KorAP: Find »[drukola/base=miros & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...695 >

17,356 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Măcar să fi avut cu 20 de ani mai puțin, măcar cu 15, măcar cu 10, măcar... Păcat de tine, Iordana, păcat de viețuca ta! O, dar să nu te vaiți face parte din codul manierelor elegante. Grădina e zăpăcită din cauza mirosului de petunii, de regina nopții și de crăițe, răsădite în amintirea bunicii Leonora. "Nevasta cu mintea bună/ I-e bărbatului cunună", așa-i spunea bunelul. Cînd a murit, au murit toate mușcatele. Odată cu ea au murit toate florile ei. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te iubesc". Am mers prea departe. Nu-i pot face asta lui Victor. În iubire, fată mică, nu-i totul frumos. Fii pregătită pentru mizerii. Mizeriile iubirii." Deschid geamul și uimitorul miros de cimbru miroase, cumva, a gaz de lampă urcă pînă-n mansardă. O lună subțire-n obraz (fără obraz) mă obligă să mă aplec peste pervaz, s-o văd. NE NAGHIBAITISI V NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportansă§§§§ decît o talie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou cît de repede. Trag decisă ușa după mine, flutur mîna spre Franz Marc și-o iau la goană pe alee. Prind un maxi-taxi ticsit. Stau încovoiată, aproape pe brînci, asaltată de mirosuri ucigașe. Mă izbesc-fatal-cu fruntea de cadrul portierei, cînd cobor în intersecția "Tîrgu-Cucu". "! șapte drumuri am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu cred că-i posibil să recuperezi la capitolul iubire prin experiența bătrîneții. Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă gîndesc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
sensibilitatea din poezie, ideile din proză, gramatica din gazetărie și vreți să vă urmeze publicul larg? E visul unei nopți de iarnă, Iordana, să-i resuscitezi acuma interesul". Îmi torn o cafea să nu-mi mai aud vocea paralelă, dar mirosul de Jacobs se combină grețos cu unul de pește, venit cine știe de unde. A avea suflețel delicat și tandru e trăsătură oximoronică pentru un critic, îmi spun, aruncîndu-mi ochii peste delirul verbal al unei prefețe. Am în mînă nici mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai poate zbura nici cât o găină pe gard, iar zmeul nu va mai distinge mirosul de carne de om de o friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu-i era foarte clar dacă sunt pentru el sau nu, deși probabil că da, de vreme ce stau pe biroul lui, de-o vreme, cu mirosul lor persistent de mucegai și materie incinerată. Stau acolo de-o vreme și n-a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
o vreme și n-a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai astăzi a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de perne și dune, ce trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect și, mai ales, mirosul și-l amintea, mirosul morții, a celei mai vivace dintre morți. Și s-a pomenit deodată foarte încântat de memoria lui olfactivă. Iată cum ea nu i-a jucat feste, cum l-a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de perne și dune, ce trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect și, mai ales, mirosul și-l amintea, mirosul morții, a celei mai vivace dintre morți. Și s-a pomenit deodată foarte încântat de memoria lui olfactivă. Iată cum ea nu i-a jucat feste, cum l-a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea unei imagini. Și profilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de o mireasă tânără și subțire, triunghiulară datorită fustei așezată pe jupoane, cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
propriul său chip. Un chip de care nu te poți plictisi niciodată, sau sătura privindu-l: dublul tău maimuțărit, ascultător, purificat... Se întoarce fără grabă la birou pentru a-și relua corespondența. Okurina stă nemișcată și cuminte la locul ei. Mirosul ei îi penetrează năprasnic nările ori de câte ori o atinge în treacăt cu exteriorul palmei sau cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui devastatoare. Le aruncă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
direcțiile. Unii stau înghesuiți pe băncile de așteptare, alții manipulează bagaje, cei mai mulți stau pe loc și privesc și ei aiurea, așa ca mine, să le treacă timpul. Am păstrat acest obicei din copilărie, când trenurile erau ticsite de pasageri și mirosuri amestecate și mă repezeam pe culoar în fiecare gară, pentru că doar atunci mi se dădea voie să deschid geamul, când pericolul de curent, eterna boală a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]