79,860 matches
-
simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai sună din coadă.... Morala poeziei Poetul are conștiința transcendentală a unei chemări, a unei misiuni cosmice, și anume, transsubstanțierea poetică a lumii. Au spus-o în primul rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu. Poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Lupino avea dreptate. Pînă nu-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în lume, să-și caute destinul, devenise, pe neașteptate, incredibil de ușoară. Mă bucur, fiule, că nu mă dezamăgești. Ai dreptate. Pleacă în lume. Caută. Află care ți-e rolul în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în spatele lui, nu fuseseră altceva decît semne ale prezenței lui Dakota. Pășise cu stîngul. Unui lup matur nu i s-ar întîmpla niciodată să fie urmărit și să nu știe. Nu avea nici o scuză. Și realiză, într-o clipă, că misiunea la care s-a angajat nu va fi ușoară; că soarta lui, oricare ar fi fost aceea, se scria, începînd de acum, pentru a doua oară; că, de data aceasta, avea de dat socoteală pentru tot ce urma să întreprindă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată viața lui și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi întoarce, fără îndoială", își spuse, amintindu-și promisiunea făcută, și păși mai apăsat, hotărît să-și ducă grabnic misiunea la bun sfîrșit. Privi în jur. Locurile îi erau cu desăvîrșire necunoscute. Îl înconjurau copaci deosebiți de cei pe care-i cunoștea de acasă. Se strădui să-și amintească relatările înțeleptului Arus. Deseori, în ceasurile de tihnă, marele conducător le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce înseamnă nobila ta dorință de a fi cu trup și suflet alături de ei. Să te simtă mereu prezent, să te vadă pozat totdeauna lângă mașina de scris - martor mut la taina zămislirii artistice, simbol al înaltei și copleșitoarei tale misiuni. Să fii, spre deosebire de Rebreanu, modern, aducându-ți obolul la fundamentarea romanului românesc, ale cărui titluri mai de doamne-ajută încap într-un ghiozdan, și mai rămâne loc! Să trăiești cu acuitate obsesia, atât de specifică, a veșnicului început, care descarcă în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întreprinzătorului este chiar spiritul de însuși întreprinzător, care atunci când este dezvoltat devine o abilitate. Pentru cei dornici de inovare, schimbarea este modul normal și sănătos de a fi al lucrurilor. Mai mult, convingerea profundă a unui adevărat întreprinzător este că misiunea sa socială nu este aceea de a face mai bine ceea ce deja s-a făcut, ci de a face ceva nou, ceva diferit. Nu există o definiție unanim acceptată a abilității de întreprinzător, însă întâlnim menționate în cele mai multe definiții termenii
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
nici bunăstare, nici adevărat progres, nici pace durabilă. Într-o perioadă în care bărbatul și femeia sunt considerați ca niște resurse(...aș vrea să insist asupra valorii proeminente a ființei, ale căror înflorire și bunăstare sunt finalități supreme, și asupra misiunii educației, care este de a contribui la realizarea acestora cât mai eficient posibil(...). În al doilea rând, rolul determinant al educației în orice destin național, fie că este vorba de locul națiunilor și popoarelor le pot stabili și întreține unele
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
și care să pretindă de la cel care o exercită un caracter mai ferm și un spirit mai independent. Fiecare națiune își are moravurile, prejudecățile, propria ei modalitate de a simți. Ambasadorii, trăind în străinătate, nu renunță la acestea, însă, cum misiunea lor este aceea de a-și servi patria fără a stârni în jurul lor ostilități, ei caută, în mod firesc, să se adapteze, pe cât posibil, la modalități de a trăi și a gândi care nu le sunt proprii. Publicul, care nu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
societății în care el tocmai a pătruns. Dacă, din întâmplare, printr-o anume acțiune, el va friza ridicolul, atunci ar trebui să fie sigur că nu va fi niciodată menajat. Am văzut oameni distinși, judecați fără indulgență, pe toată durata misiunii lor, doar pentru că făcuseră imprudența de a fi snobi. Nu sunt încă îndeajuns cunoscute efectele (negative) ale snobismului. În viața privată, acesta este doar un păcat venal; nu se întâmplă la fel și în viața publică, unde snobismul evidențiază un
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
el poate negocia în toate problemele de interes pentru țara lui. Este o eroare. Scrisorile de acreditare nu au alt scop decât acela de impune recunoașterea funcției de diplomat. Din momentul remiterii lor, ambasadorul se bucură de privilegiul impus de misiune; el stabilește relații oficiale cu guvernul pe lângă care este acreditat și poate vorbi cu autoritatea reprezentantului unui stat suveran. Nu are însă calitatea de a încheia un angajament privitor la o anumită problemă. Pentru aceasta, el are nevoie de a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a părăsit biserica după ce a jucat în Adunarea Constituantă un rol considerabil, iar Mirabeau, pe patul de moarte, i-a încredințat sarcina de a face cunoscute, de la tribună, ultimele sale gânduri. Când a început domnia Terorii, el se afla în misiune, în Anglia. Fiind expulzat, a fugit dintr-o Europă în care nu întâlnise decât emigranți. S-a îmbarcat pentru S.U.A, spre o lume nouă, iar el nu se temea de ideile noi. De îndată ce o guvernare "normală", echilibrată, s-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
specifice lui, o vorbă pe care nimic nu l-a putut face să o uite, nici onoruri, mângâieri sau flatări. El a fost umilit și de rolul pe care Napoleon l-a împins să-l joace atunci când i-a încredințat misiunea de a-l primi, la castelul din Valençay, pe regele Spaniei, Ferdinand al VII-lea, atunci quasi-prizonier. Ulterior, el l-a însoțit pe Napoleon la Erfurt*, în toată splendoarea gloriei; în timp ce suveranii germani îi făceau curte împăratului, el se întâlnea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ministrul este într-adevăr șef, el va fi veritabilul stăpân al serviciilor sale, dacă, din contră, el nu este suficient de bine pregătit pentru această sarcină, va găsi probabil, printre colaboratori, oameni competenți care îl vor forța să-și îndeplinească misiunea cât mai bine, pentru ca, în final, să facă o frumoasă figură. Astfel, după ieșirea din minister, el va echilibra balanța, în numele respectului pentru tradiție, ceea ce disprețuia înainte a intra în acest serviciu, va fi ironizat totul sub denumirea de "rutină
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lucrurile nu se mai petrec așa; clerul nu mai este un "ordin" în stat. Atunci când, în funcție de natura unor afaceri, guvernele au făcut apel la sprijinul vreunui ecleziast, ei s-au bazat pe calitățile personale, fără a-i da însă nicio misiune oficială. În zilele noastre, guvernele se orientează către oamenii politici și oameni de afaceri atunci când caută agenți în afara cadrelor aparținând "carierei" diplomatice. Este un semn al trecerii timpului. E limpede că părinții noștri aveau alte preocupări decât noi. Dintre toate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
datorat Franței acest regim de favoare, iar meritul îi revine lui Francisc I94, care a îndrăznit să rupă cadrul strâmt în care fusese închisă politica internațională. Domnului de Laforêt, pe care l-a trimis la Constantinopol, i s-a dat misiunea de a trata cu marele senior Soliman 95, iar, în februarie 1535, acest ambasador a semnat (cu Poarta) prima convenție care îi scotea pe francezi de sub jurisdicția acelor cadii. Celelalte puteri creștine și-au manifestat indignarea văzând cum Franța negociase
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
rol atât de special în vaste imperii ca Turcia sau China caracterul funcțiilor a devenit obiectul multor controverse. În Franța, jurisprudența i-a desemnat constant ca funcționari publici, dar, totodată, le-a refuzat rolul de reprezentare care aparținea doar șefilor misiunilor diplomatice, ambasadorilor și miniștrilor. Aceștia, de regulă, nu primesc scrisori de acreditare de la guvernul lor, ci simple scrisori de recomandare, adică de "atestare"* și nu își pot exercita funcțiile decât după ce guvernul țării de reședință le-a dat exequatur-ul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
siguranță, mai multă teamă decât deferență în semnele de respect cu care aceștia erau copleșiti. Astfel, puțin câte puțin, s-a instaurat obiceiul de a înconjura reprezentanții străini cu un întreg sistem de curtoazii. Atunci când ambasadele s-au transformat în misiuni permanente, ceea ce nu fusese decât doar obișnuință a devenit regulă. Așa s-a născut Protocolul; acesta este un fel de religie, cu practici și cu mistere, iar introductorii ambasadorilor sunt miniștrii. Chiar și ministerele sunt pline de "capcane" și "șiretlicuri
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
au obișnuit cu acest mod de exprimare curent folosit la Roma, la Madrid și la Curțile germane. Uzanța odată stabilită, galanteria franceză a extins-o și la ambasadoare; pe vremuri eram considerați poporul cel mai curtenitor care existase vreodată. Atunci când misiunea ambasadorilor ia sfârșit, remiterea scrisorilor de rechemare se face foarte simplu. Era cândva obiceiul ca ambasadorii, în momentul în care își încheiau misiunea, să primească daruri magnifice. În Franța, de pildă, atunci când ambasadorul Veneției s-a prezentat la audiența de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
extins-o și la ambasadoare; pe vremuri eram considerați poporul cel mai curtenitor care existase vreodată. Atunci când misiunea ambasadorilor ia sfârșit, remiterea scrisorilor de rechemare se face foarte simplu. Era cândva obiceiul ca ambasadorii, în momentul în care își încheiau misiunea, să primească daruri magnifice. În Franța, de pildă, atunci când ambasadorul Veneției s-a prezentat la audiența de rămas bun, regele i-a pus la brâu spada lui și l-a îmbrățișat. I-a mai făcut și alte cadouri constând în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
răspuns atunci că prin aceasta nu putea face nimic altceva decât să aducă o insultă Republicii. Veneția era, de altfel, foarte precisă asupra acestui articol; astfel, o dată, ea a făcut public faptul că unul dintre miniștrii săi se întorsese din misiune fără a fi primit darurile de uzanță, blamându-l pentru aceasta. În Anglia, regina Elisabeta, care era foarte mândră, făcea la rându-i daruri foarte scumpe, în timp ce un vechi autor spunea despre Papă "că nu era niciodată zgârcit cu binecuvântările
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
atunci când li se oferă ocazia: vizita unui suveran, semnarea unui tratat, o expoziție, o ceremonie oarecare. Astfel, diplomații, în decursul carierei lor nomade, adună multe panglici și cordoane, de toate culorile. Acestea sunt "accesorii" ale meseriei. Se întâmplă uneori ca misiunile diplomatice să se încheie într-un mod mai puțin agreabil. S-a întâmplat, și nu o dată, ca anumite guverne au cerut rechemarea unui ambasador. Iată, de exemplu, trista și nefericita aventură prin care a trecut lordul Sackville 104, ambasadorul Angliei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
eu martorul unui incident care are o oarecare asemănare cu cel menționat. Cu puțină vreme înaintea izbucnirii războiului dintre America și Spania, în 1898, ducele de Arcos, la acea vreme ambasadorul Spaniei la Washington, a expediat domnului Canalejas, aflat în misiune la Havana, o scrisoare prin care își făcea cunoscută opinia asupra președintelui MacKinley 105. Corespondența a fost desfăcută, conținutul ei a fost dezvăluit, iar presa l-a publicat. Hazardul a făcut să mă aflu lângă ducele de Arcos, în momentul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ei; în momentul publicării ei, el își ceruse deja demisia. Devenise astfel un simplu cetățean și nicidecum o persoană oficială. Cei doi domni se despărțiră, exprimând fiecare regretul că un atare incident, de o asemenea natură, a putut pune capăt misiunii ambasadorului. Relațiile diplomatice pot fi rupte în urma unei declarații de război. De pildă, nimeni nu-și dorea să fie ambasador la turci. Până la sfârșitul veacului al XVIII-lea, sultanul îi ținea pe toți ambasadorii în castelul celor Șapte Turnuri*, care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
autoritatea sa morală ar fi serios atinsă. Nu vreau să merg cu gândul atât de departe; este mai agreabil să credem în înțelepciunea oamenilor și în dezvoltarea acestui instrument al păcii care s-a dorit a fi creat la Geneva. Misiunea Societății va fi, uneori, dificilă, dar Consiliul ei o îndeplinește deja cu succes. Iată, de exemplu, cum a fost stopat conflictul dintre bulgari și greci, ca urmare a unui incident de frontieră. Această realizare este una de bun augur. Pentru
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
scriitor, poet, memorialist și diplomat francez. A fost, pe rând, ambasador al Franței la Veneția (1752-1755), ministru de stat (1757), secretar de stat la Afacerilor Străine (1757-1758) și, în sfârșit, ambasadorul Franței la Vatican (1774-1794), ultima și cea mai lungă misiune a sa, în timpul căreia a și decedat. Este autorul unor plăcute, dar incisive totodată, Memorii. A mai scris: Reflecții asupra pasiunilor și gusturilor, Poezii diverse, Anotimpurile și zilele. Poeme. 55 Maria Tereza, împărăteasă a Austriei (1740-1780). 56 Ecaterina a II
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]