4,210 matches
-
ziua, localul era aproape gol. Mirosea parcă a ploaie și în magazin, iar vânzătorii păreau dezorientați. Am intrat într-un local mic de la subsol și după ce am cercetat cu atenție mostrele de plastic din vitrină, am comandat, fiecare, câte un meniu la cutie. Deși era ora prânzului, puteai s\ numeri clienții pe degete. — O, Doamne, de când n-am mai mâncat într-un restaurant elegant! am exclamat eu, în timp ce beam ceaiul verde din ceșcuța albă de porțelan, pe care numai într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
intrarea magazinelor japoneze. Pace (engl.) Foițe din alge marine, uscate și presate. 1. Marele cutremur din zona Tokyo-Yokohama, care a avut loc la data de 1 septembrie 1923. Cheag din pastă de soia. Uscățele din orez. Este vorba de un meniu fix, servit în cutii lăcuite, care cuprinde, de obicei, orez, murături, pește prăjit sau pane, legume pane, pui fript etc. 1 ~n Japonia se circul\ pe partea stâng\ a drumului. Melodie interpretată de celebrul cântăreț Ky¿ Sakamoto, care a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă-ntreabă Frankie. Sigur. De-acu’ nu mai am de ales. — Orice? — Sigur că da. — SĂ văd. Unde te găsesc? — La Perla, i-am spus. Trebuie să mănÎnc ceva. La Perla mănÎnci bine cu douășcinci de cenți. Orice fel din meniu e zece cenți, În afară de supă, care-i cinci. M-am dus pînĂ acolo cu Frankie, eu am intrat, iar el a mers mai departe. Înainte să plece mi-a strîns mîna și m-a mai bătut o dată pe spate: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi colțul mesei. I-a lipit pistolul de piept cînd a tras. — PÎnă la cît i-au ținut pe oameni? — Oh, pînĂ după două dimineață. — După fiambre, Îmi spuse folosind termenul argotic pentru cadavru, termen care apărea adesea și În meniuri, desemnînd carnea rece, după fiambre au venit abia la unșpe dimineața. — Dar tu Încă n-ai aflat, Îmi spuse directorul. — Nu. N-a aflat Încă, se băgĂ un chelner. — E o chestie care se-ntîmplă foarte rar, spuse alt chelner. Muy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am rezistat În ultima jumătate de drum, spuse fata răsfoind meniul. — Ar fi trebuit să oprim În Punta Gorda, spuse Roger. Așa ar fi fost normal. Da, dar zisesem că facem peste o sută șaizeci. Și atît am făcut. Tu ce-ți iei, iubire? — Ouă cu șuncă și cu o felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
livrată la domiciliu. Cei care aduceau comenzile au ajuns să mă cunoască atât de bine, încât știau ce aveam de gând să comand înainte de a apuca măcar să deschid gura, doar văzându-mi numărul de telefon. Băieții care aduceau pizza și meniul chinezesc, după câteva luni, chiar au ajuns să mă întrebe dacă totul e în regulă. Sunteți bolnavă? s-a interesat cel cu mâncarea chinezească, pentru că știa un doctor foarte bun care putea să-mi prescrie un întăritor. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la unison. —Doriți și desert? Îi sunt recunoscătoare că a cerut meniul, pentru că mie mi-e jenă s-o fac, mai ales când iau masa cu un bărbat. El comandă o plăcintă cu rubarbă, iar eu mă hotărăsc să iau o înghețată. — Nu vrei budincă de ciocolată? se miră el, parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron, dar astea erau jocuri prea obositoare, intelectual și fizic, pentru ei. Ros de foame, mi-am călcat pe mândrie și, în pauza mare, m-am dus în cancelarie. Meniul era șprot afumat și brânză de capră. Vremuri grele, de grevă. Singura noutate era că ne venise un coleg de matematică nou, transferat de la Liceul IMGB. Un ins de statură mijlocie, pe care nu l-ai fi remarcat în niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
consuma cel mai meșter sufleu de potroace și cea mai ieftină vodcă din oraș, se vădea pustie, iar ferestrele stabilimentului erau opace. Situația o lămurea îndeajuns o placă din plastic negru, ca o tablă de școală, pe care se afișa meniul zilnic și care fusese retrasă preventiv, din uliță, în mijlocul grădinii, din motivul evident înscris pe ea, cu cretă albă și cu majuscule: INVENTAR! De-aici, o luăm la dreapta, pe curbă și o ținem tot astfel, înainte, până la Piața Anton
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri și vitrine alimentare nu este doar o îndeletnicire plăcută, ea este și una fertilă. Gastronomia și practicile sale constituie un discurs despre Sine și despre Celălalt care permite și ultimului gurmand să învețe antropologia mîncînd și să înțeleagă cîte ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau mai puțin reușit. Multi este de origine americană, inter este mai degrabă o reacție francofonă. Puteți să reveniți apoi într-un restaurant obișnuit, de-al nostru, pentru a înțelege construcția etnică a identității la români - și în general. Citiți meniul și veți da peste o serie de feluri de mîncare, printre care și șnițel sau cordon bleu, dar și ciorbă de vițel sau papanași. Unele sînt clar ale altora, altele sînt pur și simplu „generaliste”, dar le știm pe toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le gătim și acasă : fac parte din „cultura” noastră gastronomică de fiecare zi. Dați apoi pagina și veți găsi, inevitabil, rubrica „preparate tradiționale românești”. Astea sînt doar ale noastre, sînt specifice, ne reprezintă. Sînt naționale : sarmalele de pe oricare dintre aceste meniuri sînt aceleași din Bucovina și pînă în Oltenia, chiar dacă acasă, în Bucovina și în Oltenia, ele erau diferite. Așa cum lista de preparate tradiționale este o porțiune, o selecție din meniu, tot astfel identitatea etnică este un ansamblu selectiv și omogen
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
specifice, ne reprezintă. Sînt naționale : sarmalele de pe oricare dintre aceste meniuri sînt aceleași din Bucovina și pînă în Oltenia, chiar dacă acasă, în Bucovina și în Oltenia, ele erau diferite. Așa cum lista de preparate tradiționale este o porțiune, o selecție din meniu, tot astfel identitatea etnică este un ansamblu selectiv și omogen al identității culturale, mult mai cuprinzătoare și ecumenică. În acest peisaj gastro-identitar, apariția recentă și dezvoltarea vertiginoasă a pieței de „produse tradiționale” (și/sau locale) spun o poveste simptomatică. Mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dată pentru mine cînd un mare pro fesor de la Sorbonne mă invita la masă. Aproape că-mi venea să iau o piatră în gură. Nu mică mi-a fost deci uimirea cînd l-am văzut pe marele om uitîndu-se la meniurile afișate în exterior, comparînd și evaluînd restaurantele pentru a găsi unul comme il faut, adică nici prea snob, dar nici prea popular. „Ce zgîrciob !”, mi-am zis eu atunci în sinea mea. De-abia mai tîrziu am înțeles că aceasta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu avem nimic în comun și că aproape totul la el îmi displace... Peste o jumătate de oră, doamna și domnul Mironescu vor primi în hall musafirii. Dineul se va da mai devreme ca de obicei, iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În salonașul mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de muncă și convenție civilă f Știe ce înseamnă muncă la negru g Are informații despre șomaj și ajutorul de șomaj 12. ALTE INFORMAȚII ( se completează în timpul evaluării finale) f. des des rar deloc a Sunteți implicați în pregătirea unui meniu ? b Vă implicați în activitatea de întreținere a camerelor? c Va administrați singuri banii? d Sunteți încurajați în luarea deciziilor pentru petrecerea timpului liber? e Obișnuiți să discutați despre temele din curs cu colegii? f Obișnuiți să discutați despre temele
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
și apoi trecem prin dreptul unui ghișeu unde sîntem serviți. Pentru că avem mîncare de-acasă, ne permitem să facem mutre. Și glume. Ia uite! Cine-a scos capul din zeamă? Moby Dick! Moby Dick se cheamă un vierme rătăcit În meniu. Moby Dick ar trebui să fie un fel În meniu În sine. Pentru că atît prînzurile, cît și cinele militare sînt compuse În principal din legume fierte. Supremul zice că de la vitaminele lor o să devenim un fel de supraoameni, o să ajungem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pentru că avem mîncare de-acasă, ne permitem să facem mutre. Și glume. Ia uite! Cine-a scos capul din zeamă? Moby Dick! Moby Dick se cheamă un vierme rătăcit În meniu. Moby Dick ar trebui să fie un fel În meniu În sine. Pentru că atît prînzurile, cît și cinele militare sînt compuse În principal din legume fierte. Supremul zice că de la vitaminele lor o să devenim un fel de supraoameni, o să ajungem să vedem În Întuneric, așa că n-o să mai avem nevoie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreo clipă am avut senzația că măcar de data asta o să fie altfel, ne-am Înșelat. S-a terminat. Toată tensiunea se mută un etaj mai sus. Și, cum nu e o situație asupra căreia să ne revărsăm glumele, precum meniul din cantină, teama pur și simplu se dilată În noi. Pe asta nu o putem dezamorsa. Nu e un subiect de discuție la locul de fumat - dar dacă totuși ar fi, ce ai putea spune? Hmm, nimic! Ce ai putea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta Înseamnă că sînteți ierbivor? Tovarășul Bicu se află Încă sub Însuflețirea momentului de inspirație, așa că glumele securistului nu-l mișcă. Un vegetarian În anul 1989, În epoca foametei, e cea mai bună ironie. Carnea a dispărut de mult din meniul zilei. Însă nimeni nu recunoaște asta oficial, așa că, oficial, un vegetarian nu ar trebui să nască nici un fel de interpretări. Deci securistul din fața lui poate să-l pupe undeva. Mai mult, știrile care Îi vin prin postul de radio Europa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din excursiile lui de curier al unității În orașul Caracal, În care, după cum s-a spus, comerțul capitalist Înflorește cu o viteză de bun augur. Ai să-l vezi pe unul din veterani, după o cină clasică la lumînări, cu meniuri care includ vînat, trufandale și vin franțuzesc, În fața televizorului (care acum nu se mai stinge nici cînd emisia Încetează) din care vin știri despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri trîntite de pereți, urlete incoerente despre mama cuiva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
servind un pahar de vin, bere, suc, sau doar o cafea și discutând liniștiți. De la fereastra camerei poți vedea tot ce se petrece pe stradă, cine vine și cine pleacă, când a deschis magazinul vecina de peste drum. Simți și mirosul meniurilor din bucătării sau chiar din farfuria clientului, a cărui masă este sub fereastra ta de la etaj. Nimeni nu ridică tonul, nu auzi muzică asurzitoare de la nicio fereastră. Aceasta este Franța. Pentru a o înțelege, trebuie să o simți, să ai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cinci km distanță, unde locuiește familia Batutt, unde voi dormi la noapte. Ajungem numai bine la ora prânzului și am fericirea de a fi invitat la masă, fiind servit cu creveți și legume fierte, apoi cu desert și înghețată, un meniu cu totul altfel decât obișnuitul sandviș. Seara la această familie a fost minunat. M-am scăldat în piscină, am servit cina împreună, ascultând-o mai ales pe Luiza, soția, care a făcut de două ori pelerinajul la Santiago. Am avut
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
L’étape des Menhirs, la marginea localității, gestionat de familia Chazalet, unde mă simt foarte bine. Soțul doamnei a fost odată în România în anul 1987, în Maramureș, și păstrează amintiri foarte plăcute de pe Valea Izei, despre costumația populară, meniuri, ospitalitatea localnicilor, etc. In dormitorul pentru nouă persoane sunt doar eu singur, ceea ce confirmă ce am mai spus: numărul pelerinilor este foarte mic. La un ceai stăm de vorbă despre tot felul de probleme. Aici în zonă este foarte răspândită
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ridicat, dar este totuși suportabilă. In această mică localitate, la 7 km distanță de Barran, împrejmuită din toate părțile de apă (de unde și numele), ne oprim la un bar pentru o bere rece, iar eu cer ceva de mâncare. Singurul meniu constă într-o salată aproape simbolică pusă pe o farfurie mare și pentru care trebuie să plătesc 5.5 euro. Mai bine i-aș fi dat la un sărac. Analizând cele câteva frunze de salată și feliuțele de brânză și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]