5,217 matches
-
biblice. Anormalitatea ei este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii, acela În care elementele de basm (de mitologie greco latină) pătrund În cadrul obișnuit al prozei. Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul Oanei, Fărâmă țese o altă plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă povestesc urmarea, fără să mă Întorc Înapoi ?” (), spune el, exasperat, anchetatorilor. „Întoarcerea” vrea să spună: la originea Întâmplărilor, În starea În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Zamfira cunoșteau fapte miraculoase. Efortul lui Fărâmă este să stabilească o legătură cu această lume care nu mai trăiește decât În memoria lui imperfectă. El vrea să spună ceva, să dezvăluie existența unei lumi vechi, dar memoria Îl trădează. Narațiunea mitică trăiește În (și prin) acest proces de succesiune hierofanii și ocultări. Când o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează În același timp, devine criptic. Aceasta este adevărata dialectică a sacrului, prin simplul fapt, de a se arăta
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care Încearcă să citească un cod (un limbaj) prin alt cod). Ei suspectează tot timpul pe Fărâmă că vrea să „scape”, să ascundă ceva”, „să fugă de adevăr” și vor să intre În posesia cifrului. Noii „lectori” au pierdut apetitul mitic pe care-l aveau Anca Vogel și Economu au prins cifrul narațiunii și, În baza lui, supun totul interpretării raționale: „... vedeți, Începu el să audă deodată, lucrurile se limpezesc, se lămuresc unele pe altele, alcătuiesc Împreună o configurație șiși dezvăluie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să examinăm cu rigoarea necesară aceste episoade periferice ca să găsim cifrul prin care pot fi identificate acțiunile, personagiile, ideile pe care voiați să le țineți secrete” (). Prin detaliile pe care le dă, Eliade sugerează nu numai nașterea (scrierea) unei narațiuni mitice, dar și posibilitățile ei de lectură. ”Lectorii realiști”, (noii anchetatori), golesc povestirea de conotațiile ei mitice, inițiatice, demască mitologia creată de Fărâmă. Găsind „cifrul” vor traduce visele Oanei despre coborârea În peștera tapetată ca făcând aluzie la comoara poloneză ascunsă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
acțiunile, personagiile, ideile pe care voiați să le țineți secrete” (). Prin detaliile pe care le dă, Eliade sugerează nu numai nașterea (scrierea) unei narațiuni mitice, dar și posibilitățile ei de lectură. ”Lectorii realiști”, (noii anchetatori), golesc povestirea de conotațiile ei mitice, inițiatice, demască mitologia creată de Fărâmă. Găsind „cifrul” vor traduce visele Oanei despre coborârea În peștera tapetată ca făcând aluzie la comoara poloneză ascunsă de Economu etc. ... În nuvela Pe strada Mântuleasa sunt mai multe mituri care se amestecă. Iorgu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Înnoirii identității. Marina apare când tânără, când bătrână, are o putere extraordinară de a trece dintr-o vârstă În alta. Tema Întineririi biologice va fi dezvoltată În Les trois Graces și Tinerețe fără de tinerețe. Tot aici aflăm și sugestia camuflării miticului, pe care Eliade o va dezvolta În curte la Dionis. Lixandru și-a ascuns identitatea, a devenit irecognoscibil, alții și-au schimbat numele. Marina pentru a marca simpatia față de Zamfira de demult, dătătoarea de vedere Își ia numele de Zamfira
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
spații, neconsacrate, prin urmare, lipsite de structură, de consistență: Într-un cuvânt amorfe” (). Eliade a demonstrat existența constantă a sacrului camuflat În profan, prezență percepută fantastic, inexplicabilă prin recursul la logica rațiunii, dar perfect inteligibilă În logica particulară a gândirii mitice, relevabilă prin semne și simboluri. Nemulțumit că În România s-a văzut În nuvela sa doar „atmosfera de crepuscul bucureștean a anilor dinaintea celui de al doilea război mondial” (), scriitorul nota În Jurnalul său la 10 martie 1968: „iarăși despre
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În grădina răcoroasă pe lângă care trecu fără s-o ia În seamă mulți ani. Intervine „hazardul, accidentalul (uitarea servietei) pentru ca personajul să ia act de existența misterului (grădina citată)” (/134). Legătura dintre tărâmul profan din care vine Gavrilescu și cel mitic În care el pătrunde, este mediată de una din „țigănci”. Gavrilescu este ajutat să răzbată În noul spațiu deoarece el nu este inițiat. El este introdus Într-o odaie cu o penumbră curioasă, de parcă „ferestrele ar fi avut geamuri albastre
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lui M. Eliade, este ca și cum ai desface lumina În culorile ei componente și este, ca și privind prin prismă, o operație artificială având, În cel mai fericit caz, doar pretext didactic. Teme precum: „incognoscibilitatea miracolului”, ritualul inițiatic al destinului”; unirea mitică a două ființe care, printr-o „nuntă În cer” reintegrează perfecțiunea primordială, „teroarea istoriei”; iubirea; moarteaca să amintim doar câteva dintre ele nu le regăsim doar În artistică a lui M. Eliade, ci și În lucrările istoricului religiilor, ale eseistului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
1993. 36. Jung, G.C.: În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul Literar, București, 1994. 37. Kernbach, V.: Miturile esențiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 38. Kernbach, V.: Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. 39. Kernbach, V.: Universul mitic al românilor, Editura Științifică, București, 1994. 40. Lovinescu, M.: Întrevederi cu M. Eliade, E. Ionescu, Șt. Lupașcu și Gr. Cugler, Editura Cartea Românească, București, 1992. 41. Lotreanu, I.: Introducere În opera lui M. Eliade, Editura Minerva, București, 1980. 42. Meselin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
al amplitudinii, Editura Demiurg, București, 1995. 49. Simion, E.: Scriitori români de azi, vol. II, editura Cartea Românească, București, 1977. 50. Simion, E.: Tristan și Isolda, În „România literară” 24, nr. 18, 2 mai 1991. 51. Simion, E.: Nivelele textului mitic, postfață la volumul „La umbra unui crin”, editura Fundației Culturale Române, București, 1992. 52. Todorov, Tz.: Teorii ale simbolului, Editura Univers, București, 1983. 53. Ungureanu, C.: La vest de Eden O introducere În literatura exilului, Editura Amarcord, Timișoara, 1995. 54
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
baladesc. Atunci când Stoicea înțelege că diavolul și-a bătut joc de el, îl omoară pe Califar, murind împreună în iaz (frontiera între vis și realitate). În proza lui Mihail Sadoveanu, fantasticul se detașează de alte opere prin încercarea de transfigurare mitică a realului. Oamenii au o taină în una dintre povestirile din Hanu Ancuței, Județ al sărmanilor, au vedenii în compania babelor descântătoare și a solomonarilor care alungă grindina în Crâșma lui moș Precu, știu povești frumoase cu rădăcini în fabulosul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca o mărturisire a întregii sale organizații artistice’’. Cea mai apropiată de procedeele pe care Kir Ianulea le pune în mișcare în registrul povestitorului oriental este cartea apărută la doi ani după moartea lui Caragiale. Revolta îngerilor are o dimensiune mitică pe care nu o întâlnim în Kir Ianulea, devine un testament spiritual, alegoric formulat. Cu o suplețe narativă extraordinară, ce face și mai nedreaptă uitarea cu care este învăluită astăzi această carte, Revolta îngerilor oscilează între reducerea fantasticului la grotesc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
raționalismul lui Caragiale. Întreaga prospețime a scrisului caragialian aparține și acestui tip de inteligență lucidă și mobilă, comunicată în mod flexibil. Din scrisul lui Caragiale lipsesc însă o serie de întrebări care animă opera enciclopedistului. Lipsește de exemplu o dimensiune mitică a rațiunii. Kir Ianulea și Calul Dracului, scrise cu trei ani înaintea morții, sunt produsele plenitudinii conservate până la capătul drumului. Ambiguitatea și menținerea în ea, cu privire la intervenția neobișnuitului sau la motivarea unei acțiuni este o atitudine care nu contrazice luciditatea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a putut vedea deja, ,,basmul nuvelistic’’ este specia care convine cel mai mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai insolite în literatura noastră. 2.3.3. Abu Hasan Abu Hasan
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de viață este dominantă. Îndepărtarea de schema magic-folclorică atinge, acum, gradul maxim. Fiecare din cele trei narațiuni oferă universuri epice stringent ,,nuvelistice’’ refractare la orice fel de imixtiune, în plan narativ, a soluțiilor fatal convenționante și canonizante propuse de prototipul mitic popular. În asemenea condiții, satanismul, ca element de declanșare a fantasticului, nu mai beneficiază de o poziție pre-textuală, în ordine narativă ori conflictuală, și cu atât mai puțin în ceea ce privește tipologia personajelor. De data asta, este vorba mai degrabă de un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în literatura europeană, cât și în eposul popular autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu o dată pasionale, cărora călătorii le cad victimă cu voluptoasă uitare de sine. Toate amănuntele din care se construiește însuși planul acestor invocații presupus magice ale Mânjoalei sunt reproduse după gura lumii, reverberând ca un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Aici avem în vedere surprinzătoarea siguranță de sine cu care hangița își reprimește oaspetele. ( ,,Ce să spui ? Știa femeia că mă întorc? ori se sculase de dimineață? patul era nedesfăcut’’), repetarea gestului de respingere a tot ce ține de impulsul mitic (voind a se închina lui Dumnezeu pentru că l-a scăpat de primejdie, bărbatul este pe loc oprit: ,,mi-a apucat repede mâna și, dându mi-o în jos, m-a luat cu toată puterea în brațe’’) și, se înțelege, cele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de reziduurile ocultismului folcloric, această dimensiune specifică viziunii asupra fantasticului din opera scriitorului. Între Kir Ianulea și La conac există, însă, câteva deosebiri frapante în privința formulei artistice chemate să pună în valoare tema fantastică. Intervine apelul direct la schema prototipului mitic originar, caracterul explicit al formulei utilizate în marele basm nuvelistic care este, totuși, Kir Ianulea, cedează acum locul insinuării, ambigue și sugestive, greu perceptibilă. Este un procedeu care în La hanul lui Mânjoală de exemplu, atinge performanțe extraordinare, dar a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
răspundere (duce o mare sumă de bani la moșierul al cărui arendaș este tatăl său), eroul are șansa mult râvnită de a face dovada mândriei și independenței lui bărbătești; cu alte cuvinte, șansa de a fi și el beneficiarul comportamentului mitic’’ atribuit vârstei mature. Fiind un drumeț neexperimentat, tentația lui cea mai mare este de a se alătura unui alt drumeț, mai vârstnic și cu experiență, în contact cu care să ți poată afirma personalitatea. În aceste condiții și pe acest
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
istorice (medievale și creștine) și etnice (populare și țărănești). În Germania, dimpotrivă, numeroși scriitori, juriști și filozofi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au legat cultura germană de studiul originilor poporului germanic, înrădăcinând-o în temelia istorico-etnică, mitică și instituțională. Ei i-au proclamat sus și tare valorile creatoare și civilizatoare, pentru care limba poetică la origine trebuia să fie vectorul (de unde importanța studiilor de psihologie romană în universitățile germane din secolele al XIX-lea și al XX
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
născut în 1908) își înscrie direct antropologia în tradiția durkheimiană și maussiană care conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale vieții sociale: ele îi dau sens, coerență și justificare. Sociologia franceză s-a inspirat, în parte, din structuralism. Bourdieu (1930-2002) se apleacă, la rândul lui, asupra forței simbolice din jocul social. Foarte devreme, el
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mai înaltă. Urmările catastrofei sunt descrise în dialogul lui Platon Timaios (locurile unde a dispărut Atlantida). În mitul despre Atlantida există elemente care si-tuează Creta în cadrul general descris de Platon. Tot pe apă se desfășoară mare parte din odiseea eroului mitic grec Ulysse, personaj central al epopeei homerice, rege în Ithaka, soțul răbdătoarei Penelopa. Exprimarea "Triunghiul Bermudelor" este binecunoscută în toată lumea datorită unor dispariții misterioase (nave maritime și aeriene) pro-duse într-o zonă oceanică situată la sudul Floridei, cuprinzând Bahamas și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l. Filozoful este ținut în viață prin periodica lui reproducere și recreare. În aceste repetate cosmogeneze ale gândirii, participanții la acest scenariu mitic recită pur și simplu textul sacru și întemeietor. Recitarea periodică a codului ca text sacru, în colocvii, în reviste de specialitate și în prelegeri universitare face să țină cosmosul filozofiei. Fără acestea, el s-ar prăbuși în neant. O cultură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el, în ne-aproprierea lui. Și tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător plutește în vagul melancoliei, pentru că dorința nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atâtea contacte efemere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]