3,149 matches
-
nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților englezi. Dar nu tolerează puritanii extrem de zeloși care cer reforme radicale. Parlamentul începe în 1559 o legiferare pentru înființarea unei noi biserici bazate pe reformele lui Eduard al VI-lea, cu monarhul la conducere, dar cu multe elemente catolice cum ar fi veșmintele sacerdoților. Camera Comunelor este de acord, dar proiectul de lege a supremației întâlnește opoziția episcopilor din Camera Lorzilor. Totuși multe episcopii erau vacante la acea dată, printre care și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Angliei a crescut. Papa Sixt al V-lea mirat scria: "Ea este o femeie care chiar dacă stăpânește doar o jumătate de insulă, este temută de Franța, Spania și Sfântul Imperiu Roman". A fost primul Tudor care a recunoscut că un monarh guvernează pentru aprobarea poporului său. Prin urmare ea a colaborat întotdeauna cu Parlamentul și consilierii săi, în care putea avea încredere, ceea ce niciunul din succesorii săi Stuart nu a reușit. Unii istorici sunt de părere că a avut noroc; ea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
trăiesc cu părinții , funcționarii și soldații nu aveau drept de vot. Pe 17 decembrie 1885 apar zvonuri cum William Gladstone ar susține „Home Rule” pentru Irlanda. În 1887 se celebrează jubileul reginei Victoria care domnea de 50 de ani. Mulți monarhi europeni și prinți au fost invitați la banchetul ceremonial. Un atentat al republicanilor irlandezi care încercau să se infiltreze în Westminster Abbey a fost dejucat. În același an, Arthur Conan Doyle publică prima ediție cu „Sherlock Holmes”, iar autoritățile sunt
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
din suprafață planetei. În 1947, India, perla imperiului britanic, și-a obținut independența. Toate coloniile britanice și-au întrerup legăturile cu fosta țară mamă în următoarele decenii și au rămas unite prin Commonwhealt-ul britanic al națiunilor, condus și azi de monarhul britanic lipsit de autoritate politică. Gradul de limitare a influenței internaționale a Marii Britanii s-a demonstrat pe fondul Crizei Suezului din 1956. În urma naționalizării canalului de către președintele egiptean Nasser, Marea Britanie și Franța au ocupat Canalul Suez. Operațiunea a eșuat însă
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
State” (un prelat) și asistat de o comisie de cardinali și de episcopi. După Conciliul de la Konstanz (1418), care a pus capăt marii Schisme a Occidentului, papa a luat tot mai mult dubla înfățișare de cap al Bisericii Universale și monarh absolut al statului Bisericii: pentru problemela afacerilor politice ale Curiei romane, Martin al V-lea, a instituit Camera secretă; în 1487, sub pontificatul lui Inocențiu al VIII-lea, funcțiile acestei „Camere” au trecut la „Secretariatul Apostolic”: o comisie compusă din
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
propriul său "Divan"), decisese măsuri pentru a îmbunătăți situația la țară, în final stabilind ca obligatorie munca pe bază de contract. În această perioadă începe să se facă tot mai auzită vocea celor ce doreau unirea Principatelor, iar cei doi monarhi au început să accepte ideile grupării unioniste "Partida Națională" (create în 1848 de către revoluționarii întorși din exil). Războiul s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (30 martie, 1856), care a plasat statele în continuare sub suzeranitate otomană, dar sub protectoratul
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
deținea rolul conducător ca putere dominantă pe continent, așa cum îl avusese încă de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea. În cele mai multe țări europene, adoptarea ideilor Revoluției franceze (democrație, egalitate în fața legii, abolirea privilegiilor, etc.) au rămas ca moștenire generațiilor următoare. Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluționară (monarhie absolută), și au fost obligați să păstreze anumite reforme făcute în perioada domniei napoleoniene. Moștenirea instituțională napoleoniană a rămas vie până în zilele noastre, în multe țări europene
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat. Orice schimbare de religie, era văzută ca o amenințarea la adresa stabilității imperiului. A fost inițiată o masivă recatolicizare ("Rekatholizisierung"), au fost interzise slujbele reformate după Luther, preoții luterani au fost expulzați, iar scrierile
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
regelui, a poliției, a lui Corneliu Zelea Codreanu, separat sau în cooperare, ca și ipoteze privind motivația asasinilor. În ceea ce-l privește pe Carol al II-lea se afirmă că regele știa de atentat : În contextul politic de atunci, chiar dacă monarhul îl detesta pe Duca, nu avea nici un interes să prelungească o criză guvernamentală. Nu există în arhive un astfel de document, nu a fost publicat niciodată, nici un istoric nu a făcut referire la vreun astfel de document. În ceea ce privește implicarea lui
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
cu o cămașă masculină în noaptea nunții pentru că bărbații erau obișnuiți din timpul instrucției să întrețină relații cu alți bărbați. Tradițiile și obiceiurile trebuiau menținute cu strictețe pentru că societatea spartană să se mențină. În Atena, cetățenii s-au lepădat de monarhi, înlocuindu-i cu oligarhi. Lucrurile s-au complicat. S-au realiniat cu restul lumii prin colonizare și comerț. Bogații s-au îmbogățit tot mai mult. Au izbucnit o serie de conflicte între oligoi și polloi.Doar 10% din opulatia orașului
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
puterii centrale și proastei administrări, dinastia merovingiană va pierde puterea. În 751, Pépin, fiul lui Carol Martel, îl înlătură de la putere pe regele Childéric al III-lea (743-751), pe care îl trimite la mânăstire. Nimeni nu l-a susținut pe monarhul deposedat, astfel că, în noiembrie 751, Pépin se încoronează rege al francilor, la Soissons, sub numele de Pépin al III-lea (751-768), însă în istorie el va rămâne ca Pépin cel Scurt. Datorită contextului politic din peninsula italică, noua stare
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
lui Charlemagne, francii au întreprins prima campanie în Italia, anexând Lombardia, precedent ce-i va face pe mulți regi ai Franței să considere că Italia reprezintă o provincie istorică a Franței, a cărei anexare este o datorie istorică pentru orice monarh francez, punând astfel bazele vitorului contencios franco-spaniol, apoi franco-austriac. Charlemagne a păstrat regatele cucerite, încadrându-le doar în imperiu, ca fiind cele mai mari unități administrativ-teritoriale, împărțite în comitate. Pentru conducerea comitatelor, colaborau comiții, cu atribuții financiare, militare, judiciare (convocau
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
însă furtul nepedepsit, pentru că trăgea avantaje din situația dată, ea fiind de partea arendașilor. În 1905, aproximativ jumătate (48,7%) din pâmântul cultivabil era în proprietatea a 0,6% dintre proprietarii de pământ, acest teren cultivabil fiind în proprietatea coroanei (monarhului), a câtorva mii de familii de boieri care-și duceau viețile în capitală și marile orașe, și a Bisericii Ortodoxe Române (mânăstirilor), în timp ce restul de 95,4% din proprietari (aproximativ un million de familii) erau țărani, care ei posedau 40
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
morți în rândul țăranilor. Alte surse vorbesc însă de o cifră probabilă a morților de 9.000 de țărani. În epocă, chiar și un istoric cu vederi de dreapta precum Constantin C. Giurescu, care a fost un devotat slujitor al monarhului Carol al II-lea în perioada dictaturii regale instituită de acesta după lovitura de stat din 1938 (din septembrie 1939 până în martie 1940 Giurescu a fost membru în guvernul "partidului unic" (F.R.N.) creat de Carol al II-lea în timpul "Dictaturii
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
1565, precum și la Tuileries în 1573 cu ocazia vizitei ambasadorilor polonezi veniți pentru a prezenta coroana Poloniei, fiului Caterinei, Henric de Anjou.Biograful Leonie Frieda sugerează că "Caterina mai mult decât oricine, a inaugurat festivitățile fantastice pentru care mai târziu monarhii Franței vor fi renumiți". Spectacolele muzicale în special, au permis Caterinei să exprime darurile ei creative. Ele au fost în general dedicate idealurilor de pace și erau bazate pe teme mitologice. Pentru a crea dramele speciale, muzica și efectele pitorești
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
Rege al Egiptului. Prin anexarea țării faraonilor, Regatul Nou Asirian atinge maxima sa expansiune teritorială. Înalți demnitari asirieni sunt numiți pe lângă guvernatorii celor 22 de provincii pentru a asigura strângerea tributului. Situația dificilă de la hotare, sănătatea șubredă ca și nesiguranța monarhului sunt reflectate de frecvența invocațiilor adresate divinităților panteonului asirian, situație nemaiîntâlnită la predecesorii săi. În 672, Assarhaddon desemnează ca succesor la tron pe fiul său mezin Așurbanipal, fratele acestuia, Șamaș-Șum-Ukin, fiind desemnat principe al Babiloniei, opțiune care sporește lupta dintre
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
cea mai mare parte a teritoriului Songului a fost capturată de forțele Yuan. În bătălia de la Yamen din delta râului Perlei, în 1279, armata Yuan, condusă de generalul Zhang Hongfan, a zdrobit în cele din urmă rezistența Dinastiei Song. Ultimul monarh rămas, în vârstă de 8 ani, împăratul Huaizong al Songului, s-a sinucis, împreună cu prim-ministrul Lu Xiufu și cu 800 de membri ai clanului imperial. La ordinele lui Kublai, îndeplinite de comandantul Bayan, restul fostei familii imperiale a fost
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
existat în China încă din secolul I, forma maturizată cunoscută sub numele de „Tratatul despre un loc”, sau fangzhi, a înlocuit vechiul „ghid al hărții”, sau tujing, în timpul dinastiei Song. Curtea imperială de la palatul împăratului s-a umplut cu anturajul monarhului de pictorii de curte, caligrafi, poeți și povestitori. Împărat Huizong a fost un artist de renume, precum și un patron al artelor. Un prim exemplu de pictor de curte foarte apreciat a fost Zhang Zeduan (1085-1145) care a pictat un tablou
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
Horthy a fost ales drept guvernator (regent) al Ungariei, la 1 martie 1920, Carol al IV-lea a revenit de trei ori în Ungaria, încercând să-și reocupe tronul: Puciul regelui a început pe data de 26 martie 1921. Fostul monarh a venit din Elveția în Ungaria, folosind un pașaport spaniol fals, și i-a cerut lui Horthy să-i predea puterea. În urma unui refuz net, Carol s-a dus la Szombathely și a început să negocieze cu prim-ministrul Pál
Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy () [Corola-website/Science/304105_a_305434]
-
strategic al lui Saladin. Pe 2 octombrie 1187 Saladin a intrat în Ierusalim. Nu la mult timp după aceste victorii succesive, va intra în luptă împotriva lui Richard Inimă-de-Leu în contextul celei de-a treia cruciade. Pe 8 iunie 1181 monarhul englez debarcă la Acra, alăturându-i-se în luptă lui Filip August. Pe 12 iulie 1191 Acra a capitulat, urmând ca și Jaffa să cadă în mâinile cruciaților spre sfârșitul aceluiași an. Richard Inimă-de-Leu nu a reușit însă niciodată să
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
șase luni de la asasinarea lui Aetius, Valentinian al III-lea cădea victimă a unui atentat pus la cale de același senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului Aetius, Imperiul Roman de Apus dispărea pentru totdeauna din istorie.
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către Imperiul Bizantin. Sfârșitul perioadei elenistice este considerat anul 31 î.Hr., când regatul Egiptului ptolemeic a fost înfrânt de romani prin Bătălia de la Actium. Ca urmare, ultimul monarh al Egiptului, Cleopatra, s-a sinucis, iar regatul ei a fost anexat de către Octavian.
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
Calitatea deosebită a materialului, formele variate cu caracteristici specifice fac ca valoarea acestor produse să fie foarte mare. De-a lungul timpului aceste adevărate opere de artă au împodobit cabinetele de lucru, saloanele de recepții, marele galerii de artă ale monarhilor, principilor, ale protipendadei saxone. Am avut fericitul prilej să vizitez un astfel de atelier, să urmăresc procesul tehnologic până la produsele finite, celebrele porțelanuri și cristaluri de Meissen, rod al migalei, perseverenței, ingeniozității, răbdării și fanteziei de care dau dovadă lucrătorii
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
al IX-lea cel Pios), conflicte religioase sângeroase, încheiate cu tolerantul Edict de la Nântes (1598), dispute papale și strămutarea reședinței papale la Avignon, urmată de Marea Schismă Occidentală (1378-1414), procese răsunătoare și confiscări de averi fabuloase (Ordinul Cavalerilor Templieri,1307-1314), monarhi absoluți și cardinali demonici (Richelieu, Mazarin), culminând cu Ludovic al XIV-lea (1643-1715), războaie coloniale perdante (Războiul de șapte ani, 1756-1763), revoluții și regi decapitați (Ludovic al XVI-lea, 1793) sau alungați (Ludovic la XVIII-lea, în 1830, Ludovic Filip
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
decenii. La sud-est de Paris, într-o zonă împădurită, se află frumosul castel Fontainbleau, reședința regilor francezi. Vechiul palat medieval (secolul al XIII-lea), reconstruit de Francisc I (prima jumătate a secolului al XVI-lea), a suferit noi modificări din partea monarhilor care au urmat: Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Napoleon, Ludovic-Filip, Napoleon al III-lea. Vizita se transformă într-un periplu romantic prin holurile și galeriile fastuoase (Galeria lui Francisc I prezintă o decorație nouă caracterizată prin asocierea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]