4,293 matches
-
a marcat începutul unui lung șir de opere, grupate în ceea ce astăzi se cheamă "etica virtuții" sau "etica neoaristotelică", iar Gauthier-Jolif va remarca valoarea științifica a operei : “morala conținută în acest tratat, departe de a fi separată de psihologia și metafizica sa, este strîns legată de ele, așa cum strîns legată este și de observațiile lui în celelalte domenii cercetate.” Noțiunea-pivot a lucrării face referire la binele uman, idee cu care se deschide Cartea I a eticii și care ne arată că
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
înțelesul dorit de ei, adică să devină dependentă de ei. Nu există în ochii noștri adversari mai înverșunați decăt teologii, care continuă, prin ideea de «ordine morală a lumii», să contamineze cu «pedeapsă» și «vină» inocența devenirii. Creștinismul este o metafizică a călăului.” Pe de altă parte, liberul arbitru, din punct de vedere teoretic și moral practic, este un concept elaborat de gănditorii creștini pentru a răspunde unor întrebări fundamentale: dacă dreptatea și bunătatea sunt atribute esențiale ale divinității, atunci cum
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
Știința și metafizica în concepția lui Constantin Rădulescu-Motru Adina Lilă, Oana Iacobescu Interesat de problema naturii și valorii științei, a rostului ei pentru om și viața socială, a raporturilor cu filosofia, fără a-i nega însemnătatea, propune metafizica drept soluție pentru împăcarea energiei
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
Știința și metafizica în concepția lui Constantin Rădulescu-Motru Adina Lilă, Oana Iacobescu Interesat de problema naturii și valorii științei, a rostului ei pentru om și viața socială, a raporturilor cu filosofia, fără a-i nega însemnătatea, propune metafizica drept soluție pentru împăcarea energiei materiale cu faptul sufletescu, întrucăt, prin cunoștința superioară pe care o oferă evidențiază împletirea dintre fenomenele materiale și cele psihice. Acordul dintre științele speciale este posibil datorită metafizicii, iar problemele ce nu intră în aria
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
filosofia, fără a-i nega însemnătatea, propune metafizica drept soluție pentru împăcarea energiei materiale cu faptul sufletescu, întrucăt, prin cunoștința superioară pe care o oferă evidențiază împletirea dintre fenomenele materiale și cele psihice. Acordul dintre științele speciale este posibil datorită metafizicii, iar problemele ce nu intră în aria de cuprindere a științelor sunt soluționate metafizic; metafizica pune în evidență faptul că omul este o ființă unitară ce nu poate fi studiată în întregime de nicio știință întrucăt legile dezvoltării lui sunt
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
faptul sufletescu, întrucăt, prin cunoștința superioară pe care o oferă evidențiază împletirea dintre fenomenele materiale și cele psihice. Acordul dintre științele speciale este posibil datorită metafizicii, iar problemele ce nu intră în aria de cuprindere a științelor sunt soluționate metafizic; metafizica pune în evidență faptul că omul este o ființă unitară ce nu poate fi studiată în întregime de nicio știință întrucăt legile dezvoltării lui sunt mai adănci și mai complexe decăt cele ale dezvoltării științei. Filosoful și-a pus problema
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
că omul este o ființă unitară ce nu poate fi studiată în întregime de nicio știință întrucăt legile dezvoltării lui sunt mai adănci și mai complexe decăt cele ale dezvoltării științei. Filosoful și-a pus problema relației dintre psihologie și metafizică (filosofie). Ca psiholog, el nu a negat metafizica, ci doar pe cea speculativă, materialismul și spiritualismul în speță, argumentănd nu doar ideea autonomiei științei, dar și pe cea a specificului obiectului filosofiei, a identității demersului filosofic. El a optat pentru
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
poate fi studiată în întregime de nicio știință întrucăt legile dezvoltării lui sunt mai adănci și mai complexe decăt cele ale dezvoltării științei. Filosoful și-a pus problema relației dintre psihologie și metafizică (filosofie). Ca psiholog, el nu a negat metafizica, ci doar pe cea speculativă, materialismul și spiritualismul în speță, argumentănd nu doar ideea autonomiei științei, dar și pe cea a specificului obiectului filosofiei, a identității demersului filosofic. El a optat pentru perspectiva filosofică, umanistă, capabilă să ofere omului un
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
energiei. Vocația de metafizician a filosofului romăn l-a orientat spre conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică dinamismul și diversitatea lumii ca totalitate; în discursul referitor la metefizică este vizibilă tendința de evidențiere a nevoii acordului metafizicii cu știința și totodată de argumentare a ideii potrivit căreia metafizica exprimă efortul de depășire a științelor într-o sinteză creatoare ce cuprinde viața în manifestările ei esențiale.
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică dinamismul și diversitatea lumii ca totalitate; în discursul referitor la metefizică este vizibilă tendința de evidențiere a nevoii acordului metafizicii cu știința și totodată de argumentare a ideii potrivit căreia metafizica exprimă efortul de depășire a științelor într-o sinteză creatoare ce cuprinde viața în manifestările ei esențiale.
Ştiinţa şi metafizica în concepţia lui Constantin Rădulescu-Motru. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
religiozitate, opacitate” ( ). Problema „incognoscibilității sacrului” În realitatea profană constituie un element important În concepția lui M. Eliade despre dialectica sacrului și, În același timp, un element de unitate al beletristicii sale. „Misterul măștii” sau a camuflajului poate funda o adevărată metafizică fiind „misterul Însuși al condiției umane” ( /223) ce ține de o anume dialectică a camuflării sacrului În profan, a spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
inspirație din izvoare „culte”. Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale” sunt pur și simplu moșteniri „Întunecate” (cum cred psihanaliștii) sau Își au o origine nobilă; dacă simbolismul tradițional Își are originea În anumite tropisme sau automatisme inferioare sau Într-o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma că simbolul „Își face loc” În narațiune cu sau fără voia autorului și că „amintirile imemoriale” vin nu din sursele Întunecate (punctul de vedere al psihanalizei), ci dintr-o coerență metafizică
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
un text (o istorie de suprafață) și un subtext În care trebuie să pătrunzi pentru a putea descoperi Întreaga semnificație a romanului” (/46). Există, totuși, o deosebire importantă Între cele două tipuri de narațiune: una (cea existențialistă) duce spre o metafizică ascunsă, nedeslușit legată de noțiunea de destin, cealaltă (mitică, fantastică) merge spre un sistem de simboluri foarte complicat și cere un anumit tip de lectură: „lectură inițiatică” (/46). Scopul ei este tocmai acela de a descoperi miturile În text. Narațiunile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lucrarea Despre Eminescu și Hașdeu, Editura Junimea, Iași, 1987, sau Insula lui Euthanasius, În volumul „Drumul spre centru”, Editura Univers, București, 1991). Cunoscând vocația filosofică a lui Eminescu și descendența sa romantică, Eliade consideră că trebuie să acordăm simbolului și metafizicii un rol important În explicarea operei sale poetice. De asemenea, nu trebuie uitate nici interpretările autorului amintit, atunci când se studiază Miorița sau meșterul Manole (Destinul culturii românești, În „Împotriva deznădejdii”, Editura Humanitas, București, 1992), interpretări care sporesc și nuanțează Înțelegerea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină pe invidios să urmărească distrugerea fericirii celuilalt. La rândul lor, atât A. Smith, cât și Fr. Nietzsche remarcau faptul că nimic nu este mai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2001), Ecologia stărilor sufletești. Ghidul bunei dispozițiii, București, Editura Humanitas. Horney, K. (1998), Conflictele noastre interioare, București, Editura IRI. Iluț, P. (2003), "Relații intime", în vol. Neculau, A. (coord.), Manual de psihologie socială, Iași, Editura Polirom. Kant, Imm. (1972), Întemeierea metafizicii moravurilor, București, Editura Științifică. Kierkegaard, S. (2002), Frică și cutremur, București, Editura Humanitas. Kierkegaard, S. (1999), Boala de moarte, București, Editura Humanitas. Lacombe, F. (2005), Rezolvarea dificultăților de comunicare, Iași, Editura Polirom. Lacroix, M. (2009), Să ai un ideal, București
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a reprezentărilor, a conștiinței este de la început împletită direct cu activitatea materială și cu legăturile materiale ale oamenilor, care constituie limbajul vieții reale. [...] Același lucru este valabil și pentru producția spirituală, așa cum se manifestă în limbajul politicii, legilor, moralei, religiei, metafizicii etc. ale unui popor. [...] pornim nu de la ceea ce oamenii spun, își închipuie, își reprezintă și nici de la oamenii exprimați prin vorbe, imaginați, reprezentați [...]; noi pornim de la oamenii cu adevărat activi și demonstrăm prin procesul lor real de viață și dezvoltarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
închipuie, își reprezintă și nici de la oamenii exprimați prin vorbe, imaginați, reprezentați [...]; noi pornim de la oamenii cu adevărat activi și demonstrăm prin procesul lor real de viață și dezvoltarea reflexelor și ecourilor ideologice ale acestui proces de viață. [...] Morala, religia, metafizica și toate celelalte ideologii [...] pierd deci aparența de independență. [...] Nu conștiința determină viața, ci viața determină conștiința". Karl Marx și Friedrich Engels, L'Idéologie allemande. Conception matérialiste et critique du monde, trad. fr., Gallimard, Paris, 1982, pp. 1056-1057. "Cultura", înțeleasă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe care l-a arătat cu degetul amenințării, l-a umilit, i-a fost mare inchizitor. Primul raport al turnătorului apărea în februarie 1959, în Gazeta literară, sub forma neaderenței lui Lucian Blaga la "actualitate": "(...) a evoluat tocmai în sensul metafizicii și misticismului, ajungând la un moment dat să fie considerat exponent al ortodoxismului, exact atunci când Gândirismul, preambul al huliganismului fascist, atinsese culmea reprobabilei sale glorii". În urma acestei amenințări publice, Lucian Blaga, pentru a putea supraviețui, a acceptat să semneze două
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fi împlinit, limitat"). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica 1, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a vorbit în mai multe rânduri despre această problemă, pornind de fiecare dată de la înțelesul termenului elin, peras. Prima și cea mai importantă interpretare a conceptului grec de limită Heidegger o face în faimoasa Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: "...faptul de a sta înălțat în sine însuși (das in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființă fără să-mi pese câtuși de puțin ce-ar gândi Heidegger dacă ar citi paginile mele. În timp ce, în urmă cu 35 de ani, când am scris Două introduceri..., unde mă refeream amplu la lucrarea lui despre Kant și problema metafizicii, eram obsedat de părerea pe care și-ar fi făcut-o despre lucrarea mea. Nu ar fi ridicol să mă întreb astăzi ce crede Paul Ric´ur despre mine? În afară de problema în sine, de problema ființei sau de cea a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
precedență socratică), esența duplicității, a măștii, a dialecticii, a înșelătoriei deliberate puse în slujba adevărului (""să vorbim estetic"; înșelătoria constă în a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la spiritual"). Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului (Socrate este precedentul păgân al incognito-ului cristic, teoria măștii confirmată ulterior de practica deghizării umane a divinului). Andrei ne-a citit paginile scrise cu o vervă demonică (retorică baroc-păgînă) despre natura ideală. Geografia Arcadiei, în preajma căreia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai scris, ci ce ai scris în ele. Numai că la Judecata de Apoi trebuie să te exprimi eterat. De-asta am nevoie să-mi scriu Logica. În orice Logică îți povestești cărțile pentru Judecata de Apoi. Aici, gândul din metafizică, din ontologie, trebuie scris cu grație, exprimat în structuri, fără balast. Știu că nu îți place logica, nici mie nu mi-a plăcut, dar ai să vezi că vei ajunge la ea, ca logică a ta, când o să trebuiască, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așa încît pierde logicul, neajungând la altă logică, decât fie la cea aristotelică, fie la cea transcendentală, a lui Kant, care de fapt nu e logică, ci e categorială. Dincoace, se ajunge la o logică nouă, care nu mai e metafizică deghizată. 6. Hegel dă un sens impropriu devenirii ca simplă mișcare, pe când dincoace, devenirea e un moment ontologic elaborat și tardiv. Lumea nu începe cu devenirea, ajunge la devenire. 7. Nu tot ce e real e rațional, după cum nu tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]