2,843 matches
-
El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creerii: ) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! Dispare în pământ. O melodramă ușoară dar melancolică - Se lasă o negură neagră, care apoi se ridică pentru-a lăsa să se vadă o negură {EminescuOpIV 474} rosă, În timpul acela se începe-a auzi, cu musică surdină, corul ce urmează. Când se ridică negura rosă, Mureșanu se vede
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI - Hieronymus Lorm - (cca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Farmecul discret al poeziei / 73 • Poezia. O previziune / 74 • "Asta nu e poezie" / 78 • O artă fără public / 82 • Zece vederi cu Monrepos Castle / 86 • Mai e nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un suprarealist" / 106 • Doinaș melancolicul / 110 • Ultimul mare modernist / 114 • La aniversară... / 120 • Marele Mircea / 125 • Doi dintre noi / 129 • Florin Iaru / 134 • "L-am cunoscut, Hora tio..." / 140 • Plictis și nostalgie / 145 • Romanian graffiti / 151 • Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul / 155 • Domnului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fusese pus pe rotile și glisa, inobservabil, cu tot cu locatarii ieșiți pe balcoane, către fundul scenei. Se lărgea șoseaua Ștefan cel Mare. în mintea mea, pe lângă invenții și inovații, mai erau și o fată de pe Barbu Văcărescu, pe lângă vila căreia treceam, melancolic, în fiecare zi, ca și oarece veleități gazetărești: scriam singur, de mână, un ziar al clasei, cu ilustrații și caricaturi, numit "Răcnetul porcului înjunghiat". Ținta atacurilor mele era, aici, un coleg poreclit Porcul, pe care-l trimiteam, în episoade succesive
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care mai vorbea limba dalmată. 108 Pe singura carte pe care mi-a dat-o vreodată cu autograf se poate citi, cu cerneală neagră, cu un scris mărunt și tremurat: Poetului Mircea Cărtărescu, L'obscenite des prophetes, Gellu Naum Doinaș melancolicul Moartea tragică a lui Ștefan Augustin Doinaș și a soției sale (care mi-a readus în memorie o altă dramă recentă din lumea culturală românească, sfârșitul în aceeași noapte, la Berlin, a profesorului Crohmălniceanu și a soției lui), la atât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un izvor de apă vie, ci ca pe apa neagră a Lethei, a uitării. Doinaș nu scrie, el rescrie, nu construiește, ci renovează, deformând ingenios și ciudat perspectivele vii și funcționale de altădată. Poemele sale sânt depozite ale unui imaginar melancolic, grămezi de imagini sfărâmate, cum le-ar numi Eliot. Citind versuri ca "Așa precum ne spune Herodot, / Pe vremuri vase lungi, cartagineze / Lăsau în goană țărmuri și faleze" etc, ne înfiorăm, nu pentru că poetul ne comunică miezul miezului a ceea ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
posibil, el l-a impersonal, așa cum odată Mateiu impersona un dandy de mult dispărut plimbîndu-se scorțos, în frac și ghetre, pe Podul Mogoșoaiei. Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai ales despre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pretutindeni: în loc de desenele nu prea acurate anatomic de altădată, arătând o ciudată predilecție pentru zonele inghinale, și în loc de grosolăniile naive, lăudăroșeniile și invitațiile (cu număr de telefon) ce le însoțeau, înflorește mai de curând pe pereții patriei o literatură. Cugetări melancolice, poeme cu formă fixă, epigrame în replică la alte epigrame - o, cât aș putea să citez! O carte care să adune aceste mostre de virtuozitate lingvistică înainte ca doamnele de serviciu să le răzuie dezgustate de pe pereți ar fi o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înăuntru, simți nevoia să bea apă, luă și o aspirină. Sărind peste micul dejun, băuse doar o cafea la insistențele mamei și nu mai pomeniră nici una dintre ele nimic despre incidentul din seara trecută. în drum spre școală, Ramona deveni melancolică și abătută, ar fi dat orice să afle ceva despre agronom. Se gândi că poate ar fi bine ca după amiază să-i facă o vizită. „Dacă și-a revenit” ceea ce ea își dorea foarte mult „ce are să-i spună
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și a pus capăt durerii și suferinței ei grele. Radu nu zise nimic doar se mulțumi să aprobe din cap, ștergându-și ochii și fața, oftând. Deși tristețea lui era vizibilă, părea liniștit. Pe chipul său se așternu o seninătate melancolică. Nu mai era crispat ca la moartea tatălui său. El îi luase pe Ramona și Andrei de lângă sicriu, ducându-i în camera lui, unde ardea un foc bun, oferindu-le câte o cafea fierbinte și vin roșu. -Cum vi se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
udă, în lacrimi. în sală se porniră alte aplauze, însoțite de urări și râsete zgomotoase. Angela se așeză lângă partenerul ei, care o privea și el cu ochii umezi, zâmbindu-i admirativ. Ea îl urmărea pe Radu cu o privire melancolică, fără ca acesta să-și arunce măcar odată ochii spre ea. Singura care înțelegea lacrimile Angelei era Eva, vânzătoarea de la cofetărie, care era printre participanți împreună cu soțul ei și care acum plângea șoptindu-i ceva soțului ei, care o privea foarte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu greu. După ce se mai liniști puțin, Radu întrebă trist: -Ramona, mă poți ierta? -Da, absolut, păcat că ți-ai făcut de lucru cu acea femeie, zise ea, mângâindu-l pe fruntea, pe care acum apăruseră două cute. Radu zâmbi melancolic și îndrăzni să o sărute pe față. Când Ramona se pregăti de plecare era deja ziuă. O zi cenușie, în care sufletele lor își contopeau durerea. Ea se urcă la volanul trabantului, făcându-i un semn cu mâna și porni
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-și cumpere toate utilajele și instalațiile de care avea nevoie. Problema era că sănătatea lui se șubrezi. Deși abia împlinise vârsta de 50 de ani, părea puțin adus iar părul lui devenise argintiu. își păstrase doar aceeași privire blândă puțin melancolică. Cu sănătatea nu stătea bine nici doamna Ramona Brădescu deși se mișca foarte greu, ea continua să predea la școală, fiind dusă de către fiul său în fiecare dimineață și adusă de soțul său. Ea nu mai putea conduce mașina. Soții
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
anunță că mai oferă ca dar o casă, fără a spune în ce localitate, tocmai pentru a nu stârni durere domnului Radu Brădescu, dorea să-l menajeze. Pentru câteva clipe domnul Radu Brădescu, pe al cărui chip flutura un zâmbet melancolic, cu ochii larg deschiși, privi undeva-n gol. în scurtul său vis a avut imaginea casei părintești și chiar a părinților săi. Ionuț, fiul său, obervându-i privirea, se adresă Ioanei: -Ce i-o fi apucat pe acești oameni cu caselor
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gândesc că e băutura noastră națională și, Întrucât el e un puțoi englez, n-o să remarce diferența și oricum e beat muci. M-aș fi putut și pișantrun pahar și nici nu șarfi dat seama. După un timp pare umpic melancolic. — Ești atât de norocos cu nevastă-ta. Pare că te Înțelege, behăie el. S-ar părea că e gata să vorbească deschis despre relația lui cu grăsana pe care a luat-o de nevastă anul trecut. Bunty, așa o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fac sclave și să le leg, iar Drummond ie pe primu loc. Îmi verific cutia poștală și găsesc tot rahatu de la Chelmsford. Mă lași să aștept Tony. Nu-mi place să aștept. Asta mă face să mă simt singur și melancolic, iar eforturile gâfâite ale comentatorului de gimnastică pedofil mă irită și mă hotărăsc să apelez la compania vecinilor. Ziarele Încă mai zac prin jur din weekend. Pot să văd fața aia În ziar. Rup pagina și o mototolesc Înainte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
caricatură de monarh crud și despotic. Băiețelul e mai rapid și a ajuns mai repede decât fratele lui mai mare În vârf. Băiețelul e mai bun la toate. Este mai sociabil, are mai multă personalitate, toată lumea spune, decât băiatul tăcut, melancolic, decât celălalt puști. Așa se refereau cei din sat la voi doi: micuțul Stevie Robertson și Celălalt Puști. Tu ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că până și aici, când sunteți singuri, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plăcerile sau vertijurile pe care li le procura "arta" seamănă, poate, cu strămoșii noștri din secolul al XVIII-lea, care încă nu puteau să vadă frumusețea Alpilor, acel "haos indescriptibil", și a plajelor bretone. Defazați, exilați din paradisurile lor verzi, melancolicii de azi poate că nu știu să salute frumusețea antenelor, a firmelor luminoase și a stâlpilor, a intersecțiilor autorutiere suprapuse, a acelor suburbs nesfârșite, alternanțe de neon și beton. Nimeni nu este contemporan cu oicumena sa, nici cu timpul său
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
separație sunt artificiale. Când sunt prea fluctuante, inutile. Dacă e important să ținem prinsoarea cronologică, în ciuda aparentei ei stupizenii, e fiindcă ea ne constrânge să resituăm eterna și literara "moarte a artei" în istoria neutră a invențiilor. Sustrăgând-o metaforelor melancolice ("toate imperiile vor pieri" și cel al artelor deopotrivă) sau biologice ("tot ce s-a născut merită să piară"). Pentru a o confrunta cu o simplă problemă de generație tehnologică. Simplism care nu se înțelege de la sine, și din ce în ce mai puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care rațiunea cade de la sine și inevitabil" este că fiecare, fie că e pentru sau împotriva televiziunii, este sigur că nu spune pe deplin o prostie. Partea proastă este absența unui criteriu capabil să-i departajeze o dată pentru totdeauna pe melancolici și pe euforici. Bunele sau relele utilizări ale ecranului (dacă explici, în cazul unei catastrofe aeriene, că, din cauza înlocuirii imaginilor cu cifre, ecranele de control îi privează pe piloți de orice contact direct, vizual, cu mediul fizic, lucru foarte periculos
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
într-o singură piesă elementele grave și elementele plăcute, decât să le reprezinte, după moda antică, în două piese succesive. "La fel, chiar și Anticii, recunoscând defectele teatrului lor și faptul că puțina varietate ce se practica acolo îi făcea melancolici pe spectatori, au fost constrânși să introducă satire sub formă de intermediu. (...) Această măsură și dispunere de care s-au folosit ne face să nu ne fie greu să scuzăm inventarea tragi-comediei, care a fost introdusă de italieni, având în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin intermediul raporturilor sale cu instituțiile sociale (De la littérature considérée dans ses rapports avec les institutions sociales), unde pune față în față poezia popoarelor din nord și pe cea a popoarelor din sud. Neascunzându-și preferința pentru cea dintâi, sumbră și melancolică, care "este mult mai potrivită decât cea a sudului pentru spiritul unui popor liber", ea se arată convinsă că introducerea literaturilor popoarelor din nord va regenera spiritul latin. Foarte apropiată de Benjamin Constant (1767-1830), care a însoțit-o în călătoria
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după Tatăl de familie (Le Père de famille), el a fost primit cu destulă reținere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]