15,064 matches
-
clipă de clipă mai frumoase și mai albe, fetițele. Este ziua lor astăzi, trei martie, și fiecare casă rânduiește, pe rafturile unor altare roșii special înălțate, o altă lume de fetițe, parcă spre oglindirea celei adevărate, spre tainica ei îmbogățire, minunatele păpuși de lemn Hina, îmbrăcate în kimono-urile epocii Heian. Este Festivalul păpușilor, celebrând creșterea fericită a tinerelor fete, dar un alt nume al său ne dezvăluie secreta corespondență: Festivalul piersicii. La picioarele păpușilor, se depun cu grijă petale de flori
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Bucuria Crăciunului Gabriela Adameșteanu, Cele două Românii George Pruteanu, Cronica unei mari dezamăgiri Jean de la Fontaine, Fabule Livia Letca, Iași istorie sau poveste Mihai-Iosif Mihai, Istoria psihologiei. Altar al cunoașterii psihologice Dan Stoica, Limită de zbor Crenguța Docan, Lupino sau minunata legendă a lupilor tineri Sorin Radu, Miron Costin, Pictorul și gravorul Nicolae Brana Elizabeth Hough-Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Monica Vasiliu, Privirea celuilalt / Le Regard de l'Autre (ediție bilingvă) Gabriela Moga-Lazăr, Tapiserie românească Magda Jeanrenaud, Teme și motive
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a așezat pentru a privi peisajul deosebit de frumos, pe care nu-l vedea pentru prima oară, dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă, și-a aruncat privirea spre cer. Ce putea să vadă, decât o splendoare?! Cerul era curat, albastru, soare, cald, într-un cuvânt minunat. Și-a aruncat privirea spre pădure, loc care o atrăgea cel mai mult. De ce, nu-și putea da seama. I se părea că ramurile copacilor tot timpul își vorbesc. Crengile fagilor, din primăvară până la venirea brumei, sunt pline la refuz
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
muguri de fag și-n scurt timp apar frunzele odată cu încolțirea plantelor, într-un verde foarte crud, adaptate la umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate poieni, unde pe lângă ierburile verzi, apar plante ca: lumânărica, feriga, limba șarpelui, pedicuța, barba ursului, lăcrămioara, fragii, traista ciobanului și multe altele. Mai târziu, după ce coroanele fagilor s-au îmbrăcat complet cu frunze, apar zbârciogii, după care bureții de perj
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pace. Bietul Scoruș, după ce a scăpat din mâinile lui Ducu, s-a bucurat. La început și-a scuturat blănița, și-a spălat cu limba botișorul, după care se gândea să plece la părinții și frățiorii lui. Stătea bine sub umbra minunatei plante barba-ursului, dar trebuia să-și găsească familia. Iarba era mare, cum să iasă de acolo, nu știa și se tot întreba cum să facă. Și-a adus aminte că trebuie să se orienteze; unde se află, în ce parte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Vei pleca atât de departe încât sufletu-ți va plânge amarnic după locul în care a fost orânduită zămislirea ta. Și suferința sufletului tău pe care o numim dor te va urmări toată viața ca o umbră a unui trecut minunat și a unui loc de poveste. Îți spun ție nepoate, că din tot neamul nostru tu vei fi acela care vei călători cu picioarele, nu doar cu mintea așa ca noi. Deși avea o vârstă destul de înaintată, niciodată nu se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat naștere celor mai minunate cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în țarnă găseam locul minunat pe orice anotimp, loc care nici în a doua viață nu-l voi uita. În viața păsărilor mă furișam, doream ca ele să zbor și ca ele să cânt. Așa se face că fiind împreună cu ele, le ascultam până uitam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiind împreună cu ele, le ascultam până uitam de mine. Concertul viețuitoarelor de baltă era de neegalat; nu e nimic mai frumos pe pământ. Asistam la concursul de salt și înot al peștilor din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am putut ferici la lumina lunii care mângâia fețele lucrătorilor din lanurile de grâu, martor ocular pe câmpia de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din Carul mare și Carul mic, dăruite de Dumnezeu pentru a încălzi viața nord moldoveanului din Țara de sus. Mereu îmi spuneam că ochii minții trebuie să călăuzească pașii din prezent cu multă înțelepciune, pentru a-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
văd, să descopăr acel ceva care nu egalează realitatea de pe pământ. De aceea cred că pădurea este o dimensiune care nu se lasă descoperită și cunoscută de către lumea reală, lumea răutății de pe pământ. În fiecare an mă întorc în colbul minunat care altădată îmi încălzea tălpile și care acum mă face să mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-am lăsat copilăria, locuri calde și pline de emoții încercate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și multe păsări. Nu vedeam nicio pasăre pentru că erau ascunse prin copaci. Așa de frumos cântau păsările, că m-a uimit și m-am așezat într-un loc pentru a putea să le ascult cât mai bine. Fără ca acel concert minunat al păsărilor să se întrerupă m-am ridicat din acel loc unde mă așezasem, cu gândul de a încerca să văd cum arată măcar una dintre ele. În timp ce m-am ridicat, m-am trezit din somn ... Nu mă deranja că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de amuzament sau umbre de întristare atunci când a fost vorba de necazuri. Într-un târziu m-am adresat direct, cu tentă de acuzare: -Cu ce te-au supărat păsările cerului nașule, de le-ai închis? Abia am așteptat să ascult minunatul lor concert ... Nașul meu s-a uitat la mine, a ridicat privirea spre cer ca atunci când cauți ceva și nu găsești un răspuns ca apoi să zică: -Așa o să pierim și noi, cum au pierit păsările cerului ... unul câte unul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare de cunoaștere, fie și doar a unei simple raze din splendoararea revelată de ordinea minunată a universului, trebuie să fi avut Kepler și Newton pentru a putea, într-o muncă solitară de mulți ani, să descopere mecanismul celest" (Religion und Wissenschaft, Religie și știință, 1930)5. Credința în raționalitatea universului și deci dorința de cunoaștere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
curând o vocație. Știu că sunt chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu și sunt fericit făcând-o, în special când reușesc să desfășor aceste activități cufundat în peisajul minunat al locurilor natale, dedicând un pic de timp chiar și înnotului sau muzicii clasice. În ciuda tuturor acestora nu sunt deloc un workaholic care nu vede altceva decât munca lui. Îmi place să conversez cu alte persoane. Nu sunt un truditor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de o parte, de la totalitarismul socialist și de la regimul stalinist, lucru care mi se confirmase destul de curând în cărțile lui Aleksandr Soljenițîn și în distopia lui George Orwell, 1984, publicată în ianuarie anului 1949. De cealaltă parte, viziunea teribilă din Minunata lume nouă de Aldous Huxley, roman editat în 1932, în care este descris un sistem capitalist, ultimul produs al dezvoltării tehnico-științifice, "minunata lume nouă" a anului 642 de după Ford, în care producția și consumul de masă au luat locul lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și în distopia lui George Orwell, 1984, publicată în ianuarie anului 1949. De cealaltă parte, viziunea teribilă din Minunata lume nouă de Aldous Huxley, roman editat în 1932, în care este descris un sistem capitalist, ultimul produs al dezvoltării tehnico-științifice, "minunata lume nouă" a anului 642 de după Ford, în care producția și consumul de masă au luat locul lui Dumnezeu și religiei. Nu făceam parte din grupul acelor persoane care, în Europa Occidentală sau în America Latină, au aderat fără o atitudine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia Zece eseuri, Mihai Pricop În pregătire: O țară minunată, Ion Țon 1 Psiholog german naturalizat în Statele Unite, reprezentant de vârf al psihologiei dezvoltării în perioada adolescenței (Identity and the Life Cycle, 1959). 2 Carl Gustav Jung, "Über die Beziehung der Psychotherapie zur Seelsorge", în Psychologie und Religion, 1932, p.
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu este în ea nimic ce ea nu simte sau nu încearcă. Și aceasta deoarece faptul de a se simți pe sine este tocmai acel lucru care o face să fie viață. Astfel, tot ceea ce poartă în sine această proprietate minunată de a se simți pe sine este viu, în vreme ce tot ce este lipsit de ea nu este decât moarte. Piatra, de pildă, nu se simte pe sine, și spunem despre ea că este un "lucru". Pământul, marea, stelele sunt lucruri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este fără s-o știe. Însă, în liniștea sanctuarului, vizitatorul mănăstirii Daphni, înmărmurit de cum pune piciorul în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe infinite, continuitatea unui naos cu decorații sclipitoare unde se vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu standard (ei nu sunt la fel de incriminați pentru relații extraconjugale ca femeile, pot fi simultan tați onorabili de familie, soți convenabili și, extraconjugal, amanți minunați). De aceea, nu sexualitatea bărbaților este problematică, ci cea a femeilor, în sensul restricționării acesteia. În paradigma radicală, se preconiza existența unor grupuri de trezire a conștiinței. Acestea erau menite să le permită femeilor ieșirea din izolare și să depășească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și de vechea faimă a cârciumăresei, de vinul de Valdemoro, de cel tămâios, sau de Înmiresmata licoare de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]