3,563 matches
-
dar l-oi boieri pentru voia domniilor voastre! Mare învățat ești Doamne, rosti, retrăgându-se încetișor, clucerul Iordache, mulțumind, din ochi, Sfatului boieresc. Veți vedea câtă boierie va avea Ilie, spuse Domnul, ridicându-se din jilțul domnesc și îndreptându-se spre micul salonaș, unde, însoțit de trimișii străini și de câțiva oameni de încredere, se pregăti să prânzească. Să-l lăsăm pe Vodă să se desfăteze cu știuca umplută cu nuci și stafide, crapii proaspeți, aduși din iazurile care zălogeau apa Miletinului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
locuitorii potriviți cu pământul de-acolo, dar ajungând la Mexic a refuzat să-l populeze cu oameni. A cedat totuși insistențelor îngerilor și a modelat o figură minusculă de charro. Când Creatorul a suflat asupra ei să-i dea viață, micul charro a sărit în picioare, și-a împins frumosul sombrero spre ceafa și scoțând revolverul a strigat furios: "Pentru ce-mi sufli în nas, bătrân bețiv?" umbra Spaniei Caut prin Ciudad de Mexico o librărie care să fie deschisă și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ne regăsim în mulțime, aș invita-o undeva, dar îmi dau seama că în grabă am luat altă haină din cuier, portmoneul mi-a rămas în jacheta de piele, noroc că mi-am dat seama la timp, Ce mai face micul tău Paganini? o întreb, Face progrese uluitoare, e într-adevăr dotat acest copil! Tu ce faci acum? ea din mers face semn unui taxi să oprească, mașina se dă pe spate până ajunge în dreptul nostru, eu nehotărât îi deschid portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
departe am fi unul de altul, nu ne mai putem despărți niciodată; tu știi asta și mă aștepți la Paris, 15 iulie, mă reîntorc la familia Voinea, ca pe fiul risipitor mă primesc, Aida e plecată în Italia cu Rareș, micul Paganini, Vechea mea cameră, n-a locuit nimeni în ea anul trecut, dacă nu m-aș fi întors anul acesta ar fi dat-o în chirie, rămân, bătrânul vorbăreț, cu pipa în gură și tanti Nora în jurul lui ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmează să luăm o decizie, mă uit neliniștit în jur, chiar să nu fi observat urmele unui bărbat?! îmi înțelege privirea, n-am locuit aici, ci în apartamentul lui, n-a înțeles dorința mea de a-l înfia pe Rareș, micul Paganini, cui îi spuneai ni, și nu numai asta, dar n-are rost acum să-ți desfășor înaintea ochilor tot spectacolul ratării căsniciei mele, Tace și-și golește paharul cu cognac, n-o întreb nimic, mă apropii de fotoliul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am întrebat nimic despre Lena și el discret n-a pomenit nimic de ea, în casa Voinea n-aș mai fi putut rămâne, Aida intenționa să revină acasă, a trecut în cele din urmă prin toate formalitățile de adopție a micului Paganini, mi-a oferit Aida garsoniera ei, oricum avea intenția s-o închirieze, eram pe punctul de a accepta, când a venit oferta lui Thomas, nici că puteam spera o soluție mai bună, cu atât mai mult cu cât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunat deloc. Urmară trei ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai menționat intrarea prin efracție în apartamentul lui Coleman Maynard. În timp ce lucram, Ellis Loew dădea târcoale micului nostru birou, mormăind satisfăcut. — Mișto captură. O să-l fac arșice la tribunal pentru chestia cu copiii. Am terminat cu hârțogăraia pe la ora 7. Lee făcu un semn în aer, ca și cum ar fi bifat ceva, și explică: — Mai adaugă unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unul făcea fotografii, iar al patrulea filma scena crimei pentru arhivă. Adăugați la aceștia un polițist care părea cu desăvârșire lipsit de experiență, medicul de serviciu, un detectiv care avusese parte și de zile mai bune, plus oaspetele de onoare. Micul David Brookline Reid. Peste trei luni ar fi Împlinit 4 ani. Trebuiseră să Îl scoată din șanțul plin de apă rece Înainte ca decesul să fie constatat. Nu că ar fi fost vreun dubiu În privința asta. Bietul copil murise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În congelator. — Înțeleg. Excavatorul ăla era mult prea mic pentru un copil de cinci ani. De fapt, multe din jucării arătau ca și cum ar fi fost pentru un copil de cel mult trei ani. Poate că doamna Erskine nu voia ca micul ei Richard să crească? — Crezi că ea l-a omorât? Întrebă Watson, văzându-l că privește gânditor grădina Îmbibată de apă. — Nu, nu prea cred. Dar dacă se va dovedi că ea făcut-o și noi nu ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
susțină că Monstrul din Manstrick nu purta În totalitate vina pentru faptele sale. Că le omorâse pe acele femei doar pentru că reacționaseră violent la avansurile sale. Că se Îmbrăcaseră provocator. Că, practic, o ceruseră. Numărul ziariștilor adunați la ușa casei micului Richard Erskine aproape se dublase când ajunseră acolo. Toată strada era plină cu mașini. Veniseră chiar și câteva microbuze de transmisie din afară. Watson fu obligată să parcheze la câteva sute de metri de casă, fiind nevoiți să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care a răpit, a ucis și a mutilat niște copii mici Înainte să le violeze cadavrele. Dacă nu țineau totul secret, nu aveau cum să știe dacă au de a face cu o pistă reală sau nu.. — Deci, știu că micul David Reid a fost strangulat, continuă Miller, dar acest lucru Îl știa toată lumea. Știu că a fost violat. Iarăși nimic nou. Știu că ticălosul ăla bolnav i-a tăiat puța cu o foarfecă. Logan sări ca ars. — De unde dracu’ știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ofițeri de poliție fuseseră aruncați În groapa cu lei. Trecuseră șapte ani, iar el Încă se folosea de numele ei pentru a le face zile fripte. Logan coti mașina pe Anderson Drive, luând-o pe drumul spre Torry. Unde dispăruse micul Richard Erskine. — Mda, s-ar putea să fie Sandy. Ce le-ai spus? — Le-am spus să se ducă dracului și să vorbească cu Biroul de Presă. Logan Încuviință. — Foarte bine. Fii atentă, am nevoie să cauți ceva pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să te facă să te simți bine În pielea ta. Logan se trânti pe canapea lângă doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
legat de obiceiul lui Geordie de a juca la jocurile de noroc. Așa că asta Însemna să-i ia la rând pe agenții de pariuri din Aberdeen. Să arate fața lui Geordie și să vadă cine pune botul. Logan trecu prin micul lui comandament În drum spre ieșire ca să se asigure că totul mergea În continuare ca pe roate. La indicațiile lui Insch, o lăsase la comandă pe o agentă cu un aspect eficient, cu păr șaten-nisipos și sprâncene groase, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar și-așa, vorbele lui Sandy Alunecosul Îi rămăseseră În minte. Lista aceea de delicte. Martin Strichen era un mic netrebnic. Dar asta nu Însemna că nu suferise În mâinile lui Gerald Cleaver. Watson semnă pentru Martin Strichen și Îl conduseră, legat la mâini și smiorcăind, prin clădire și spre ieșirea din spate. Era doar puțin de mers până la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dimineață, și toți se străduiră să nu facă sau să spună ceva care să-i dea apă la moară. Nu era o zi În care s-o dai În bară. Imediat ce se termină ședința, Logan se grăbi să ajungă În micul lui comandament, străduindu-se să nu i se citească vina pe chip. Astăzi avea o singură agentă: vocea feminină care prelua apelurile. Toți ceilalți ofițeri disponibili aveau să-și petreacă ziua căutându-l pe micuțul Peter Lumley. Cineva Îi vârâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
război. Inginerii militari îl înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri, îl izolaseră printr-un șanț exterior, îl întăriseră cu turnuri de apărare. Într-o zi mohorâtă de iarnă din timpul domniei lui Tiberius, micul Gajus Caesar se cățără, urcând pe lungile scări de lemn, până în turnul pătrat ce domina partea de apus. Dincolo de șanțul de apărare curgeau, puternice și calme, apele de culoarea fierului ale unui fluviu foarte lat. Pe celălalt mal, departe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre ei, cu micul lui cortegiu, se făcea ecoul sufletelor pline de neliniște, de teamă, al sufletelor răzvrătite a sute de mii de oameni. Erau suverani, principi, mici seniori, generali de armată, dușmani învinși sau aflați încă în război, vasali, aliați nesiguri. Iar Zaleucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii nesfârșite, mergând de-a lungul unor fluvii imense, și ajunsese în cele din urmă la Augusta Treverorum, pentru spectaculoasele și sângeroasele jocuri din amphiteatrum. Micul Gajus vârâse mâna printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o piatră, Germanicus îl lăsă să cadă în mâna fiului său, care îl strânse în palmă. Germanicus murmură, cu buzele arse de o sete pe care nimic n-o potolea: — Am vorbit mult, noi doi. Și, văzând cât era de mic, îl întrebă: — O să-ți aduci aminte? — O să-mi amintesc totul, răspunse băiatul cu un glas în care nu se ghiceau lacrimile, și-și sărută apăsat și hotărât tatăl, așa cum săruți un soldat care pleacă departe la război. Pe buze îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după altul! Drusus se ridică și-i puse două degete pe buze. Strigătul lui Nero se transformă în sughițuri furioase. Îl pun să plătească credința față de tata. Tribunul Caius Silius, comandantul legiunilor de pe Rhenus, era cel care îl învățase pe micul Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l îndrăgise atât, acel mannulus numit Incitatus. Gajus ieși din casă fără să spună nimănui, avându-l pe urmele sale pe bătrânul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani când a vorbit întâia oară cu regina Cleopatra, chiar în ziua când Julius Caesar a fost ucis. Pe atunci, Cleopatra se afla la Roma, unde trăia cunoscuta poveste de dragoste cu Julius Caesar, cu care avea un fiu, micul Ptolemaeus Caesar, moștenitorul care, prin simplul fapt că exista, îi teroriza pe aproape toți senatorii. În acea dimineață de martie, Marcus Antonius, susținător fidel al lui Julius Caesar, sosise în locuința lor și îi spusese, repede și brutal, că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de subțiri, încât, atunci când se ridicau deasupra apei, păreau aripile unor pescăruși. Napolitanul Euthymius, genialul inginer naval cu chipul ars de soarele din Misenum, contempla lacul și colinele care îl împrejmuiau. Spuse: — Un templu pe apă... Tot învârtea în mână micul lui codex, carnețelul de papyrus, privindu-l pe Împărat: — În mintea mea, Augustus, se naște o idee. Nu voi face un templu de lemn. Pe apa asta voi construi un templu din marmură... Râse. Tânărul Împărat fu tulburat. — Explică-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Petre, Încep din nou să Îmi dau seama că el profită numai de posibilitatea de a asculta muzică, de a merge la spectacole, la mine nu ține deloc, altfel, aș fi surprins măcar o privire, măcar un gest cât de mic... Iată, azi din nou n-am putut Învăța și o voi face noaptea, Începând de acum, ora 12 (24). Am unele momente de disperare, am unele momente de dispreț față de propria mea persoană... Oare cât va mai dura această dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]