3,411 matches
-
Prin lipsa ei de orânduială, ilustrează perfect eclectismul și improvizația românească a ultimelor secole. Mersul său șerpuit decurge din faptul că strada urma costișa dealului care pornea din dreptul Dâmboviței și lăsa spre stânga, mai jos, lacul (mai bine zis, mlaștina) unde s-a amenajat mai târziu Parcul Cișmigiu; astăzi, panta abia se mai simte, dar pe atunci diferența de nivel era mai accentuată. În secolul al XVIII-lea, Bucureștiul a cunoscut o puternică infuzie orientală. Domnitorii fanarioți, veniți de la Constantinopol
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar neavând talentul lui Marcel Proust, nu Îndrăznesc. Mă joc cu cioburile să văd cum mai sclipesc. Într o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În Huci la Buciumeni și era să mă Înec. La Spătărești la nunta lui Huși, fata lui tante Maria Vârnav, am făcut tumba pe voalul miresei ( Îi duceam trena și era să cadă pe spate). V-am spus, cioburi colorate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată părăsiți în mlaștina unei noi ocupații, o teroare, spre deosebire de cea seculară, turcească, nemulțumindu-se să ne spolieze aurul, petrolul și minereul, dar încercând să ne distrugă și ființa națională, tradiția și marile repere care au făcut din „cele trei mari provincii românești” o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de parcă am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în cele, altfel teribile, ale marginalității politice și culturale. După ce „gustasem” din plăcerile și privilegiile unui scriitor acceptat, glorios chiar, eu, un ins defel făcut pentru singurătate socială, pentru „neînțelegerea” de orice fel! O
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
E singur. Ce se spune la Paris, mă întreabă, despre mărturia lui, despre bilanțul vieții lui? Nu îndrăznesc să-i răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită, cea a unui rebel care a aruncat o piatră în mlaștină și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un ecou de simpatie ori un telefon amical, îmi amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca justițiarul să ocolească această mlaștină etică pe care numai cei direct interesați o pot vedea în alb și negru ("de nerezolvat", "poate doar peste cincizeci de ani"). Într-adevăr, trebuie să-ți placă griurile, o gamă mereu în schimbare și cu nuanțe infinite, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
latura negativă a acestei geofagii sacre: felul în care coloniile mușcă din teren, dilatarea unor frontiere care n-au fost niciodată definite în mod clar, discreta purificaere etnică din Iudeea-Samaria. Dimpotrivă, apreciem latura ei pozitivă; reîmpădurirea colinelor la Jezreel, asanarea mlaștinilor infestate cu malarie, în Galileea, întinderile cultivate cu bumbac și cu citrice, orașele noi din Neghev. Și tabăra de corturi de pe o dună a deșertului transformată cu sudoarea frunții într-o metropolă Tel-Avivul care împlinește abia o sută de ani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au dat de pături mari de apă, inginerii au înghețat-o și au săpat în stâncă. Sara plecăm la Leningrad, ora 6. Tren domol, vagoane cu paturi, ceaiu. 25 Iunie, luni Ajungem la amiază. Am străbătut o întinsă regiune de mlaștini și păduri: sălcii, molid și pin, mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război. Am vizitat cu automobilul și pe jos Leningradul Nevschi Prospect Cheiurile Nevei Palatul de iarnă Grădina de vară Ermitajul Palatul lui Petru cel Mare (casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
civilizației înaintate. 1300 de uzine au fost montate (în vremea invaziei) la mii de km. După soldat lucrătorul. Gazele de la Saratov în tunuri metalice străbat până la Moscova 843 km. pe subt o sută de râuri, pe subt drumuri, păduri și mlaștini. Râurile produc energie electrică, sunt navigabile și udă pământurile secetoase. Convorbire cu Dimitrie Arnăutu, elev pe la 1920 și la școala normală Vasile Lupu din Iași. Raionul Trușești, regiunea Suceava unde nu mai există analfabeți. În anii din urmă s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin trecerea canalului și creerea de irigații. Vălul femeilor musulmane: parangeŕ sat în Uzbekistan: chișlac , , , Caucaz: aul Recolta cu combine Un asemenea agregat înlocuiește zilnic 950 oameni, 150 cai, 37 semănătoare, 20 de batoze. Sute de mii de tractoare. Secarea mlaștinilor. În U.R.S.S. s-au irigat aproape 8 milioane Ha. Munca act de vitejie. Se găsește undeva în această stepă înfățișând liniștea și puterea poporului rus, caracter pe care îl are și statua de 60 m. înălțime a lui Iosif
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împotmoliți, devenind astfel punte pentru cei care au sosit după ei. Cetele care veneau unele după altele s-au răvășit ca valurile. În groapa aceea s-au împotmolit caii multor mii de oameni și picioarele multor trupuri, rămânând astfel în mlaștina morții. După ei au venit dușmanii și trântindu-i și pe cei care nu căzuseră încă de pe calul vieții, le-au luat capul și cămășile.” Cronicarul turc confirmă, așadar, că la Vaslui a fost un adevărat dezastru pentru turci. Descrierea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au găsit, după cum relatează Angiolello, martor ocular, „toate satele și așezările părăsite și ogoarele arse”. Locuitorii s-au retras din calea turcilor în pădurile dinspre munte. Domnul „a poruncit ca toate grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să fie ars totul”, fapt ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
caracter voinicesc a întrecerii în alergări, reperabilă la civilizațiile arhaice. Și mai interesantă apare durata: „Ci mai bine să nentrecem/ De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit”. Actele miraculoase de întemeiere a unei grădini pe mare, a unei vii în mlaștină trebuie să se încadreze, după cum știm, în răstimpul dintre apus și răsărit. Intervalul reprezintă un întreg, un ciclu diurn, în cazul baladei lui Bogdan, și de aceea are o funcție revelatorie asupra încercării. Protecția solară sub care se așază Bogdan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
descrie" mediul de mușuroi bâzâitor și iute turnător de delațiuni al universității și al intelectualității pe lângă care a trecut, să fie un semn al revanșei? Sau e doar acea nevoie de igienă fără de care nu putem face pasul următor, în mlaștină aplici măsurile de protecție antimlaștină, totul e să o recunoști la timp. Dacă nu recunoști mlaștina, te adaptezi și te apuci să inventezi civilizația mlaștinii! Și noroiul ține de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care a trecut, să fie un semn al revanșei? Sau e doar acea nevoie de igienă fără de care nu putem face pasul următor, în mlaștină aplici măsurile de protecție antimlaștină, totul e să o recunoști la timp. Dacă nu recunoști mlaștina, te adaptezi și te apuci să inventezi civilizația mlaștinii! Și noroiul ține de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost de acord niciodată Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sau e doar acea nevoie de igienă fără de care nu putem face pasul următor, în mlaștină aplici măsurile de protecție antimlaștină, totul e să o recunoști la timp. Dacă nu recunoști mlaștina, te adaptezi și te apuci să inventezi civilizația mlaștinii! Și noroiul ține de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost de acord niciodată Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă de protecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Manila (Havana), și nu cred că Che se referea doar la contactele radio numărul redus de "guerilleros" doar 47 în fața unei armate de cca. 2000 militari starea precară a echipamentelor și a mijloacelor de subzistență, condițiile dificile de teren munți, mlaștini, junglă tropicală... Che și camarazii săi au fost prinși la 8 octombrie 1967 după un atac de 3 ore din partea unor forțe superioare ca număr și dotare tehnică. Rănit la un picior, a fost legat și depus într-o sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
paralelă și independentă a ambilor parteneri Într’un sol constant din punct de vedere redox. Tot atât de adevărat precum că solul este refăcut chiar dacă sezonier ori continuu, este și faptul că uneori relația plantă−microorganism nu funcționează perfect, precum În unele mlaștini. Atunci, acumularea continuă de substanță reducătoare va genera carbonul fosil: cărbuni ori petrol. Și tot atât de adevărat e faptul că pot exista substanțe imposibil de oxidat de către microorganisme, adevăratul pericol, care implică Însă activitatea umană; asta impune, În consecință, o discuție
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
găsi, la un moment dat, o plantă care se mișcă și vânează sau un animal cu clorofilă, anume Euglena viridis. Atunci, botanistul și zoologul care au parcurs acest drum sfârșind prin a se izbi unul de altul În balta ori mlaștina În care această plantă sau animăluț Își duce viața, ar avea de ales: să așeze acest organism În domeniul fiecăruia, Între alge, respectiv protozoare, certându-se cât la sută e plantă acest animal sau animal această plantă, sau să-și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu organisme capabile a produce, din deșeurile mineralizate, substanță reducătoare, cu alte cuvinte a constitui o biocenoză anume pentru depoluare. Cum se poate realiza aceasta? Deversând apele uzate prelucrate de instalația de epurare nu direct În râu, ci prin intermediul unei mlaștini. Vegetația acesteia, aproape exclusiv alcătuită din stuf și papură, deci din plante monocotiledonate, implicit Înzestrate cu o putere reducătoare remarcabilă, asigură o depoluare eficientă, paralel cu producerea de biomasă, bună drept combustibil, ori pentru fabricarea hârtiei. Rămân dator cu câteva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
implicit Înzestrate cu o putere reducătoare remarcabilă, asigură o depoluare eficientă, paralel cu producerea de biomasă, bună drept combustibil, ori pentru fabricarea hârtiei. Rămân dator cu câteva detalii. Cândva, râurile noastre de șes erau Înzestrate natural cu un sistem de mlaștini și lunci. Dar au fost desecate, Îndiguite sau, așa cum se spunea până nu demult, redate agriculturii. De ce redate, dacă n’au fost niciodată terenuri agricole? Și o remarcă tristă. Desecarea Bălții Mari a Brăilei a aruncat Întreaga povară a depoluării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ei Înșiși. Partea vie a mușchiului trăiește Într’un mediu mereu proaspăt, chiar dacă aerian: apa o ia din aer, ca și sărurile necesare, aduse ca praf, de către vânt. Procedura este repetată și astăzi, de mușchiul de turbă. El trăiește În mlaștini sărace În nutrienți, ca și strămoșii săi și crește/se Înalță mereu. E greu de spus unde i-au fost “rădăcinile”, la mulți metri mai jos, pentru că au trăit cu multe milenii În urmă, iar Între timp părțile moarte s
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aceiași copii, fac parte din aceeași categorie, a celor evoluate, proprii mediilor entropizate, predominând monocotiledonatele de felul stufului, papurii și rogozului. Dacă lucrurile s’ar opri aici, poate n’ar fi cine știe ce. Dar, invariabil, orice apă stagnantă se colmatează devenind mlaștină, apoi teren ferm, proces ce se cheamă eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de carbon la care organismele nu mai aveau acces, nici geografic, nici nutritiv. După ce Viața a cucerit uscatul, procesul În discuție a fost continuat și completat de plantele evoluate, din neamul ferigilor, al căror lemn s’a acumulat În adâncul mlaștinilor din zona de tranziție dintre uscat și apă. Acolo, În multe milioane de ani, au generat cărbunii; În fond, global vorbind, hidrații de carbon au pierdut doar apa, rămânând carbonul, formă inaccesibilă atât geografic cât și nutritiv. Zăcămintele de cărbune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]