4,226 matches
-
de vîrf. călătorie de o stație, cu metroul, într-un interval orar neaglomerat. călătorie de două stații, cu metroul, la o oră de vîrf. călătorie de cinci stații, cu metroul, într-un interval orar neaglomerat. călătorie de cinci stații, cu metroul, la o oră de vîrf. Numărul de etape depinde de nivelul de dificultate al sarcinii respective. Pentru a facilita parcurgerea etapelor de mai sus, puteți să le efectuați în compania unui prieten sau a partenerului, iar apoi puteți începe să
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pentru prietenii lor, cele mai noi camere-foto, pentru Europa. Ne-am plimbat pe la toate etajele, am cumpărat suveniruri... Nu știu când a trecut timpul. Când am ieșit din magazin era deja noapte. Am luat trenul până la Nihonbashi, iar de aici metroul până la Asakusa În gara de metrou ai la îndemână panouri pe care sunt afișate stațiile și prețurile biletelor. Totul este foarte bine organizat, nu există cozi pentru bilete. De noi s-a ocupat Dimi. În această seară, Alex și-a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Dragoș, Cristi și Alex, au plănuit să meargă în Shibuya. Ei se simt atrași de acest oraș supraaglomerat denumit și „orașul tinereții”. Prea puține persoane în vârstă vei vedea pe stradă, în unele zile, chiar deloc. Din Asakusa ajungi cu metroul la Shibuya Pentru mine, o iubitoare de liniște, de parcuri și flori, Shibuya este ca un stup, al cărui zumzăit, fără întrerupere, mă obosește. De cum cobori din metrou și ieși la „lumină”, te ia în primire vacarmul și mulțimea în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
loc în care oamenii trăiesc relaxați și extrem de civilizat, iar seara se întâmplă să vezi cum cuplurile obișnuite iau cina în restaurantele cochete de cartier (paharul de vin roșu este nelipsit chiar și la vârste înaintate) sau cum vin cu metroul doamnele îmbrăcate extrem de elegant, însoțite de domni în frac, și merg braț la braț spre Opera din Viena... Pe scurt, o "teleportare" într-un teritoriu de vis. Am scris despre Viena și am postat totul pe blogul meu, http://cristina-rhea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Întâmplat cu Bucureștiul? N-ar mai fi rămas cu siguranță mare lucru din ceea ce fusese. Mai puțin criticabil este ce a făcut Ceaușescu sub pământ, unde nu avea nimic de dărâmat. Paralel cu lucrările de la suprafață s-a construit și metroul bucureștean, fără care, trebuie s-o recunoaștem, orașul astăzi s-ar sufoca. Orașul postcomunist Marile lucrări s-au Întrerupt brusc la 22 decembrie 1989. Și, pur și simplu, au „Înghețat“. Imense macarale stau și astăzi nemișcate pe lângă schelete de beton
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
într-un final apoteotic. Așa, mi-e teamă că vom instala încă de la debutul traseului nostru un background defavorizant, un termen de comparație pretențios, față de care priveliștile altor escale vor păli în strălucire. De la hotel în orașul vechi ajungi cu metroul - 100 escudos (0,50$), un tichet pentru două călătorii. Metroul e nou, ușor de folosit (doar patru linii) și foarte curat. Călătorii nu citesc absorbiți romane, așa cum am văzut la New York, Chicago, Moscova sau Paris, unde, e adevărat, se parcurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
instala încă de la debutul traseului nostru un background defavorizant, un termen de comparație pretențios, față de care priveliștile altor escale vor păli în strălucire. De la hotel în orașul vechi ajungi cu metroul - 100 escudos (0,50$), un tichet pentru două călătorii. Metroul e nou, ușor de folosit (doar patru linii) și foarte curat. Călătorii nu citesc absorbiți romane, așa cum am văzut la New York, Chicago, Moscova sau Paris, unde, e adevărat, se parcurg distanțe uriașe în subteran, ci răsfoiesc (puțini dintre ei) superficial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
absorbiți romane, așa cum am văzut la New York, Chicago, Moscova sau Paris, unde, e adevărat, se parcurg distanțe uriașe în subteran, ci răsfoiesc (puțini dintre ei) superficial ziare sau (majoritatea) se observă reciproc, cu discreție, ca într-un exercițiu al privirii... Metroul ne poartă până în centrul istoric, în Piața Restauradores, locul de unde începe Avenida da Liberdade - principala arteră a Lisabonei. Abia ieșit la suprafață, vechea mea predilecție pentru construcții medievale își află din prima clipă ținta în Castelul Săo-Jorge, situat pe una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește, pe neașteptate, Andrei Bodiu. A întârziat la autocar și a venit cu metroul. Apariția lui în atmosfera amestecată cu sonuri magrebiene și vapori de transpirație îmi pare de-a dreptul halucinantă. Nu-mi imaginez cum a reușit să ne găsească. Ne spune să nu-i cerem să ne explice traseul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că vom reveni numaidecât, pentru a le calma. Ne lăsăm în continuare pe seama abilității lui Nicolae Prelipceanu, care ne spune că la Paris găsești mereu prilejuri de exultare personală. A doua zi ne vom descurca și noi destul de bine în metroul parizian, cu puzderia lui de semne distinctive, deși subteranele sunt foarte întortocheate, bunăoară în stația Châtelet, unde se întretaie mai multe linii. Arhitectul care a proiectat metroul parizian nu pare să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exultare personală. A doua zi ne vom descurca și noi destul de bine în metroul parizian, cu puzderia lui de semne distinctive, deși subteranele sunt foarte întortocheate, bunăoară în stația Châtelet, unde se întretaie mai multe linii. Arhitectul care a proiectat metroul parizian nu pare să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă s-a lăsat locuit de o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
CIOBANU: Suntem tentați să mergem pe jos de-a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la idee în favoarea metroului, conștienți fiind că pierdem ceva impresii (Domul Invalizilor și Muzeul d’Orsay, între altele). Place de la Concorde, unde ieșim la suprafață, pare stânjenitor de largă, cu singura ei coloană în mijloc. Strada Rivoli - celebră pentru magazinele sale de lux - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răsunat un rechizitoriu superficial și politic, participanții la dialog s-au mulțumit să reia idei generale, să formuleze avertismente de manual, care nu implică nici un risc pentru ei. Și, din păcate, nici un pas pe calea cunoașterii. VASILE GÂRNEȚ: Ajung cu metroul, la 16.30, în piața Saint-Sulpice, unde va avea loc maratonul poetic intitulat Marche de la Poesie. Restul scriitorilor din Trenul Literaturii vor veni mai târziu, pe la 8 seara. Până atunci, împreună cu alți 12 colegi ai mei, printre care și Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
suspendată, Ioana s-a și îndepărtat și-mi face un semn neglijent cu mâna: „De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din cele mai mari ale metroului parizian. Piața Châtelet, Avenue Victoria, Rue de Rivoli - poate cea mai impozantă și arătoasă stradă din câte am reușit să vedem în cele trei zile ale sejurului nostru. Intrăm într-un bar să mâncăm ceva. Un franco-marocan foarte amabil. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
hărți ale lumii. Bruxelles are deja toate semnele unei metropole: bulevarde largi, parcuri imense, building-uri supermoderne. Hotelul nostru se află în Rue de la Loi - un fel de Champs Elysées al Bruxelles-ului -, cu multe magazine de lux, de unde ajungi cu metroul direct în inima orașului medieval, ținta irezistibilă a turiștilor. Sunt curios să aflu cum au petrecut aici ziua de ieri colegii plecați cu o zi mai devreme din Lille, între care și Andrei Bodiu. Ei au avut întâlniri cu publicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pus și noi, românii, umărul la edificarea unei lumi mai bune, epurată de aiureli stângiste”, îi spun lui Richard Wagner („tovarășul Wagner”!), care râde în gura mare. VASILE GÂRNEȚ: Abia pe la 3 după-amiază găsesc timp pentru o plimbare rapidă (cu metroul) prin Berlin. Trebuie să revăd niște locuri care mi-au plăcut, altfel nu voi avea senzația plină că am fost din nou la Berlin: Catedrala Memorială, cu vârful retezat, de pe Kürfürstendamm, Palatul Charlottenburg, Potsdamer Platz, Alexanderplatz, Under den Linden, Porțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bilet pentru a doua zi, dimineața, la Pamplona, aproape de granița cu Franța. Am găsit un hotel modest lângă gară, Hostal. Nu m-a lăsat însă inima să nu vizitez puțin orașul, așa că, lăsându-mi rucsacul în cameră am pornit cu metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare, admirând oamenii ce se plimbau, restaurantele pline și luminoase, catargele nenumăratelor iahturi ce-mi vorbesc de un turism abundent, de bunăstare si destindere. Admir
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
se evocase un fel de reeditare a mitingului din august 1968, care atunci adusese maximă popularitate conducerii comuniste în rândul populației Bucureștilor și al românilor în general. Am evitat să comentez impresiile de la aeroport, m-am grăbit să plec cu metroul spre casă. Fiind singur și privind la fețele obosite ale călătorilor, am reflectat la ideea lui Ceaușescu de a apela la voința poporului drept sprijin împotriva unei alianțe ruso-maghiare, menită să schimbe echipa conducătoare din București. Am introdus în judecata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
doua zi, pe 21 decembrie 1989, în drum spre stația de metrou, deși era numai orele 7,15, mi se părea cam multă lume pe străzi. M-am hotărât să merg două stații cu troleibuzul, să apelez la călătoria cu metroul. Dincolo de stația Dristor, m-am convins că reprezentanții clasei muncitoare erau convocați în Piața Palatului, pe aceeași schemă utilizată cu 21 de ani în urmă. Deși lozincile erau, în general, cele folosite la manifestările dedicate zilelor de 1 mai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poliție pe stradă. Aveam sentimentul că reacțiile de la miting nu fuseseră decât un avertisment. La Intercontinental, mulțimea protestatarilor era calmă, dar amenințătoare. În fața lor, începuseră să se instaleze grupe de militari. A doua zi, vineri, 22 decembrie, am plecat cu metroul până la Piața Romană, tot cu gândul să mai observ pulsul orașului. La ieșirea din metrou, în apropierea magazinului "Eva" am observat că în timpul nopții se întâmplase ceva asemănător unei bătălii, oameni mulți, agitați, ceva care îmi sugera că noaptea fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
tapezi de niște mărunțiș. Capsulele de H costă trei dolari bucata și ai nevoie de cel puțin trei pe zi ca s-o scoți la capăt. Eram falit, așa c-am Început să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Roy se Întindea prin spatele meu și-l scotocea prin buzunare. Dacă bețivul se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam lucrul pe la 11. Luam metroul din Times Square dinspre centru, pe magistrala nordică. La Strada 149 am ochit un bețiv și ne-am dat jos. Strada 149 e o stație cu mai multe niveluri periculoasă pentru prăduitorii de drojdieri pentru că e plină de locuri În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rentează să stăm atîta-n metrou. Ne-am luat o cafea la automatul de la Strada 34 și-am Împărțit ultima pradă. Trei dolari. - CÎnd Îl faci pe-un drojdier În metrou, mi-a explicat Roy, tre’ să te potrivești la mișcarea metroului. Dacă intri În ritmul corect, poți să operezi și dacă fazanul e treaz. Am luat-o un pic prea repede cu ăla. De-aia s-a trezit. A simțit el că nu e-n regulă ceva, dar nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
polițist. Omul zăcea În continuare pe peron, ținîndu-se cu mîna-ntr-o parte și țipînd „Ajutor!” la intervale regulate. Burnița ușor. CÎnd am ieșit În stradă, am alunecat pe trotuarul ud. Stăteam lîngă o benzinărie Închisă și ne uitam În urmă, spre metroul de suprafață. - S-o tăiem, am zis. - Or să ne vadă. - Nu putem să rămînem aici. Am Început să mergem. Am băgat de seamă că am gura uscată. Roy a scos două pastile din buzunarul de la cămașă. - Am gura prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ajuns pe Sixth Avenue, era la vreo cincisprezece metri În spatele meu. M-am strecurat pe sub turnicheții de la metrou și am Îndesat pachetul de țigări În spatele unui automat cu gumă de mestecat. Am coborît În fugă un nivel și am luat metroul pînă la Times Square. Bill Gains stătea la o masă În cafenea. Purta un palton furat și ținea altul În poală. Avea un aer pișicher și mulțumit. Bart Bătrînu’ era și el pe-acolo și mai era și-un taximetrist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]