3,219 matches
-
Poluare. Da, poluarea era o problemă generală și urgentă, cu multe ramificații. Domnul Busbib deschise o paranteză și enumeră, pentru mai multă motivare, cîteva sub-probleme ținînd de problema numărul unu a poluării : topirea calotei glaciare, creșterea nivelului oceanelor, încălzirea atmosferei. mulțumit, domnul Busbib sorbi o gură din cafea și începu să-și ungă o felie de pîine cu unt. Ce se impunea oare pe locul al doilea ? mușcînd din pîinea unsă cu unt și sorbind încă o gură de cafea, domnul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că putem fi credincioși lui Dumnezeu fără a înceta să fim fideli față de noi înșine și față de lumea în care trebuie să trăim efectiv, nu doar să trecem precum gâsca prin apă. Exortația Sf. Paul, care, din fariseu riguros și mulțumit de sine, s-a lăsat dezarmat de întâlnirea cu Cristos pe drumul Damascului, este validă și-n ziua de azi, pentru a nu permite vreodată ca imaginea pe care noi ne-o formăm despre Dumnezeu să devină o unealtă care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit mulțumit al aceluia. - Așa?! se miră Aglae. N-am știut: faci azil de orfani. - Dar Felix are venitul lui, protestă Otilia, nu-i așa, papa? - A-a-are! bolborosi moș Costache, privind ca un protejatîn ochii Otiliei, care îi scutura un fulg de pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o mănânce încet, sub ochii Otiliei, care aștepta. Într-adevăr, îi era foame. Otilia nu slăbi vigilența până ce nu sfârși prăjitura, apoi i-o întinse și pe cealaltă. Cu brațul stâng trecut repede pe după brațul drept, aștepta și părea foarte mulțumită. - Cum te simți la noi? întrebă ea drept încheiere. În alte împrejurări, Felix ar fi întrebat-o dacă ea n-avea obiceiul să doarmă noaptea, dar acum era atât de buimăcit, încît zise numai: - Bine! Satisfăcută de răspuns, Otilia îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odăilor din curte fiind deschise, se auzeau de afară frânturi de convorbire. Otilia spunea lui Pascalopol să aștepte să-și pună pălăria. Puțin după aceea, Otilia ieși pe ușă, urmată de Pascalopol și de bătrân, care-și freca mâinile foarte mulțumit. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivită cu dantelă, iar mâinile îi erau până la cot înmănușate. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. Ceea ce izbi pe Felix, care privea din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix. Otilia îl lua de braț, Otilia îl mângâia matern cu degetele-i subțiri, Otilia-i vâra mâna făcută pieptene prin părul mare, zicîndu-i: "Trebuie să-ți mai tai pletele, parcă ești Samson". Copleșit de aceste voluptăți, Felix nu era însă mulțumit, fiindcă nu era sigur că sunt un semn de dragoste. Odată voi să răspundă acestor familiarități, să iasă din starea de protejat, și la un mic serviciu al Otiliei făcu gestul de a-i săruta mâna. Otilia se depărtase prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
De ce să vezi toate lucrurile în negru? Deși nu plânsese, neputând să-și ascundă lacrimile venite din senin, Felix le lăsă să se rostogolească pe obraz. Aceste lacrimi fiziologice îi deșteptară însă un sentiment adevărat de consolare și se simți mulțumit ca un copil mângâiat. De teamă ca lucrul să nu se mai repete, se ridică să plece. - Pleci? zise Georgeta. Îmi pare rău că te-am întreținut cufleacuri. Un tânăr nu vine la o "fată faină" ca să asculte astfel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fac să sufere o biată femeie. Ticăloși sunt bărbații, canalii! Georgeta stărui ca Felix să se ducă acasă, spre a nu fi pândit de Stănică, și, spre mai multă siguranță, îl duse în biroul lui Iorgu, unde moș Costache, foarte mulțumit, mânca alune dintr-o farfurie plină vârf. Iorgu părea în culmea satisfacției și arunca lui Felix priviri recunoscătoare. Cei doi plecară, însoțiți până în ușa gangului de Iorgu, care-i sui într-o trăsură, dând ordine birjarului cunoscut să-i ducă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
orgoliu atenție numai pregătirii tehnice. Nu-și cercetase sufletul, nu-și pusese probleme, fusese un animal ambițios. Viața avea aspecte multiple și era stăpânită de legi interioare, sub apăsarea cărora orice om își avea iertarea lui. Fusese un înfumurat egoist, mulțumit că are o stare, necunoscând nici o mizerie, purtîndu-se cu lumea rece. Desigur, Titi era un băiat mediocru, dar avea și el un suflet. Îl umilise prin pretențiile lui savante și-l jignise în amorul propriu, purtîndu-se indiscret în afacerea cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avut-o și pe Aglae printre ei. Otilia se oferi numaidecât s-o cheme, însă moș Costache fu neînduplecat. Spuse, foarte răgușit, punctul lui de vedere: - Cine nu se poa-poartă bine cu fe-fetița mea n-are cecăuta aici. Și râse mulțumit, până la măselele din fund, către Otilia, care sări pe genunchii lui și-l încoronă cu brațele. - Papa! zise ea, îndreptîndu-i unicul fir de păr, pe care acuitatea ochilor ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el. Moșierul trase, răsturnând puțin pe moș Costache, care nu voia să se dea jos de pe canapea cu îndărătnicia unei cloști, și descoperi un pachet de jurnal legat cu sfori, îl trase afară și-l dădu bătrânului. Acesta îl desfăcu mulțumit, umplîndu-și plapuma cu sfori de cârpe și cu jurnale, și scoase trei pachete de bancnote, legate și ele cu sfori: G. Călinescu - Ăștia sunt! murmură bătrânul, examinând atent cotoarele,cu teama de a nu se fi rupt ceva. - Foarte bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu care nu te sfiești să faci escapade. Poți fi pupila mea, putem să ne aventurăm în lume, cum am mai făcut. Nu mi-ai datora nimic, fiindcă ai avea atâția bani câți trebuiesc pentru întreținerea grațioasei dumitale persoane. Ești mulțumită? - Bietul papa, zise Otilia, înduioșată, știam eu că el e unom bun! Nu-mi trebuie nici un ban, dar îmi pare bine că se gândește la mine. Deseară am sa-i cânt la pian! Acasă, Felix ședea cu capul în palme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suferi niciodată. În aceste împrejurări, Weissmann pică în casă în căutarea lui Felix, care nu era acolo. Îndatoritor ca întotdeauna și sociabil, studentul se interesă de sănătatea bătrânului, îi luă pulsul, se prefăcu a-l consulta și a rămâne foarte mulțumit. Moș Costache îl privea cu mare stimă, ascultîndu-l ca pe un oracol: - Ți-țiu dietă strictă, zise el, nici de fumat nu mai fumez. Aurica se grăbi să ofere un ceai lui Weissmann, care îl primi fără mofturi. - Sunteți cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da jos din pat. Otilia îl opri cu blândețe și se jură că nu e nimic. Deschise ușa de la odaia cu pianul, deschise pe aceea de la salon, acum aproape gol, și afirmă că nu vedea nici o schimbare. Bătrânul se declară mulțumit, provizoriu. După câtăva vreme, bănuiala îi reveni și întrebă: - Pia-pianul este în odaie? - Papa, știi că pianul nu zboară! - Sunt pungași, las' că știu eu! - Nu, papa, pianul e în odaie, cum l-ai lăsat. - Du-te și cântă ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache, trebuiră toți să recunoască viabilitatea bolnavului. A-l mai păzi era plictisitor. Bătrânul se mișca pe canapeaua lui, pe care nu voia s-o părăsească decât pentru unele trebuințe, când se lăsa ajutat de Marina, și părea foarte mulțumit. Starea de euforie îi revenise, Aglae ținu un scurt consiliu de familie și hotărî, susținută cu aprindere de Stănică, să supravegheze toți pe bătrân cu rândul. Stănică fu de părere să nu mai intre nimeni în odaie la bolnav, ca să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consacraților este asociată mai ales cu modalitatea în care ei își trăiesc propriile motivații religioase. De fapt, dacă ei au convingeri de credință interiorizate și solide, sunt deschiși și orientați spre sensul constructiv al existenței și acest lucru îi face mulțumiți și satisfăcuți. În același timp, religiozitatea lor nu ține mereu cont de fragilitatea și de dubiile credinței. De aceea, dacă trăiesc o credință bazată pe obișnuință și puțin creativă - chiar dacă aceasta este bazată pe convingeri interioare - ei par mai expuși
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
încingea, în fiecare seară de luni, ședințele de Cenaclu, proaspăta intelighenție literară... Nimerisem la țanc. Fiind cea din urmă reuniune din anul studențesc 1981-1982, lecturile celor doi-trei novici programați 32 DANIEL BĂNULESCU Azvârli oglinzii încă o ocheadă. Zâmbi amuzat și mulțumit, de parcă ar fi trecut proba înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imprecise și pipăind, cu migală, sub unul dintre cazanele cu rufe. Prima cameră din periplul lor era dormitorul și Pinky, decent, se feri s-o privească. Dar și a doua cameră era tot dormitorul, fiindcă aici sfârâiau și se întorceau mulțumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete, lâncezeau pozele mai multor bărbați. Erau domni antediluvieni și țepoși, care, și-n aceste condiții, găseau parcă puterea de a-și amenința fotografii; fiecare avusese prevederea de a-și potrivi sub nas mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala și dezinvoltura cu care și-ar exercita meseria un spărgător de coduri profesionist. Ba era mulțumit. Ba nu era mulțumit. După un timp, nu mai fu deloc mulțumit. Mătură, în afara colii, toate ciudatele jetoane (cu aspect, tot mai deranjant, de prună uscată), reasamblîndu-le, după o vreme, pe perechi. Acum parcă îi sugerau ceva. Realiză o ultimă rocadă. Șezu, iarăși, îndelung nemișcat. Și apoi, slalomând, cu vârful aceluiași creion
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mână și reușesc să se strecoare afară din școală, fără alte incidente sau să îi zărească vreun profesor. - Când ne mai vedem? îl întreabă fata la despărțire. - Deseară prin oraș, însă vezi să nu mai vii pe la școală! îi răspunde, mulțumit că au scăpat neobservați. Când s-a înapoiat în clasă l-au luat băieții la rost: - De ce ai gonit-o? Aveam de gând s-o ducem la Gavri! - Nu ați văzut, duhnea urât a țigări, ca și voi de altfel
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pastă de dinți la clătit gura până s-a calmat. Când a ieșit din baie, fata brunetă, slăbuță dar bine făcută, îl aștepta îngrijorată și l-a sărutat, iar mama ei care supraveghea orice mișcare ca un jandarm, a observat mulțumită că nu făcuse murdărie în baie. A băut în continuare cu ea cuibărită în brațe, sărutându-se până n-a mai simțit nimic și pe nimeni. Curând invitații i-au părăsit, însă nu putea să-i mărturisească nimic din ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
depășește pe altul în viteză, mai are un potrivnic în față, simulează pasa și se îndreptă spre poarta lor nestingherit.. acolo mai este doar Fănel care a văzut pericolul și se retrăsese în poartă< îi dă gol fără probleme, râde mulțumit, ei au ales porțile așa mari! Laur își închipuie că vor lua bătaie dacă mai joacă și spune hotărât: - Gata, eu zic că vă ajunge, tineretul mai are multe de învățat! Bineînțeles izbucnesc protestele și trebuie să continue meciul. Terenul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Drăguță, grațioasă, cu corpul ei de silfidă, cu gura ca o fragă, cu sânii fabuloși, e plină de șarm, incredibilă din toate punctele de vedere< îi plăcea această fată și acum, se uita la ea pe furiș. Ea a perceput mulțumită că Laur o admiră și curând se observau prin grup și parcă totul s-a evaporat în umbrele nopții. În plus sesizase că are un aliat de nădejde pentru apărarea Malvinei< el tot încerca să-l potolească din avânt pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai rău însă n-o arată. Niciodată nu o va arăta! În ziua următoare s-a trezit la 6 a.m. însă a mai lenevit în pat; vorbește cu tatăl său îi spune ce dorește unchiul Titi de la el; taică-său mulțumit îl întreabă dacă a luat dimineață micul dejun: Mănânc o ciorbă de burtă la unchiul! - Hopa, ai intrat și tu în rândul bărbaților! Se distrează amândoi aducându-și aminte de mofturile lui din copilărie și se despart. Arde de nerăbdare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
zică, și la noi, care am fost la fel, se unesc azi cu o verigă, ce-i va ține strânși și iubitori tot restul de viață al lor... Stere se apropia de mireasă, îi cuprinse umerii cu brațul și ascultă mulțumit. Aglaiei îi jucau ochii în lacrimi. Șopti lui Grigore, pe care-l uitase Dumnezeu cu o sticlă în mînă: - Le-a ajutat Maica Domnului... Lăutarii struniră coardele și făcură repede pe arcuș: Mulți ani trăiască. - ...dragostea, fiii mei, se adresă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]