KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

șase și-i trecut de zece... Lăsați, doamnă, o încurajează Mihai pînă deseară e-acasă, cred că autofreza a plecat din nou. Am să vă mai telefonez totuși... Sărut mîinile! Iese din bloc abătut, impresionat de greutatea cu care se mișca soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce trage cîteva fumuri, cufundată în fotoliu, cu picioarele lipite, ridicate puțin să se sprijine de stinghia mesei, începînd să miște încet, într-o parte și-n alta, fotoliul. Mihai toarnă din nou vodcă în pahare. Un nes? întreabă spre Maria. Am și cafea, dar cu năut. Nes încuvințează Maria -, dar numai dacă-l faci cum trebuie. Să încerc surîde Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al său și le așază alături, pe masă. Cum femeia nu dă nici un semn că ar vrea să bea, se retrage, așezîndu-se pe marginea patului, lîngă pernă. Un timp, ochii lui caută spre fereastra lovită de viscol, apoi, involuntar, se mișcă încet într-o parte și-n alta, reținînd imaginea genunchiului rotund, frumos dezgolit, care întregește aerul de naturalețe și sporește feminitatea Mariei, situînd-o, pentru Mihai, în categoria acelor doamne care au știința frumosului pur, venit parcă de departe, din lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia și o agață în cuierul de pe ușă, plecîndu-și cu plăcere obrazul în ea, răscolit de parfumul ușor perceptibil. "Maria Săteanu!" gîndește el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi, și-atunci... O, nu! E monstruos!..." se înfioară el îngrețoșat, scuturat de un frison. Maria s-a mișcat puțin cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe ele să bea mai mult șoptește Ovidiu spre Pavel în timp ce ajung la scară. Cînd or să adoarmă, umblu eu la bani. Vezi, să nu faci vreo prostie noaptea asta, să le înfuriem iar. Da' de unde! Aia nici nu se mișcă de pe colțul ei de saltea, deși, pentru cinci mii, ar putea și ea, spre ziuă... rîde Pavel, dar se oprește imediat văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu. În magazie, găinile, legate de picioare, fac zgomot, deranjate de Mircea Emil, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul termină de citit întregul program de sală cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui Theo că Doina e a mea. Ar putea Theo să se gîndească...?... L-am iubit, noaptea aceea am fost ca beată; ne-am tăvălit două ore pe covorul din salon; cînd a plecat, eram mai mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate încheieturile; nici n-am putut să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El n-a uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
place să mi-o mai amintesc; prea m-a ironizat într-o iarnă cînd am mers la hora din sat de Crăciun. Ea era o jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bani. Ce-i, ce vrei? tresare Letiția cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i umerii cu brațele, în care a adunat forța dată de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
plin avânt, numai ca s-o ațâțe și mai mult. Ooo! Oooh, oooh, ce frumoooos, nu-i așa? Numai că, prietene, trebuie să-ți spun că și cu partenerul lui Carol se întâmpla ceva. Sigur că se unduia și își mișca șoldurile și, întinsă pe spate, pe tapițeria caldă a divanului Habitat, se folosea de senzațiile pe care i le dădea contactul cu aceasta pentru a-și spori plăcerea. Dar ceea ce simțea era mai mult decât răspunsul ei la penetrare (deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
lega o eșarfă de mătase peste lenjerie. Așa că acum o putea sfâșia pentru a-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
era de vină kava sau poate doar șocul - dar era adevărat. Mi se părea că sunt ca laptele în plin proces de fermentație, că membrele mi se metamorfozează în globuri inutile de cheag și că nu aș putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
șocul - dar era adevărat. Mi se părea că sunt ca laptele în plin proces de fermentație, că membrele mi se metamorfozează în globuri inutile de cheag și că nu aș putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
decât glumele de mai devreme ale lui Razza Rob, unele cu căcat, pișat și borâtură. Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
săptămâni. Margoulies se deplasase undeva spre periferia câmpului vizual al lui Bull și își dăduse părul în spatele urechilor cu cele două degete arătătoare, așa cum făcea de obicei. Bull simți cum mâinile doctorului îi ating partea de sus a coapsei stângi, mișcându-se încet și palpând cu atenție carnea cu degete experte și grijulii. Bull înțepeni și, pentru prima dată în cei treizeci și ceva de ani pe care îi avea, fu copleșit de neliniște. Era altceva decât teama care îl stăpânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
În final, acoperise totul cu un bandaj trainic, dar flexibil. Stătuse în picioare pentru a-și termina treaba. Privindu-l pe Bull, aplicase strat după strat de bandaj, pansându-l strategic. După fiecare strat, îi ceruse lui Bull să-și miște piciorul ca să vadă dacă nu cumva îl incomoda. Bull, din ce în ce mai ușurat, era cuprins de liniștea pe care ți-o dă doar convingerea că o persoană este capabilă să-ți ofere tratamentul adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
obligau cu atâta insistență să rămână la orizontală, încât eclipsau chiar și efectul insidios al vaginului. — A, nu, nu cred să fie necesar. Ar trebui să reduci programul, dar, dacă ai o chestie din asta, e mai bine să te miști. Bull fusese uimit de idee, dar avea o încredere necondiționată în Margoulies. În definitiv, de ce să nu aibă? De unde să știe el că un univers paralel al calculelor perverse tocmai lua naștere în mintea lui Margoulies? De unde să știe Bull

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
în timp ce buzele ei alunecau în sus și în jos pe scula lui fină și alungită. Îmi iubesc soția, își spunea ușurat în momentele în care își lovea ritmic coapsele de fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i se întâmplase ca, mișcându-se în același ritm cu femeia de sub el, să surprindă privirea vreuneia dintre reproducerile statuilor din Insula Paștelui, răspândite prin grădina întunecată, ale cărei orbite goale îi reproșează furioase amoralitatea. Cam așa stăteau lucrurile. În mintea lui Alan, dragostea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]