19,458 matches
-
Aceleași persoane care sunt atât de bune și de blânde și de grijulii și de implicate, aceleași persoane care-și găsesc identitatea și împlinirea în lupta în primele rânduri pentru egalitate și demnitate personală și drepturi egale pentru fiul lor mort, acestea sunt aceleași persoane pe care le aud țipând prin ușa camerei mele. — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Mi-amintesc că voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
început. Sari la o noapte anume, cineva sunând de la un telefon public ca să-i întrebe pe ai mei dacă ei erau părinții lui Shane McFarland? Părinții mei spunând poate. Apelantul nu vrea să spună unde, dar zice că Shane e mort. O voce din spatele apelantului zicând, spune-le tot. O altă voce din spatele apelantului zicând, spune-le că domnișoara Shane îi ura de moarte și ultimele ei cuvinte au fost: asta nu s-a sfârșit încă, nici pe departe. Apoi cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
știți că Evie e extrem de trează în clipa asta. Într-o cameră de hotel mexican, Evie încearcă să-și dea seama dacă există o diferență de trei sau patru ore între casa ei mare în care eu sunt înjunghiată mortal, moartă, și Cancún, unde Evie se presupune că s-a dus să facă niște poze pentru un catalog. Nu că Evie ar face parte din categoria inteligențelor strălucite. Nimeni nu face poze pentru un catalog în Cancún în sezonul de vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
niște poze pentru un catalog. Nu că Evie ar face parte din categoria inteligențelor strălucite. Nimeni nu face poze pentru un catalog în Cancún în sezonul de vârf, mai ales nu cu țărănoaice osoase ca Evie Cottrell. Dar cu mine moartă, asta deschide o lume întreagă de posibilități. Sunt un nimeni invizibil care șade pe-o sofa de damasc alb pusă în fața unei alte sofale albe peste o măsuță de cafea care seamănă cu un bloc mare de malachit de la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rochia asta de concubină, târfă travestită în Suzie Wong Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să prindă la spate cu ace tot ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat. Arăt ca un căcat mort. Aș înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să prindă la spate cu ace tot ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat. Arăt ca un căcat mort. Aș înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa e, Evie a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
roman gotic, dar aprind toate cele cinci lumânări din sfeșnicul de argint atât de greu că trebuie să-l ridic cu ambele mâini. Încă îmbrăcată în peignoir-ul de satin și capotul cu pene de struț, sunt fantoma unei frumoase fete moarte care poartă suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fustelor și pantofilor și rochiilor, aproape toate mutilate și deformate, și implorând să li se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash. Obținem enormul infern de modă al lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Evie, ies în holul de la etaj. Mai sunt încă zece dormitoare și câteva băi, și eu trec dintr-o cameră în alta. Prosoapele ard. Infernul băii! Chanel No 5, arde. Picturi în ulei cu cai de cursă și fazani morți ard. Ard falsele covoarele orientale. Oribilele aranjamente florale ale lui Evie sunt deja mici infernuri în mijlocul meselor. Foarte simpatic! Păpușa Katty Kathy a lui Evie se topește, apoi arde. Colecția de animale mari de pluș de la bâlci - Cootie, Poochie, Pam-Pam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus să nu mă mai suni sau o să le spun polițiștilor cum mi-ai băgat cea mai bună prietenă în spital, fără față. Ai priceput? Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus să nu mă mai suni sau o să le spun polițiștilor cum mi-ai băgat cea mai bună prietenă în spital, fără față. Ai priceput? Evie zice: — Ai mers prea departe. O să obțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
telefonul cu disc rotativ discutând cu un agent sau un distribuitor, vânzând, vânzând, vânzând. Cineva ciocănea la ușa logopedei, așa că eu scoteam un scheunat de pisică și mă loveam cu palma peste coapsă. Surorile Rhea, îmi spunea Brandy, ar fi moartă fără ele. Când o găsiseră, prințesa regină absolută avea o talie mare, care făcea playback la serile pentru amatori, în spectacolele unde pot cânta toți. Făcea playback după Thumbelina. Părul ei, trupul ei, mersul ei lasciv de Brandy Alexander, surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
familie a lui Brandy, familia ei naturală, n-a vrut-o, așa că am adoptat-o noi, zise Dia Rhea. Arătând cu degetul ei lung spre fotografia surâzătoare de pe combina stereo blondă, Dia Rhea zice: Familia ei naturală crede că e moartă. Sari la odată, în trecut, când aveam față și-am făcut o ședință foto pentru coperta revistei BabeWear. Sari înapoi la apartamentul 15-G și la fotografia de pe combina stereo blondă care sunt eu, coperta mea, coperta revistei BabeWear, înrămată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mei dormind în patul lor peste munți și deșerturi, departe de aici. Sari la ei și la telefonul lor și cu ani în urmă la un nebun, un pervers tâmpit și cârâitor, sunându-i și strigând că fiul lor e mort. Fiul lor pe care nu-l voiau, Shane, el era mort de SIDA și omul ăla nu voia să spună unde și când și apoi a râs și a închis. Sari înapoi în apartamentul 15-D și la Dia Rhea fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aici. Sari la ei și la telefonul lor și cu ani în urmă la un nebun, un pervers tâmpit și cârâitor, sunându-i și strigând că fiul lor e mort. Fiul lor pe care nu-l voiau, Shane, el era mort de SIDA și omul ăla nu voia să spună unde și când și apoi a râs și a închis. Sari înapoi în apartamentul 15-D și la Dia Rhea fluturându-mi în față o veche poză de-a mea și spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Cel pe care-l iubesc eu e încuiat în portbagajul unei mașini, afară, cu stomacul plin de Valium, și mă întreb dacă mai simte nevoia să se pișe. Fratele meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a tras țeapă. Fratele meu nu-i decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
astea, și surorile Rhea încep să plângă și fac cu mâna și îngrămădesc valizele American Tourister în mașină. Și întreaga scenă ar fi de-a dreptul mișcătoare, și aș hohoti și eu, dacă n-aș ști că Brandy fratele meu mort și că persoana care vrea să-l iubească sunt eu, odioasa lui soră, urzind deja să-l omoare. Da. Complotista de mine, urzind s-o omor pe Brandy Alexander. Eu, căreia nu i-a mai rămas nimic de pierdut, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei între picioarele mele. Mă durea gâtul de vreo două zile, așa că nu m-am dus la școală și tot restul, zice Brandy. Zice: Domnișoară Arden? Alo? Mă uit în jos la ea. E așa ușor să mi-o imaginez moartă. — Domnișoară Arden, te rog, zice. Îmi mai dai? Mai arunc un Valium. Brandy înghite. — Zile întregi am avut impresia că nu pot să înghit, zice. Așa tare mă durea gâtul. Abia dacă puteam vorbi. Ai mei au crezut, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nasului, operațiile maxilo-faciale pentru modelarea mandibulei. Adăugați la toate astea ani întregi de electroliză și un pumn de hormoni și antiandrogeni zi de zi, și nu-i de mirare că n-am recunoscut-o. Plus ideea că fratele meu e mort de ani buni. Nu te aștepți să întâlnești oameni morți. Ceea ce iubesc sunt eu însămi. Eram așa de frumoasă. Încărcătura mea drăgăstoasă, Manus Încuiat În Portbagaj, Manus Încercând Să Mă Omoare, cum de mă mai pot gândi că-l iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ani întregi de electroliză și un pumn de hormoni și antiandrogeni zi de zi, și nu-i de mirare că n-am recunoscut-o. Plus ideea că fratele meu e mort de ani buni. Nu te aștepți să întâlnești oameni morți. Ceea ce iubesc sunt eu însămi. Eram așa de frumoasă. Încărcătura mea drăgăstoasă, Manus Încuiat În Portbagaj, Manus Încercând Să Mă Omoare, cum de mă mai pot gândi că-l iubesc pe Manus? Manus e doar ultima persoană care a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu am sensibilitate în sfârcuri. De pe dulăpior, îmi iau vălurile și-mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întinse și dilatate în fiecare zi cu un calapod de plastic. Toate broșurile astea sunt suveniruri din viitorul apropiat al lui Brandy. După ce l-am văzut pe domnul Parker așezat pe Ellis, am ajutat-o pe Brandy cea cu corpul mort și îndopat cu medicamente să ajungă înapoi la etaj și, din nou, i-am dat jos toate hainele. Când am încercat să-i mai arunc în gură niște Darvon, le-a vomitat, așa că am întins-o iar pe pardoseala băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca un fund mare și pasiv, zicea Manus. Nu că mi-aș dat imediat pantalonii jos și l-aș lăsa pe orice tip să mi-o vâre. Manus lăsa un inel de păr ras și celule de piele bronzată și moartă de jur-împrejurul căzii de baie și se aștepta s-o frec eu. Pe fundal apărea întotdeauna ideea de-a se întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu o mierlești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]