3,813 matches
-
nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge pe lângă Star, care-și duce bicicleta de ghidon. Discută despre cercetările profesorului Chapel legate de poporul Fotse, care trăiește într-o zonă îndepărtată, inaccesibilă, din vestul Africii. — Cred că sunt minunat de primitivi. — Păcat, bieții de ei. Majoritatea nu poartă haine nici măcar când ies. Poartă doar mărgele și aceste minunate brățări. Face un gest din braț pentru a produce clinchetul pe care-l iubește. Am crezut că ești de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să mai pierdem timpul, ne-am căsătorit cu entu ziasm și am plecat în Argentina. — De ce tocmai acolo? m-am minunat. — Pentru că bărbatul meu și cu mine aveam gustul aventurii. Mie nu-mi place să mă duc în locuri unde am mai fost. Mă atrage necunoscutul, și de necunoscut am avut parte. America de Sud mi se părea mai interesantă. Buenos Aires era pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un fel sau altul. Cum odinioară scrise sem și publicasem poeme în franceză, s-a spus, ei bine, a scris poeme, acum face pictură, mâine va începe să diri jeze. De ce nu? Darul prieteniei Așternând pe hârtie trăirile Ioanei, mă minunam cum de avea ea atâta încredere încât să-și pună viața în mâinile mele. Ne cunoșteam doar de câteva luni, fuseserăm împre ună mai puțin de două săptămâni. Totuși miracolul iubirii anihilase dintr-odată timpul despărțitor, aducân du-ne pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
interpersonale (activez ca voluntar la Fundația de Sprijin Comunitar centrul ” Mozaic”). Răspuns Team întrebat cei fericirea Și bucuria, când iubești. Și dacă visuri ai o mie Tu mi-ai răspuns: simți că trăiești. Te-am întrebat dacă și viața E minunată când iubești, Și dacă-ajungi până la stele. Tu mi-ai răspuns: ai să trăiești. Te-am întrebat ce este ciuda Și răzbunarea, când iubești. Ce este lacrima, durerea, Tu mi-ai răspuns: nu mai trăiești. Team întrebat dacăi nevoie De umilință
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la semințe de lotus stă și desface. Cine o fi trăit aici înaintea mea? mă întreb. Trebuie să fi fost una dintre concubinele imperiale ale răposatului împărat Tao Kuang. Sigur îi plăceau la nebunie picturile. Stilul e simplu, revigorant. Mă minunez de contrastul dintre decorul impresionant și imaginea umilă. Pictura îmi amintește de căldura propriei mele familii. Îmi aduc aminte când eu, sora și fratele meu ne strângeam la masa de seară și așteptam sosirea tatălui nostru. Îmi vine în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și rece și de teancuri de prosoape. E atât de mare, că în satul meu ar putea trece cu ușurință drept un iaz. Făcută din lemn de calitate, are forma unei gigantice frunze de lotus, iar picturile de pe ea sunt minunate, cu detaliile florii de lotus reproduse uimitor de viu. Nu am obiceiul de a mă îmbăia zilnic. În Wuhu, mă spălam o dată la două luni în timpul iernii, iar vara înotam în lac. Îl întreb pe An-te-hai dacă aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lumânarea din ultimul lampion pâlpâie și se stinge: în cameră se face întuneric. N-am băgat de seamă până acum că norii au acoperit complet luna. Cântecul din yoo-hoo-loos e însoțit de acela al altor insecte. Simfonia acestei nopți este minunată. Stau în întuneric și îl privesc pe împăratul Hsien Feng cum respiră liniștit în somn. Ca un penel, ochii mei trasează conturul trupului său. O rază de lună străbate podeaua. E albă, cu o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Bate vântul și din copaci plouă cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub magnolie ar fi fost minunată, dacă bebelușul nu ar fi chinuit. Habar nu am cât timp va mai trebui să stea în apă. Mă uit în sus la soare și mă rog să rămână pe cer. — Hainele! cântă eunucul-șef Shim în stilul lui afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întrebări, Tung Chih îmi răspunde: — Mamă, am vrut doar să aflu dacă Bătrânul Wei a spus adevărul. — Ce adevăr? — Că pot să fac orice vreau. I-am cerut doar să o dovedească. Mă uit la fețișoara fiului meu și mă minunez cum de-a putut să ajungă capabil de asemenea trucuri răutăcioase. E deștept și știe pe cine să pedepsească și pe cine să răsplătească. Dacă An-te-hai nu mi-ar fi loial mie, ar ceda la toate dorințele lui Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată la fel de strălucitor ca o scenă. Curtea se adună din nou. Câteva dintre sigiliile împăratului sunt aduse din camerele lor și așezate pe o masă lungă. Sunt minunat sculptate și montate. În încăpere este atât de liniște, încât pot auzi sunetul făcut de lumânările care ard. Marele secretar și învățat Kuei Liang, socrul prințului Kung, e îmbrăcat într-o robă gri. A sosit de la Peking în dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu mine am ajuns să ne cunoaștem mai bine, am putut să ne destindem. L-am anunțat că nu mă interesa puterea în sine, și că tot ce voiam era să îl ajut pe Tung Chih să reușească. A fost minunat că împărtășeam aceeași viziune. Ne-am certat uneori, dar am reușit întotdeauna să ieșim uniți din disputele noastre. Pentru a echilibra noua Curte, am devenit fiecare superiorul de fațadă și ajutorul celuilalt. Gâdilând mândria prințului Kung, i-am încurajat entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a ordinii, autoritățile crezând că vor fi tulburări, că adică acei pravoslavnici care mai cred în moaște se vor scandaliza de faptul că s-a îndrăznit să se meargă cam departe. În loc de asta, populația se uita foarte curioasă și se minuna în cea mai deplină liniște de ceea ce i se dezvăluia. Ia uite, domnule, ziceau, va să zică așa, cu oase pisate amestecate cu untdelemn fabricau preoții sfintele moaște, și nu că erau ele adevărate, ale Sfântului Antoșa sau ale Sfântului Pantelei! Țțțțț
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Bănișorii la sfârșit de lună, membru de partid și toate alea, căruța plină de bucate când te Întorceai acasă, ce să mai vorbim... Eu În locul matale aș tăcea și mi-aș vedea de treabă!” „Mă uit la tine și mă minunez cum de nu te trăsnește Dumnezeu pentru minciunile de le Îndrugi. Știi ce mă supără cel mai tare? Nu că se ia cineva de mine și-mi spune că am făcut și am dres. Cu un om Întreg și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă și - ngenunchiat mă minun de ce minune mare ai zămislit femeie din câte ne‐am iubit, copilul nostru drag , zălog spre viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea, tu dăruiești trăire și atâta frumusețe în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
MELE Sonet elegiac Aștept adesea anume înserare Când vântul zilei doarme în trifoi Atunci din gândurile care curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi nu ridicasem stâncă De ani... credeam că totu‐i reverie... Acum, când gardul dintre noi crescut e
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat‐o Ține băiețelul Batistoara strânsă Alb e porumbelul Ce‐a brodat pe pânză. Toți se minunează Mama fete n‐are Cine îi brodează Așa batistoară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alb, unde să-și prezinte urările. Turiștii de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, în mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
râse din nou: — Dar azi e puțin mai altfel decât în trecut, iar dacă doamna nu e de altă părere, sunt sigur că nici soțul nu va fi. Aș dori foarte mult să vină cu mine la Kitanosho. Ar fi minunat dacă fiul tău rămâne aici, ca să-ți poarte de grijă. Văzând că, printre vorbe și râsete, chestiunea se aranjase deja, Hideyoshi luă rapid hotărârea în numele său: — Ceea ce aș dori, așadar, este ca fiul său să stea aici și bărbatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era un fort cu patru etaje, care avea să fie străpuns de deschizături prin care să se tragă cu săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de ceea ce vedea înaintea ochilor. Dar în fața lui nu se afla încă decât o parte a proiectului. Șanțul înconjurător al castelului se alimenta cu apă din Râul Yodo. Având în apropiere prosperul oraș comercial Sakai, Osaka era legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar, la nevoie, am să vă vizitez personal provincia, pentru a determina problema hotarelor. Prin urmare, este foarte important să fiți discreți și aveți mare grijă să nu mă provocați. Fără voie, Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele încrucișate în fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pentru Ieyasu. Și, indiferent care dintre ei câștiga, soarta lui Nobuo avea să fie aceeași, fiind pur și simplu incapabil să abandoneze ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-te acasă la ai tăi, și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul, și cum a avut milă de tine." 20. El a plecat, și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau. 21. După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte, cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare. 22. Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
vierii aceia, și via o va da altora. 10. Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; 11. Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri?" 12. Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta și L-au lăsat, și au plecat. 13. Apoi au trimis la Isus pe unii din Farisei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Cînd s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: "Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? 8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9. Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]