2,533 matches
-
în depozite și CAP-uri. În anul 1993, fusese sfințit în apropierea Movilei lui Burcel un paraclis al Mănăstirii "Ștefan cel Mare și Sfânt". Starețului mănăstirii respective, arhimandrit dr. Ștefan Gușă, i-a venit ideea să ridice un nou așezământ monahal chiar sus, pe vârful Movilei. Deoarece Movila lui Burcel este înscrisă în lista monumentelor istorice din România cu valoare memorială la poziția 38D019 și pe deasupra este și "rezervație naturală botanică", protejată de lege, el a luat legătura cu autoritățile în
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
al construcției anul 1819, făcându-se confuzie probabil cu Biserica Socola Mică aflată în apropiere. Biserica a funcționat inițial ca mănăstire de maici. În anul 1803, la îndemnul mitropolitului Veniamin Costachi, maicile au fost transferate la Mănăstirea Agapia, iar lăcașul monahal a devenit mănăstire de călugări, primind destinația de sediu al Seminarului Teologic. Această instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul românesc la începutul secolului al XIX-lea, fiind prima instituție care a oferit educație secundară în limba română
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor moldoveni. Acest lucru este dovedit de o mărturie din 12 aprilie 1671, prin care Mănăstirea Socola vinde o poiană domnitorului Constantin Duca, în care sunt menționate numele a 10 călugărițe, dintre
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
a "planului de modernizare a educației moldovenești" și să reducă "influența limbii grecești și a profesorilor greci de la Academia Domnească din Iași." În acea perioadă, Moldova, ca și Principatul dunărean al Valahiei (aflat la sud), experimenta o revitalizare a activității monahale. Socola a devenit un catalizator al reformelor educaționale în 1814, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi și a sfetnicului său, Gheorghe Asachi. În 1820, ca parte a aceleiași tendințe, a sosit aici un grup de clerici ortodocși din Transilvania (care făcea parte
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
urmărea acestui sat pur românesc și în totalitate ortodox. Pe aici au trecut și țăranii din 1907 care au pornit răscoala la Todireni și a fost înăbușită la Flămânzi. La 5 km de sat se află Mănăstirea Cozancea, veche așezare monahală adevărată lavră, în vechime, pentru județul Botoșani. De aici au plecat cei doi mari duhovnici, Paisie Olaru și Cleopa Ilie, adevărați stâlpi ai ortodoxiei românești. Inclusiv din acest sat provin importanți călugări cu viață alesă și preoți de mir devotați
Stănești, Botoșani () [Corola-website/Science/312021_a_313350]
-
cleric spaniol, cunoscut pentru faptul de a fi instaurat și condus Inchiziția spaniolă. A fost unul dintre nepoții cardinalului Juan de Torquemada, care l-a crescut în mănăstirea reformată San Pablo din Valladolid. Inițial un umil frate în acest așezământ monahal, Thomas a devenit un dominican auster și zelos. După un popas la mănăstirea din Piedrahita, el devine stareț la "Santa Cruz" din Segovia, păstrându-și această funcție între 1452 și 1474, perioadă în care reformează stărețiile aragoneze din cadrul Ordinului său
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
studii în străinătate, care-și toacă toată averea și se sinucide, iar romanul " Din păcat în păcat" prezintă povestea unui bucovinean venit la Iași care nu se poate adapta societății ieșene și ajuns la marginea prăpastiei este salvat de viața monahală. Memorialistica lui Slavici este scrisă fără intenția de a face literatură. Slavici prezintă cu predispoziții de moralist observațiile sale atente asupra mediilor pe care le-a străbătut în lunga și agitata-i viață. Tonul memorialisticii sale este sfătuitor și justițiar
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea, starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, formată din burghezie, țărani și muncitori urbani. Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Cei 70.000 de clerici seculari lucrau în parohii. Se obișnuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili să urmeze cariera bisericească, pentru a se putea îmbogăți. Mulți episcopi dețineau mai multe episcopate și nu erau văzuți niciodată slujind
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Între 1860 și 1885, mănăstirea a administrat și un spital de boli neuropsihice, care funcționa în apropiere, mutat apoi la Socola, în Iași. În 1918 este înființată o școală de fete, cu învățătoare plătite de stat, dar administrată de personal monahal, iar în 1922, o școală de industrie casnica, pentru surorile din mănăstire și tinerele din zona respectivă. Atelierele de covoare și țesături ale mănăstirii, înființate în 1850, erau vestite în epoca, ele devenind, după 1948, cooperativa de productie „Cooperatorul”. În
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
Mănăstirea copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 691/2005.</ref> Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-a extins în timp pe culmea dealului și pe coastele sudică și nordică ale versantului din localitatea Agafton, la marginea pădurii Baisa. Schitul întemeiat de Agafton a
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Agafton, la marginea pădurii Baisa. Schitul întemeiat de Agafton a avut obște de călugări până la începutul secolului al XIX-lea. După alegerea ca mitropolit al Moldovei a lui Veniamin Costachi (1803-1842, cu întreruperi), a avut loc o reorganizare a activității monahale din Moldova. În anul 1803, acesta a înființat Seminarul de la Socola, mutând maicile de acolo la Mănăstirea Agapia (care avea pe atunci obște de călugări). Cum în acea perioadă existau în Moldova puține mănăstiri de călugărițe, în principal cele de la
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Agafton urmau trei ani de studii și încă trei ani de ucenicie, după care putea lucra ca maistre în ateliere de specialitate. În decursul timpului, Mănăstirea Agafton a cunoscut o mare dezvoltare. Ea era renumită prin atelierele sale manufacturiere, specific monahale: țesătorie covoare, broderie, croitorie, tricotaj etc. Călugărițele locuiau în case asemănătoare celor de la Mănăstirile Văratec și Agapia. Prin poziția sa, mănăstirea a atras întotdeauna pe lângă pelerinii care veneau pentru închinare și rugă și o seamă de personalități cum ar fi
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către pustnicul Agafton, fondatorul schitului. Ea este confecționată în totalitate din bârne groase de stejar. După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă. Biserica se află în prezent în faza de restaurare, înlocuindu-se acoperișul din șindrilă cu unul nou. În prezent, în această biserică se slujește numai de sărbătoarea hramului. În jurul bisericuței se află cimitirul monahal unde sunt înmormântați călugării de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că vechea biserică de lemn
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că vechea biserică de lemn devenise neîncăpătoare pe măsură ce obștea monahală de la Agafton a crescut numeric. Piatra sa de temelie a fost pusă la 1 iulie 1838. Deasupra ușii dintre pronaos și naos se află o pisanie cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh în
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
dintre Raoul și Petronilla. Pacea a durat suficient timp cât să permită teritoriilor lui Theobald să fie restaurate. Apoi Ludovic a revenit în Champagne și l-a mai devastat o dată. În iunie 1144, regele și regina au vizitat noua biserică monahală Saint-Denis. În timp ce se aflau acolo, regina s-a întâlnit cu Bernard de Clairvaux căruia i-a cerut să ajute la ridicarea excomunicării Petronillei și a lui Raoul folosind influența lui asupra Papei; în schimb, regele Ludovic urma să facă concesii
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
singură turlă pe naos și pridvor deschis, iar pentru viețuitoare, a fost ridicat în apropiere un corp de chilii. Mănăstirea a funcționat până în anul 1894 când a devenit biserică de mir ca filie a parohiei Bâldana. Ajuns în paragină, așezământul monahal a fost reactivat, ca mănăstire de călugări, prin decizia Arhiepiscopiei, în anul 1994, starețul acesteia devenind ieromonahul Gruzea Calomfir Vicențiu. Din acest moment la acest vechi așezământ monahal s-au început lucrările de zidire și înfrumusețare pentru a-l readuce
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
biserică de mir ca filie a parohiei Bâldana. Ajuns în paragină, așezământul monahal a fost reactivat, ca mănăstire de călugări, prin decizia Arhiepiscopiei, în anul 1994, starețul acesteia devenind ieromonahul Gruzea Calomfir Vicențiu. Din acest moment la acest vechi așezământ monahal s-au început lucrările de zidire și înfrumusețare pentru a-l readuce la starea inițială. Astfel, în apropierea bisericii s-au ridicat mai multe construcții printre care: clopotnița-turn care veghează intrarea în incinta mănăstirii, un corp de chilii, un agheazmatar
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
satul Ciuturești din comuna Secuieni (județul Bacău), din părinții Vasile și Eugenia Tătaru. A primit la botez numele de Vasile Tătaru. Și-a petrecut copilăria în satul natal, în simplitate și cu dragoste față de cele sfinte. Fiind atras de viața monahală datorită câtorva părinți monahi de la Mănăstirea Cucova (din comuna Valea Seacă, județul Bacău), pe care i-a cunoscut încă din copilărie, în anul 1990, pe când avea doar 16 ani, le-a spus părinților că pleacă ca frate la Mănăstirea de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
Cucova, unde păstorea ca stareț arhimandritul Pahomie Morar. Referindu-se la calea pe care a urmat-o încă din copilărie, Antonie Tătaru afirmă într-un interviu din ianuarie 2006 următoarele: În anul 1994, după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de îndemnul monahilor virtuoși ai mănăstirii efectuează serviciul militar. Reîntors în mănăstire imediat după satisfacerea stagiului militar, este tuns în monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
după satisfacerea stagiului militar, este tuns în monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de Vasile în favoarea celui primit la călugărie de Antonie, conform rânduielilor monahale. După șase luni de la tunderea în monahism, la data de 11 decembrie 1995, este hirotonit ierodiacon, iar după încă patru ani (la 22 februarie 1999) este hirotonit și ca ieromonah. Începând din anul 2001, a fost desemnat în funcția de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
al Mănăstirii Sfânta Treime din Cucova. A fost hirtotesit ulterior ca protosinghel și arhimandrit pe seama aceleiași mînăstiri. La data de 1 octombrie 2004, fiind în vârstă de numai 30 de ani, pentru merite deosebite, dar mai ales pentru înalta viață monahală pe care acesta o ducea, arhimandritul Antonie Tătaru este sfințit arhiereu de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România sub oblăduirea IPS Vlasie Mogârzan și numit episcop-vicar cu apelativul de PS Antonie Ploieșteanul. Și după hirotonirea sa
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. s-a născut în anul 1954, în satul Bogdănești din comuna Râșca (județul Suceava), aflat în apropierea Mănăstirii Slătioara, într-o familie numeroasă, de oameni gospodari, în care exista deja o bogată tradiție monahală. A primit la botez numele de Pavel Bârgăoanu, în cinstea Sfântului Apostol Pavel. Și-a petrecut copilăria în satul natal, în simplitate și cu dragoste față de cele sfinte. La începutul anilor 1970, este admis ca student la Facultatea de Fizică
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
la Mănăstirea de stil vechi din cartierul Militari al municipiului București, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fiind primit de Prea Sfințitul Evloghie Oța (†1979), care în acea perioadă, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților statului comunist, întemeiase acolo o mică obște monahală. La acea mănăstire a fost tuns în monahism și a primit numele Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la cele
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
a unui mic paraclis a actualei Mânăstiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din București, locul fiind sfințit de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei. În anii de după revoluție, cu toate dificultățile datorate situației economice precare prin care a trecut România, așezământul monahal a fost reclădit, Catedrala a fost pictată, iar viața monahală și-a reluat avântul. În prezent, obștea mănăstirii numără 88 de monahi, din care 15 sunt preoți și 13 diaconi. Mănăstirea dispune de un atelier de lucru în marmură, un
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]