5,311 matches
-
nimicirea Celui nelegiuit Versete 3 3; 8 3 4 4 4 6; 7 7 9 9 10 11 12 8 Tabelul 4 Tradițiile adversarului eshatologic (de la Evanghelia după Marcu, cap. 13, la Iustin) Apogeul răului Falsul profet Tiranul eshatologic Beliar Monștrii Atacul final al păgânilor Nero rediuiuus 2 Tes. x x x x 1 și 2 In x x x Mc. 13 Apoc. Petru x x Apoc. In x x x x x Didahia 16/Iustin x x x Pseudo‑Barnaba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul ar fi capul fiarei marine (aceeași îndepărtare de textul original), care va fi disprețuită („rana”) și care se va „vindeca” prin „semne și minuni”. Cele două coarne reprezintă aici Legea și Profeții (cap. 11). Să revenim la textul nostru: monstrul marin reprezintă „domnia lui Augustus, părintele împărăției romanilor”(49, 2‑3): Fraza: „Și toată puterea Fiarei celei dintîi, Fiara aceasta o punea în faptă; și a făcut ca pământul și toți locuitorii lui să se închine acelei Fiare dintâi, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în iulie 68, când, așa cum dau mărturie Tacit și Suetoniu, începe să circule zvonul că sinuciderea lui Nero ar fi fost numai o înscenare - una dintre multe altele pe care acesta le‑a pus la cale - și că, în realitate, „monstrul” ar fi reușit să se refugieze la curtea regelui parților. De aici, el ar pregăti o ofensivă decisivă împotriva Romei, pentru a‑și recăpăta tronul și a‑i pedepsi pe senatori. Pentru a înțelege mai bine resorturile ultime ale legendei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cele trei etape eshatologice sunt: războiul, învierea și judecata inevitabilă. Cartea a V‑a (redactată între 70 și 130 d.Cr.) conține trei pasaje semnificative referitoare la legenda lui Nero redux: versurile 137‑154; 214‑227; 361‑370. Nero încarnează aici monstrul absolut. Dacă în cartea precedentă, se simțea totuși o oarecare simpatie față de apărătorul cauzei orientale, sentimentele care se degajă de această dată sunt ura și setea de răzbunare față de un reprezentant al imperiului persecutor. Roma însăși este numită, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
triburi; judecarea Desfrânatei celei Mari, împărăția de o mie de ani (millenium) și mai ales confruntarea decisivă dintre Isus și diavol, în care cel din urmă este învins, toate acestea dispar dintr‑o singură mișcare, în cazul predicatorului nostru. Biografia monstrului eshatologic devine, în această omilie, extrem de sumară, aproape schematică, am putea spune. Lacuna imensă pe care catehetul o creează în „dosarul de lucru” evitând citatele din Apocalipsă se află, în opinia noastră, la originea doctrinei care susține întruparea diavolului în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apariția sub masca unui conducător generos și tolerant, a unui judecător, dușman al nedreptății și a unui filozof care se remarcă prin blândețe și filantropie. Dar toate acestea nu sunt decât o fațadă în spatele căreia se ascunde, în realitate, un monstru. Caracterul monstruos al personajului se descoperă după preluarea puterii, fapt ce reprezintă îndeplinirea celei mai mari dorințe ascunse ale sale, aceea de a deveni împărat. Așadar, dobândirea puterii va opera radicala schimbare în comportamentul său față de ceilalți. Textul lui Pseudo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
copil, când în chip de bătrân. Credem că în alcătuirea acestui portret, autorul a avut în minte capitolul 7 al cărții Daniel și că el nu face altceva decât să adapteze trăsăturile celei de‑a patra fiare unui corp omenesc. Monstrul care apare astfel este în același timp înfricoșător și respingător; are un chip de „fiară sălbatică” (cf. Dan. 7,3). De vreme ce cornul cel mic crescut pe capul fiarei „avea doi ochi” (Dan. 20), și Anticristul‑om are ochi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca trei zile și trei zile ca trei ceasuri, iar aceste trei ceasuri ca trei clipe”. În fine, portretul Anticristului realizat de autor seamănă foarte mult cu cel din Apocalipsa lui Ezdra. Cu toate acestea există două elemente inedite: părul monstrului ca „niște țepi”, iar ochiul stâng „ca al leului”. Cele două comparații urmăresc să evidențieze caracterul violent și războinic al personajului (să ne amintim că prima fiară de la Dan. 7,4 este pe jumătate leu). Pecetea este o trimitere la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mesia și apoi un adversar al lui Cristos. Potrivit spuselor lui Bousset, această trăsătură a tiranului eshatologic își face apariția în eshatologia creștină și devine predominantă o dată cu Epistola 2 Tesaloniceni. . În realitate, Bousset distinge cel puțin două tradiții - cea a monstrului primordial și cea a tiranului eshatologic sau persecutorului - care aveau să se întâlnească în mitul creștin al Anticristului, însă nu le acordă prea mare importanță, lăsându‑le deoparte pe celelalte două. . Într‑o secțiune a cărții sale, The Prophet‑King
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i‑am creat în ziua a cincea a creației mele și pe care i‑am păstrat pentru această vreme, pentru ca ei să servească atunci drept hrană tuturor celor care vor rămâne. Pământul de asemenea va da roadele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pasaje din VT: este vorba de Num. 21, 9 (episodul șarpelui de aramă) și de Is. 27,1: „În ziua aceea va scoate Dumnezeu sabia sfântă și mare și puternică împotriva dragonului‑șarpe încolăcit și‑l va ucide pe el, monstrul mării” (Dial. cu Trifon 91, 4; 112, 2). Probabil, Origen va fi avut la dispoziție o culegere de testimonia despre soarta diavolului. În opinia lui Orbe (Teología..., p. 100), „parabolele și alegoriile profeților referitoare la destinul Satanei trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în ciuda interdicției rugăciunii, nu s‑a supus poruncii regelui; el nu voia să socotească slava lui Dumnezeu mai prejos decât cea a oamenilor” (III, 24). . Minunile sunt intervențiile lui Dumnezeu în istorie: „El l‑a scos pe Iona din pântecele monstrului, căci aceasta a fost voia sa. L‑a scăpat pe Petru din mâinile lui Irod și l‑a scos din temniță, pentru că voia ca Petru să mai trăiască. [...] Pe Pavel l‑a scăpat din primejdii nenumărate, căci așa a voit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
făptură semisălbatică și de stirpe joasă, vine la Iași în fruntea mârzacilor săi și pradă cetatea. Îl ucide însă un tânăr moldovean, Bogdănuț, care o îndrăgise pe domniță. Aici, îndărătul personajelor și împrejurărilor istorice reale, intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul căruia i se dau jertfă fecioarele, iar Bogdănuț este un alt Perseu, salvator al Andromedei. Cu conștiința unor asemenea analogii, S. traduce sugestiile lor în amănuntele realiste ale narațiunii, fără să îi trădeze nicăieri verosimilitatea. Trimiterea la arhetipuri nu dă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
1574, Ion Vodă cel Viteaz era un învins. Fusese înfrânt în luptele de la Roșcani și de la Iezerul Cahulului. Călugărul Azarie, cronicarul, pentru care, între 1572 și 1574, pe tronul Moldovei stătuse, printr-un inexplicabil capriciu al sorții, un soi de monstru, o arătare născătoare de spaime, un individ de o nemaiîntâlnită cruzime ce și-a stropit drumul printre oameni cu sânge, stârnind mânia semenilor și a lui Dumnezeu, nu putea fi decât mulțumit. în ordinea derulării argumentației sale (care nu i-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Baltag, din nuvela eponimă. Fugărit pentru omor, intră argat în gospodăria unui preot. Aici face dovada forței sale aproape supraomenești, doborând un taur turbat care era gata să o calce în copite pe preoteasă. Ca orice erou care a biruit monstrul, își primește răsplata și devine ibovnicul femeii cucerite astfel. Cei doi încearcă să fugă cu sania peste Dunăre, dar gheața se rupe și sfârșesc înecați. Dragostea, dezlănțuită până la sfidarea tuturor limitelor, îi încearcă și pe bărbați, și pe femei, care
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
Hugo Bettauer, Ulița durerii, București, 1929; Frank Thiess, Yooghi, București, 1930; Heinrich Lhotzky, Știi să-ți crești copiii?, București, 1931; G. Sondermann, Prin sânge și groază, București, 1931; Georg Fink, Mi-e foame, București, 1931; ed. București, 1993; Jacob Wassermann, Monstru sau victimă?, București, 1933; Gaston Renée, Demonul roșu, București, 1933; Maxim Gorki, Poeme, București, 1945; Nikolai Gribacev, Cântarea colhozului „Bolșevik”, București, 1950; S. I. Marșak, Copiii din curtea noastră, București, 1953, Mister Twister, București, 1953, Povestea șoricelului mofturos, București, 1953
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
volumul Conul de sine (1999) va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri spre metafizic, unde eul își pune întrebări grave, fascinat de cunoaștere și absolut. Clepsidra de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele Zero”. Confruntarea a două realități, viața și moartea, este dramatică, evoluează de la opoziție spre o paradoxală sinonimie, omul, instalat într-o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit logoreice. Intermitent apar reprezentări și asocieri de o expresivitate stranie, percutantă: „luna putrezind pe scoarțe / fetele din sat o iau drept floare”, „profețiile sunt duse la fierar”. Proza
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Cocoșul negru de Victor Eftimiu debutează cu o introducere în care verva caustică flagelează reclama, falsul și mistificarea. Alteori, în același scop, se recurge la o formulă percutantă, anunțată chiar în titlu: o trilogie (a lui Pompiliu Păltănea) e „un monstru”; piesa Bunicul a lui A. de Herz e un „manechin dramatic”, Gala Galaction și Al. Ciura sunt „doi rătăciți” (în domeniul epicului), primul fiind în fond un liric, al doilea un ziarist, E. Lovinescu, în Aripa morții, e un întârziat
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
troian”, TR, 1976, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 595; Iorgulescu, Scriitori, 262-263; Dumitru Dinulescu, Proza lui Tudor Vasiliu, LCF, 1979, 9; Tudor Rotaru, „Note de căsătorie”, RL, 1979, 17; Artur Silvestri, „Cele mai frumoase nerozii”, LCF, 1981, 39; George Pruteanu, Monstrul delicat, CL, 1986, 2; Tania Radu, Nostalgii psihedelice, FLC, 1986, 10; Popa, Ist. lit., II, 1009. N. Br.
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Scenele demitizante, precum evenimentele din 1989 așa cum și le amintește Obrete sau vizita unor tineri „golani” veniți să desființeze comunismul în sat etc., ca și satira moravurilor zilei alternează cu pasaje poetice (frumusețea Deltei, căutarea femeii iubite), secvențe fantastice (prinderea „monstrului”, peștele uriaș, mitologic, pe care orice pescar visează măcar să-l vadă). SCRIERI: Zebrele pasc în cocotieri, Cluj-Napoca, 1979; Locuri vacante în Pantheon, Cluj-Napoca, 1985; Oameni și ape, Cluj-Napoca, 1989; Pescarii, Sfântu Gheorghe, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Nicolae Vereș, TR
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
c., a prozatorului Mihai Tican-Rumano, căruia i se tipărește romanul Pierduți între fiare, urmat în 1931 de Dansul canibalilor (cu un preambul extins semnat de Mario Verdaguer, care va prefața și publicarea în volum în același an), în 1932 de Monstrul apelor (prezentat de I. Riber Rovira, președinte al Federation de la Prensa de España) și în 1934 de În inima pădurilor virgine, „aventuri trăite”. Între istorie și literatură monografică sunt articolele dedicate orașului București de G.I. Ionnescu (-Gion) (Dâmbovița bucureșteană), Ion
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca „« supraoameni», monștri de ticăloșie sau model de virtute”, fantoșe care „străbat realitatea ca într-un vis miraculos” etc. - și semnala „neosămănătorismul”, constând în idealizarea vieții rurale. Prozatorul, intuind probabil inoportunitatea romanului său în contextul epocii, introdusese în a doua ediție, din 1947
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
mai aveau. Numai atâta, că moșneagul a rămas pleșuv și spetit de mult ce-l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul. Vocabular: șijderea: tot așa, la fel; asemenea balauri: (în basme) monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat cociorva: unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]