trecutului. Cu maximum de celeritate, noul regim a trecut la aplicarea unui program masiv de revoluționare culturală a societății românești în acord cu agenda doctrinară socialistă. Sistemul educațional a fost printre primele vizate, legea educației din 1948 instituind principiul manualului unic prin care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunistă, perioada actuală este mai bună (prezentiști) (%) mai rea (nostalgici) (%) român 61,9 38,1 maghiar 67,3 32,7 rrom 57,9 42,1 alta 70,2 29,8 Sursa: baza de date "Elevii și cultura civică", SOROS, 2010 Maximumul de nostalgie este localizat etnic în populația rromă (42 la sută apreciază trecutul comunist ca fiind superior prezentului postcomunist), în timp ce minimumul nostalgic îl regăsim în categoria formată din indivizii care nu aparțin etniilor română, maghiară și rromă (cel mai probabil
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rădăcini profunde într-un trecut îndepărtat, dar și origini mai recente, evoluția științei politice poate fi înțeleasă plecînd atît de la definirea și redefinirea obiectului său de analiză, cît și de la surprinderea noilor tehnici și metode necesare pentru a atinge un maximum de exigență științifică. Nu poate fi atunci trecută cu vederea dintr-o asemenea investigație natura statului, complexitatea puterii, prezente și în cursul de față. Un loc aparte în cadrul lucrării îl are abordarea contribuției lui David Easton și analiza comportamentului politic
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și majorități (femei) slab reprezentate. Rămîne valabil faptul că orice societate fiind într-o perpetuă devenire, o reprezentare sociologică totală este de neimaginat, și, deci, discutabilă, din punct de vedere democratic. Nimic, de fapt nu garantează că o adunare cu maximum de reprezentativitate din punct de vedere sociologic, în ceea ce privește femeile, ar fi la fel de reprezentativă și pentru preferințele politice ale femeilor. Tot astfel, burghezia neagră nu reprezintă negrii, din punct de vedere politic, în timp ce profesorii universitari, nominalizați ca atare, nu reprezintă opiniile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de clasă, servesc forțele armate și marile întreprinderi oligopoliste. Regimurile birocratico-autoritare ar fi îndeplinit, în concepția lui O'Donnell, sarcina de a duce la împlinire procesul de industrializare cu minimum de interferență din partea sectoarelor populare, sau mai bine zis cu maximum de excludere a lor. În urmărirea acestui obiectiv se regăsește cea mai importantă diferență între regimurile birocratico-autoritare, cu prezența predominantă a organizațiilor militare, și regimurile autoritare tradiționale. De fapt, obiectivul implicit al regimurilor autoritare tradiționale constă în stăpînirea ritmului schimbării
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și de alte generații. D. T.: De asta spun: comunismul trebuie judecat secvențial, pe perioade. Barbu nu a fost un rector care să cheme oamenii să îi apostrofeze, să îi dea afară, să îi nenorocească. El a lăsat democrația la maximum în universitatea pe care o conducea. El venea o oră-două, semna hârtii și apoi se întorcea la ecuațiile lui, pleca în Japonia, nu îi păsa de PCR. Și în mandatul lui Barbu s-a întâmplat treaba aceea. S. B.: Dar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
o emulație în jurul fenomenului, extraordinar. Deci devenise o manifestare frumoasă. După care era etapa națională structurată în cadrul Festivalului Artei și Creației Studențești pe genuri artistice, cum a fost Festivalul Umorului în '83 la Iași, dar Galele "Amfiteatru" au atins un maximum, cu jurii profesioniste etc. S. B.: Cum a ajuns festivalul "Gaudeamus" la Suceava și la Galați? D. T.: A ajuns pentru că ideea noastră, a Comitetului executiv al UASCR, era să nu concentrăm numai cele patru centre universitare reprezentative - Iași, București
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de fuzionare națională din China. În China se impunea din nou crearea unei puteri centralizate, aceasta realizându-se în timpul marii dinastii Jang (618-907), când imensul potențial material și spiritual de care dispunea China, în acea perioadă, a fost valorificat la maximum, înscriind astfel în istoria țării o epocă de glorie, când prosperitatea națiunii chineze a atins cele mai mari culmi. Unificarea Chinei o realizase dinastia Sui (581-618), după 400 de ani de fărâmițare și războaie pustiitoare. Urmașul lui Li Yuan Li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ajută, într-o oarecare măsură, în a lămuri astfel de expresii, sau cel puțin în a înțelege cum sunt ele posibile ca formule "bine formate" ale rostirii judicative. Ea propune o distincție între ființă și ființare, dar ființa exprimă un maximum de constituire obiectuală care nu poate fi depășit, ceea ce înseamnă că ființa stabilește și o anumită modalitate de a fi gândită (ea însăși) și de a gândi mai departe ființarea precum și diferența sa față de aceasta. Prin urmare, dacă acceptăm regula
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fac la teză. Nu am înțeles întrebarea și m-am simți chiar jignit. Mult mai târziu aveam să aflu că profesorul Burduja nu suferea tezele lungi și nici nu le citea; el dorea ca tema tratată să fie schematizată la maximum. Nu aveam de unde să știu. Aveam să-l cunosc cu adevărat pe profesorul Burduja după terminarea facultății, în unele excursii făcute cu studenții și la unele inspecții de gradul I. L-am descoperit ca pe un mare specialist, un mare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
înaintată era un gest la care nu mă așteptasem, dar, bineînțeles, am acceptat-o și am coborât imediat la întâlnire, curios să aflu ce avea să-mi spună "tovarășul Abramovici". Acesta, cu un zâmbet uns pe niște buze extinse la maximum și pe un ton cât se poate de mieros, mi-a spus că răspunsul negativ pe care l-am primit cu privire la excursii a fost o regretabilă neînțelegere, căci nu se poate imagina că cineva ar avea cu adevărat intenții de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
poate trece cu vederea concepții care făceau abstracție de consensul larg și multipartidar existent atunci în Israel privind împotrivirea la constituirea unui stat palestinian între Iordan și Marea Mediterană. Campania din Liban a oferit politicii externe a Franței ocazia, exploatată la maximum, de a se manifesta extrem de activ. Operațiunile militare vor pune la încercare validitatea unora dintre bazele politicii mitterrandiene, constatându-se astfel că teza, de atâtea ori repetată, conform căreia "Franța nu vrea să judece, să medieze sau să negocieze" cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat... Of, of, of... Ce faci, omule? întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zici? Tragem o fugă acasă? Tragem, alerg, fug, chiar acuma! Mă scol și mă îndrept spre mașină. Cu pas decis, ferm. Cînd ajung la poartă, mă mai uit încă o dată la ușa aia mare, deschisă larg. Nervii sînt întinși la maximum. Intru în mașină. De fapt, într-un cuptor infernal. Volanul frige. Pielea de pe scaun frige. Maneta de viteze frige și ea. Deschid geamurile, dau drumul la aerul condiționat. La maximum. Motorul toarce impasibil. Întorc capul spre ușa aia mare. Fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se cade, nu e frumos. Nu se cade să-ți pocnești părinții sau nevasta, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând, s-o recupereze, nu se cade să asculți muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea. Pentru fiecare din noi există zone, mai largi sau mai înguste, de inadmisibil. Cutăruia nu-i place să-i iei peste picior automobilul, cutare detestă să-i vorbești de rău pe țărani, cutare socotește că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice, precipitări spre răcnet, salturi spre stacojiu. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă justificări contextuale. Cum să nu fii mânios? țărișoara e enervantă la maximum. Totul, de la politică la presă, de la birocrație la prețuri, de la maniere la moravuri, te poate scoate din minți. Dacă ești cât de cât normal, îți ieși din fire. Vorba lui Teofrast: Un comentariu al lui Seneca pune însă această frază
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
omogenitatea de până atunci, l’a silit și pe el În manifestare; dar, despre asta, altă dată. Acum Însă rămânem cu Pământul, care păstrează În sine ceva Apă și ceva Aer. Așa e și În realitate. Adică complexitatea dusă la maximum. El Înseamnă solid, adică ceea ce vedem noi pe dinafară, dar fin pulverizat, acoperit - fiecare particulă În parte - cu o fină peliculă de apă care, la rândul ei, Înglobează dizolvând, o câtime de aer. Așa vorbind, solul e un material entropic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 160. Mihai a descoperit că nu era singur, că din acel moment singurătatea lui dobândea alte adâncimi. Valențele sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]