4,914 matches
-
ocazie când mitropolitul începu să povestească despre tiparnița de la Cotroceni și-l întrebă scurt pe fratele său: — Ce se întâmplă? Nu înțeleg nimic. — Vodă ne-a chemat la masă ca s-o pună pe mama să-și retragă testamentul de la Mitropolie. Dar nu poate, pentru că este furios pe nepotul Constantin al lui Știrbei Izvoranu. — Feciorul Ilincăi? — Da. L-a prins că fura din banii de ovăz ai cailor de poștă. — Fugi, neică Dinule, da’ ce-i nebun? Păi neica Șerban n-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să știu ce face vodă și doamna? Vrei să-ți spun? Ei bine, făcu Hamie pe un ton plângăcios, cum ați ieșit cu dorobanții pe poartă, vodă a trimis caleașca cu doi dorobanți să-l aducă pe preasfințitul Theodosie de la Mitropolie și a trimis vorbă doamnei la cuhnie că astăzi nu mănâncă la prânz și că vrea să fie lăsat netulburat. Brâncoveanu și unchii săi săriră drept în picioare, mai, mai să răstoarne măsuța cu cafele. — Dacă nu mă credeți, veniți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția ta. De când n-am mai stat așa împreună? Da, înțeleg, turma, turma, grija ei este înainte de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și cântecul, arunca pale aurii prin grilajul de fier forjat al ușiței, fermecând înserarea. În momentul intrării unui slujitor și a doctorului neamț, mitropolitul a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbirea îi era foanfă, mitropolitul îl întrebă sec: — De ce mânăstire ții? Veni un răspuns scurt, dar Theodosie nu pricepu nimic, de fapt nu-l interesa, socoti însă că fusese inspirat când pusese întrebarea; era limpede că trebuia să trimită la Mitropolie un mesaj scris, pentru că omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
etichetă, de diplomație, poate chiar tributul de ipocrizie. Gustând încet vinul din cupă ca un cunoscător, vodă cu un glas scăzut începu să-și exprime gândurile. Mitropolitul ridică spre el privirea mirată; i se părea că sunt ale lui. — La Mitropolie or fi ajuns cu vecernia la psalmul întâi? De câte ori îl ascult sau îl citesc și, chiar mai mult, de câte ori aud clopotele și toaca de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea când întăream biserica mânăstirii de la Mărcuța? Te frământa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut frig și este vânt, interveni în grecește medicul. — Lăsați-mă o clipă singur cu sfinția sa. Cei doi ieșiră, dar rămaseră lângă ușă. Șerban îl îmbrățișă pe Theodosie. Avea o lacrimă spânzurată în colțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți cei care trebuiau să răspândească zvonul că l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute acasă. Prinseră a bate într-o dungă clopotele de la Mitropolie. Odată cu ele porneau pe poarta caselor domnești dorobanți călări ca să spună oamenilor ce se iveau speriați de prin curți că Io Șerban Cantacuzino Basarab s-a stins din viață. Până să ajungă Brâncoveanu acasă, clopot după clopot de la toate bisericile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-mi aducă de mâncare, să pună focul că mi-a intrat frigul morții în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe masă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gata să năvălească. Ce ar putea să facă un copil? Să le țină piept? — Constantin Brâncoveanu ar avea grijă de țară, doar el este potrivit pentru asemenea treabă. Și hotărârea fu luată. Au plecat cu toții în frunte cu Cantacuzinii la Mitropolie ca să facă alegerea așa cum spune obiceiul pământului. Au trimis boieri să-l invite la adunare și pe patriarhul Dionisie al Constantinopolului. Doi căpitani s-au dus să-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boieri să-l invite la adunare și pe patriarhul Dionisie al Constantinopolului. Doi căpitani s-au dus să-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu se putea ține. Trecând prin mulțimea de dorobanți, Constantin Brâncoveanu observă armăsarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i umpluse gura și se hotărî să-și joace până la capăt rolul. Intră semeț și trecu în față în rândul marilor dregători. — Logofete, noi cu toții pohtim să ne fii domn, răsunară bolțile Mitropoliei. Dar de ce aș vrea eu domnia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea? Nu doresc să fiu, răspunse marele logofăt, așteptând să fie rugat. Și rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi, sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pusese pe gânduri. Io Constantin Brâncoveanu era discipolul lui și eruditul stolnic își spuse în gând, cu oarecare amărăciune: „Pare se că am în față un domnitor deosebit, cred că și răposatul Șerban l-ar fi invidiat”. Au pornit de la Mitropolie spre Curte. Ca la sărbătoare, mergeau în frunte ostașii, apoi, călare pe calul împodobit ținut din scurt de frâu, vodă Constantin, după el boierii potrivit rangului. Clopotele Mitropoliei băteau vesele anunțând țara că a fost ales noul domn. Trecând prin fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cred că și răposatul Șerban l-ar fi invidiat”. Au pornit de la Mitropolie spre Curte. Ca la sărbătoare, mergeau în frunte ostașii, apoi, călare pe calul împodobit ținut din scurt de frâu, vodă Constantin, după el boierii potrivit rangului. Clopotele Mitropoliei băteau vesele anunțând țara că a fost ales noul domn. Trecând prin fața caselor brâncovenești, vodă opri calul, nu pentru că știa că din spatele ferestrelor cu brocarduri îl scăldau în priviri pline de dragoste toate sufletele dragi lui, ci pentru că trecea prin fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în gând, Constantin Brâncoveanu era nepotul lor care crescuse la Mărgineni și Filipești, alături cu ei, toți frații Cantacuzini. — Sfinția ta, mă gândeam ca după ce-l ducem pe ultimul drum pe răposatul voievod, într-o zi de lucru, când treburile Mitropoliei o să-ți lase răgaz, să ne întrunim în divan cu neamurile răposatului, pomenit fie-i numele în veci, și cu ieromonahul Ștefan ca să întărim prin fapte testamentul lăsat de maica mare, doamna Ilinca. Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clopotele din tot Bucureștiul. Rar, așteptându-se unul pe altul, clopotele conversau între ele. „A murit vodă și-l pregătesc pentru ultimul drum”, spunea clopotul de la Sfântul Anton; „Da, da, a murit vodă”, preluau cele de la Sfântul Gheorghe și de la Mitropolie; „Veșnică pomenire”, răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apă ca să-mi pot aduce toți copiii fără nici o primejdie. Câți copii ai, măria ta? Le-am pierdut socoteala. — Șase, sfinția ta, patru fete și doi băieți, Constantin și Ștefan. Aș vrea să găsim ispravnic să durăm clopotniță înaltă pentru Mitropolie și să suim clopotele să se audă din tot târgul. Să înnoiești pomelnicul ctitorilor cu toți fiii și fiicele mele, ca să fie pomeniți și să le știi socoteala. Vodă stătu o clipă pe gânduri și reluă. — Clopotniță înaltă, ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
preocupat să afle ce are de spus beizadeaua. Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce să creadă. Îi părea rău că-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
timp tăcură. Îmi place de Paște să fie pomii înfloriți, spuse el. — Au umplut copiii pădurea după brânduși și viorele, să pună la Sfântul Epitaf. Doar ploaia i-a gonit. — Mâine n-o să plouă. — Știu eu? — Marico, ai trimis la Mitropolie la Târgoviște bani pentru să-rindar să-i țină slujbele lui Scarlat peste postul mare? Acu’ dacă a răposat în neamul meu, al meu se cheamă că e. — Am pus de i-au săpat piatră în tinda Mitropoliei unde l-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai trimis la Mitropolie la Târgoviște bani pentru să-rindar să-i țină slujbele lui Scarlat peste postul mare? Acu’ dacă a răposat în neamul meu, al meu se cheamă că e. — Am pus de i-au săpat piatră în tinda Mitropoliei unde l-au îngropat. — Ai făcut bine, Marico. Sărmanul Scarlat... Poate că mai mult lui Dumnezeu i-a plăcut decât părinților. — Și când te gândești că domnia sa dragomanul este mare doctor și se pricepe a lecui toate bolile, de ce ni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisoarea până aci la mânăstire la Cotroceni. Am călărit amândoi, schimbând caii la locurile știute de mine. Fratele, unul ciacâr, cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]