3,297 matches
-
interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea nu decurge existența unei rupturi postmoderniste în istorie (poziție de care se dezice) și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi postmoderniste în societate și istorie este exagerată"191, iar soluția cea mai bună și care oferă cele mai adecvate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vor avea rareori asemenea luări de poziție și clarificări metateoretice). Alături de Steven Best, D. Kellner își va continua poziția enunțată, pe care o va evalua drept moderată, mai modestă și mai puțin dramatică decât a teoreticienilor radicali. Pornind de la înțelegerea modernismului ca fiind instabil, polisemic și aflat mereu în căutarea noului, Best și Kellner consideră că postmodernismul continuă aceste caracteristici moderne, intensificându-le, mai ales că poate să-și asume tendințele critice ale lui Nietzsche și Heidegger. Expresia "cotitură postmodernă" le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moderne, intensificându-le, mai ales că poate să-și asume tendințele critice ale lui Nietzsche și Heidegger. Expresia "cotitură postmodernă" le va da posibilitatea să alăture mutațiile și dezvoltările noi ale postmodernismului mai vechilor discursuri și moduri de gândire specifice modernismului, astfel încât alegerea celor mai bune idei și strategii din cele două curente să prolifereze modele explicative mai utile și mai coerente prin raportare la situația actuală. De altfel, poziția adoptată se înscrie cel mai bine în expresia pe care ei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce pot fi, într-o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri ale termenului În încercarea de a da consistență conceptuală postmodernismului, acesta a fost alăturat nu doar modernismului, ci și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare a demarcațiilor realizate. Noua "Ceartă dintre Moderni și Postmoderni" a fost punctată și de alte centre de dispută, multe dintre ele ivindu-se din problemele de definire a modernismului și de încadrare a unor forme de manifestare în interiorul său. Una din cele mai întâlnite "dispute secundare" ține de apropierea postmodernismului de avangardă, situație întânită mai ales în literatură sau arte. Ihab Hassan consideră că aceste asimilări conceptuale derivă din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar pe de altă parte, "înrudirea semantică cu termeni curenți, ei înșiși instabili. Anumiți critici înțeleg prin postmodernism ceea ce alții numesc avangardism sau chiar neoavangardism, în timp ce alții ar numi același fenomen modernism"196. Deși recunoaște că mai ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de notat că teoreticianul român aduce și el critici 198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit de formă, abstract, până la tăcere sau la foia albă de hârtie, postmodernismul își manifestă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o modalitate ironică sau parodică. Pe lângă aceste mari dificultăți de discernere între curente, se poate nota și o diferență de teoretizare dintre postmodernismul european și cel american. Astfel, Călinescu observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă se acceptă raporturile complexe dintre ele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă se acceptă raporturile complexe dintre ele. Într-o măsură similară, Andreas Huyssen se întreabă dacă nu cumva postmodernismul anilor 1960 reprezintă avangarda americană, chiar dacă din perspectiva europeană aceasta părea că s-a încheiat, răspunsul său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost ambele: o avangardă americană și sfârșitul avangardismului internațional"200 (s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între postmodernismul anilor '60 și cel al anilor '70 și '80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă postmodernismul timpuriu s-a format plecând de la unele premise și idei ale modernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă postmodernismul timpuriu s-a format plecând de la unele premise și idei ale modernismului și ale avangardei, postmodernismul cristalizat a dezvoltat un tip de sensibilitate care s-a îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și în această problematică particulară; pentru criticul român, distincția dintre modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și în această problematică particulară; pentru criticul român, distincția dintre modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale, uneori involuntare, fiind unul deloc de neglijat. Astfel, dacă într-o primă instanță avangarda este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
privită ca pe o parodie a modernității înseși, relație care presupune și dependența, și excluderea lor, dar în care diferențele dintre ele sunt conservate (una dintre ele fiind aceea că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre ele sunt conservate (una dintre ele fiind aceea că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat o largă amploare, transformându-se într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Europa, astfel încât coerența acestui nou curent părea să fie instituită: "Cu zece ani în urmă, în Fețele modernității, tratam postmodernismul drept o subcategorie a avangardei, în esență drept un avatar contemporan al vechii avangarde. [...] Încă mai cred că opoziția dintre modernism și avangardă poate fi apărată, în sens analitic, în anumite contexte (istorice), dar în linii mari ea necesită revizuiri, pentru a putea îngloba opoziția recentă, mult mai fermă, dintre modernism (inclusiv avangarda) și postmodernism"202. În această nouă interpretare pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contemporan al vechii avangarde. [...] Încă mai cred că opoziția dintre modernism și avangardă poate fi apărată, în sens analitic, în anumite contexte (istorice), dar în linii mari ea necesită revizuiri, pentru a putea îngloba opoziția recentă, mult mai fermă, dintre modernism (inclusiv avangarda) și postmodernism"202. În această nouă interpretare pe care o propune, avangarda este inclusă în proiectul modern, astfel încât devine greu de suținut ipoteza postmodernismului drept continuator al avangardei. Ultima interpretare a sensului lui "post-" pe care ne-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sa din fragmente 212, situație care exclude coerența, linearitatea, lipsa contradicțiilor. Deși Derrida consideră că o "formă primară" a discursului postmodern este colajul/montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale distincției dintre modernism și postmodernism, la fel cum și fragmentarea este utilizată și în alte curente, astfel încât luată separat, ea nu poate fi un criteriu distinctiv. În scrierile filosofice postmoderne se observă, de asemenea, lipsa sistemelor, a tratatelor unitare și prevalența fragmentului (în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]