2,542 matches
-
pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la bucătărie (al patrulea fiind al meu), pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
parte 34. Radu George Serafim e de părere că "redacția "Viața spirituală" devenise o redacție de elită a TVR, astfel că, pe lângă transmisii, începusem o serie de emisiuni"35 ca "Alfa și omega" (1992), "Religie și Societate"(1994)36, "Pe muchie de cuțit" (1993). Ele aveau un rol atât formativ, cât și informativ și "în acea perioadă încercam să le dau o linie directoare specială, mărturisea în continuare Radu George Serafim, și anume erau îndreptate către anumite pături ale intelectualității pe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai late de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu mai largi și neapărat întărite cu beton pe muchii ori chiar cu blăni de lemn. Mai erau cîteva șiretlicuri, unul era acela că semănase tufe de scaieți, dintre cei mai încâlciți, mai vineți cu putință, pe tot cuprinsul terenului, făcînd ceea ce nu se face, scaieții sînt semănați de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că asta contează. Au standardele mai ridicate. Au o altă exigență, au o anume reținere, o altă atitudine. Spuneți că sentința pronunțată în cazul fostului premier va schimba ceva fundamental în mentalitatea judecătorilor și a procurorilor. Dar nu e pe muchie? Nu e reversibilă situația? Adică pe cât de greu a fost să aduci sistemul în situația de-a pro nunța o condamnare într-un dosar greu, cu un politician important, nu este pe-atât de ușor să te întorci în trecut
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare a viselor, unde rămase nouă ore bătute pe muchie. Când se trezi în sfârșit în dimineața următoare își dădu seama că era târziu. Laurence se trezise deja. Se ridică timid în capul oaselor, ducând mâna la cap. Îi era mai bine. Și respira mai liber. De fapt, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mea, avem niște lucruri de lămurit. — Da. Sigur. Cu ce începem? Se așeză mai bine pe scaun și, cu un oftat aproape imperceptibil - dar care nu-i scăpă totuși Camillei -, îl ascultă cu toată atenția. După două ore bătute pe muchie, Fran era epuizată. De ce naiba se supuneau oamenii unui asemenea calvar în loc să dea o fugă la Starea civilă în timpul pauzei de prânz? Nunțile, citise cândva, nu erau simple evenimente intime, ci ocazii care afectau întreaga comunitate, și sincer, avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că, pe măsură ce tăiau și învârteau lamele de oțel vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
24. A întrebuințat un talant de aur curat pentru facerea sfeșnicului cu toate uneltele lui. 25. Apoi a făcut altarul pentru tămîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, și lățimea de un cot; era în patru muchii, și înălțimea lui era de doi coți. Coarnele erau dintr-o bucată cu el. 26. L-a poleit cu aur curat, atît partea de sus cît și laturile de jur împrejur și coarnele. Și i-a făcut o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pentru ungerea sfîntă, și tămîia mirositoare, curată, alcătuită după meșteșugul făcătorului de mir. $38 1. A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coți, și lățimea de cinci coți; era în patru muchii, și înălțimea lui era de trei coți. 2. La cele patru colțuri i-a făcut niște coarne dintr-o bucată cu el, și l-a poleit cu aramă. 3. A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenușă, lopețile, ligheanele, furculițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
repede, anormal, simt nevoia să scriu altfel, nu pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că și ăsta e un simptom. Hibrizii lumii îmi apar în față, scursorile, dereglările, muchiile de nervi, toți cei care merg pe sârmă merg pe sârmă în fața mea, iar nebunia lor îmi amplifică dilatarea și explozia. Intru la un internet și scriu fumând ceva ce mi se va părea vital, ca morfina, ca diazepamul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita cărora împăratul o răsplătea cu o neobișnuită generozitate „Deși, dacă e să dau crezare trezorierului, pe văduvă nu o interesează atât banii, cât plăcerea de a-și trăi viața pe muchie de cuțit. Are gustul riscului, asta-i!” comenta același Horace. Ledoulx auzi cele trei zgârieturi ușoare pe ușă, așa cum proceda Julien. ― Dar intră naibii! Spune-mi repede și nu mă mai fierbe! ― Ce anume, monsieur le comte? ― Cum, ce? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea de pomină. Nimeni nu va mai duce mâna la capel, ca pentru salut, în picioare, cu pieptul rezemat de muchia de sus a chesonului, cu creerii scurși din tâmplă în mânecă, așa cum l-am văzut pe sergentul Pătulea pe malul fluviului, în fața monitoarelor austriece. Asta se va întâmpla mai târziu, când voi dispare din grămada oamenilor, ca să nu mă reîntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după atâția ani trecuți, îmi mai este vie și acum. Coborâșul fu anevoios. Drumul îmi părea mult mai lung. Pictorul Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
verzi, mărite de sticlele convexe ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat pe muchia de piatră, aproba toate spusele unui medic venit la timp prin poarta sanatoriului de peste drum, și care vorbea despre o leziune profundă în dreptul circonvoluțiunii a treia - stânga: „În centrul lui Broca”, adăugase medicul. Ca să mă facă să înțeleg cazul, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța vizita la două după miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sinidis, dar literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia față din tripticul care trebuie împlinit din carne, vin și duh, și se poate încheia, cocoțat pe muchia unui povârniș de munte. Prin fereastra larg deschisă a căsuței spânzurate, vezi Posada, risipită în valea adâncă, până dincolo, peste pârâu, pe unde trenul trece ca o jucărie, ce, totuși nu se vede niciodată întreg, din cauza frontonului verde al arborilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gîndul tainic, gîndul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu-i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia stâncii, n-a răsunat de pași decât de câteva ori. Numai câte o baracă de negri, de un cenușiu argintat În clarul de lună vârstat de stânci, mai spărgea linia lungă a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]