5,106 matches
-
În mass-media, facultăți cu profil, În colaboratorii lor, În cărți sau reviste, În contactul cu specialiștii și consultanții. De aceea, pe plan european Învățământul este implementat În programe naționale de promovare a carierei manageriale - unde se va lua În considerare multitudinea metodelor ce pot fi aplicate la nivelul Întregii colectivități. Un conducător bun este numai acela care este susținut În mod coerent, consistent de cei pe care Îi conduce. Nu puteți fi un manager bun cu orice fel de angajați. Capacitatea
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
depinde de cerințele situației concrete. Dintre reprezentanții acestor orientări, îi enumerăm pe J.Woodward, F.Fiedler, J.Adair, K.Blanchard. Ele se bazează pe următoarele presupoziții: - ,,design-ul” organizațional, tipul, forma și stilul concret de management sunt dependente de o multitudine de factori și parametri organizaționali interni și externi; - cei mai importanți parametri situaționali sunt mediul extern, tehnologia, competențele și motivația personalului; - activitatea managerială trebuie să răspundă nu numai cerințelor impuse de realizarea sarcinilor și obiectivelor prestabilite, ci și nevoilor indivizilor
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
studii și capacitatea de schimbare, gestiunea competențelor, rezolvarea conflictelor, luare de decizii și organizare. Nivelul de studii nu influențează capacitățile menționate mai sus. CAPITOLUL 6. CONCLUZIILE CERCETĂRII În urma parcurgerii literaturii de specialitate dedicate problematicii stilurilor manageriale, ceea ce reține atenția este multitudinea și varietatea impresionantă a stilurilor manageriale. În aceste condiții, o întrebare incitantă se ridică imediat: care stil de conducere este mai eficient? Răspunsul la această întrebare nu este, după cum ar părea la prima vedere, deloc ușor de formulat. Cercetarea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
cel al reprezentării, al sensibilizării [...], cultivând ambiguitatea și antrenarea receptorului întro participare la problema tizarea situațiilor prezentate“ (Bogdan Pârvu, Dicționar de genetică literară). Diversitatea acestor scopuri și varietatea mesajelor, a circumstanțelor în care se produc și se transmit acestea determină multitudinea tipurilor de comunicare. În funcție de aceste variabile, principalele forme de comunicare pot fi clasificate astfel: a. după criteriul participării la procesul de comunicare: comunicare intrapersonală (cu sinele); comunicare interpersonală (cu alții); comunicare de grup (cu adresabilitate extinsă); comunicare de masă (comunicatorii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
presupune și existența unui număr mare de personaje complexe, individualizate, ilustrând diversitatea tipologiilor umane, precum și predominanța narațiunii, care are însă caracter integrator, inserând și pauze descriptive ori secvențe dialogate/monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
volumul comerțului Est-Vest, Moscova a organizat, pe 3 aprilie 1952, o importantă conferință economică, la care au participat 471 de delegați, din 49 de țări, printre care și 13 oameni de afaceri americani. Sovieticii le-au oferit reprezentanților occidentali o multitudine de oportunități comerciale. Reprezentanții francezi și cei britanici au fost cel mai bine tratați. În săptămînile următoare, în rîndul guvernelor occidentale s-a răspîndit temerea ca nu cumva strădaniile propagandei sovietice de a băga zîzanie între oamenii de afaceri vest-europeni
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
emigrarea ca pe un criteriu pentru acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate". Budapesta și Beijingul, alături de București, au acceptat această corelație în mod neoficial. În deceniul de după încheierea "Acordului comercial româno-american", mișcarea drepturilor omului s-a axat, însă, pe o multitudine de probleme. Emigrarea era încă o problemă importantă, dar nu cum fusese în 1975. Mulți congresmeni erau de părere că Administrația are "ochelari de cal". Drepturile omului nu se limitau la emigrare. Și cu toate că a recunoscut acest lucru la începutul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prin urmare. Misionari și teologi de vocație ecumenică la Dunăre și Mare în primele șase secole creștine. Considerații istorice și teologice - cum se intitulează cartea de față, este scrisă în același spirit cu care autorul ne-a obișnuit: soliditatea documentației, multitudinea surselor, cursivitatea textului, analiza modernă, interpretarea în spiritul ecumenicității operelor teologice respective, relevarea semnificației și a actualității cugetărilor sfinților, a dimensiunii spiritului lor misionar. O lucrare ce vine să îmbogățească, prin considerațiile date, prin judecățile de valoare emise de distinsul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
inimii posibilă însă, nu în urma unei hotărâri ascetice, ci ca dovadă a lucrării harului lui Dumnezeu în om. Cassian privește realist creșterea monahală și recunoaște că o concentrare desăvârșită pe contemplație este de neconceput în această viață având în vedere multitudinea de nevoi și cerințe și faptul că mintea hoinărește mereu, dispusă să se disperseze rapid, să-și schimbe ușor centrul de interes. ,,Chiar cei mai sfinți monahi comit în mod inevitabil mici păcate, deși pot rezista unor ispite mai serioase
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
această idee și în domeniul literaturii. Prin prisma evoluției neîncetate, el aplică un silogism oarecum deplasat, integrând creațiile literare în aceeași sferă cu produsele științei. Ori literatura în sine, prin complexitatea ei, prin sinuozitățile creative pe care le presupune, prin multitudinea de factori pe care îi implică și, nu în ultimul rând, prin inefabilul ei, nu poate fi supusă unor măsurători tehnice ale progresului. Teoria lui Perrault este construită având în vedere două aspecte pe care acesta le consideră ca generatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
diferite. Cu toate eforturile autorilor, însă, nici una din națiunile Europei acelei vremi nu a putut repeta miracolul francez al secolului al XVII-lea. S-au căutat îndelug cauzele acestei imposibilități de a genera un fenomen similar, ajungându-se la o multitudine de explicații. Vom începe prin a o discuta pe cea oferită de Henri Peyre în lucrarea sa extrem de valoroasă Qu'est-ce que le classicisme? în care autorul argumentează, într-o manieră convingătoare, că formula clasicismului este o "marcă" națională franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ar constitui o greșeală dacă nu ar fi pusă sub semnul unei absolutizări care îl face în cele din urmă pe Voltaire să vadă în autorul piesei Cato, acest Joseph Addison al cărui nume s-a pierdut până la urmă în multitudinea figuranților care populează istoria literaturii, un dramaturg superior lui Shakespeare. Pe de altă parte, prin folosirea aceluiași canon, dar în sens contrar, Pope este apreciat drept "poetul cel mai elegant, cel mai corect și, lucru mai însemnat cel mai armonios
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
complicitate, un consimțământ. Ea este o rezultantă a ordinii pe care rațiunea o descoperea în tot ceea ce s-a creat".188 Cu alte cuvinte, reminiscențele clasice n-au fost întreținute doar inconștient, ci și în mod asumat, după cum o sugerează multitudinea textelor cu un caracter teoretic, programatic. Astfel, neoclasicismele secolului al XVIII-lea reprezintă, de fapt, poeticile secolului al XVIII-lea acele poetici care, după cum am văzut, preiau, adaptează și prelucrează modelul francez, doar pentru a încerca să-i provoace renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de cultură în doar câteva decenii a dus, în spațiul românesc, la o anumită stare de confuzie a scriitorilor care, asumându-și rolul de creatori ai limbii și ai literaturii române moderne, erau puși în situația de a alege din multitudinea de modele oferite. O mărturisire sinceră a dilemei estetice a perioadei o regăsim în versurile lui Grigore Alexandrescu din Epistolă D.I.V. (Domnului Iancu Văcărescu n.n.), dilemă transpusă poetic sub forma alegoriei călătorului incapabil să decidă asupra căii adevărate din multitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
multitudinea de modele oferite. O mărturisire sinceră a dilemei estetice a perioadei o regăsim în versurile lui Grigore Alexandrescu din Epistolă D.I.V. (Domnului Iancu Văcărescu n.n.), dilemă transpusă poetic sub forma alegoriei călătorului incapabil să decidă asupra căii adevărate din multitudinea de drumuri ispititoare: "Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător / Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, / Se oprește p-o câmpie, și cu totul întristat / Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat."200 Dificultatea alegerii este sporită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
printr-un puternic contrast cu suprafața mată de culoarea cernelii. Astfel, frumusețea îi este asigurată de claritatea liniilor, de simplitatea desenului. Însă unele femei preferă să poarte stofa pe dos pentru a-și etala bogăția, pentru a atrage atenția asupra multitudinii firelor de aur. În această manieră poartă și romantismul poezia, conchide Cocteau, sugerând prezența unui lux artificial, fals care se opune firescului în actul artistic. "Poezia trebuie să aibă un aer sărac pentru cei care nu cunosc luxul. Un poem
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Ezra Pound, figura centrală a acestei direcții moderne. Revenind la Hulme și teoriile sale privitoare la instaurarea unei noi ere clasice, se observă precauțiile adoptate de acesta încă din primele pagini ale textului cu privire la utilizarea celor doi termeni care, datorită multitudinii de semnificații pe care le-au căpătat în timp, poate cauza confuzii nedorite: "Știu că folosind termenii "clasic" și "romantic" fac un lucru periculos. Ei reprezintă cinci sau șase tipuri diferite de antiteze, și în vreme ce eu îi folosesc într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
repere concrete ale gândirii sale estetice decât la nivelul operelor care, printr-o anumită obscuritate a limbajului, o încifrare a sensurilor sau prin diversele licențe poetice în ceea ce privește versificația, par a se distanța de principiile tradiționale trasate în critica autorului. Din multitudinea analizelor la textele lui Eliot, au fost câteva care au insistat asupra rupturii dintre cele două fațete de scriitor și de critic literar -, sugerându-se chiar că se poate vorbi de un doctor Hyde în poezie și un doctor Jekyll
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sa nu vor fi aprofundate aici întrucât nu țin de subiectul acestei lucrări și, în mare parte, și datorită aspectului binecunoscut al greutăților pe care le-ar presupune un astfel de demers, ce ar trebui să țină cont de o multitudine covârșitoare de elemente biografice, literare, sociale etc. De aceea, vom rezuma analiza noastră la ideile afirmate și argumentate în mod clar de către criticul T.S. Eliot. Acest aspect este valabil, de altfel, pentru toți scriitorii avuți în vedere, după cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
conformism, preferând subiectivismul și originalitatea Vocii Interioare, pe care Eliot o numește însă "moftangism protestatar". În acest sens, se observă aici, mai mult decât în alte texte, abilitatea autorului de a declanșa în scopuri polemice o tiradă ironică. Vivacitatea tonului, multitudinea atacurilor și îndrăzneala acestora sunt poate și rodul entuziasmului de tinerețe al autorului care, în 1923, când scria acest articol, avea 34 de ani. Mai târziu, însuși Eliot va recunoaște că a dat dovadă de "multă convingere și înflăcărare" în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de monotonie. "Dar epoca în care găsim un stil comun este aceea în care societatea a ajuns la ordine și la stabilitate, la echilibru și la armonie", afirmă autorul accentuând în manieră aprobatoare aceste trăsături. Stilul comun este preferat unei multitudini de stiluri individuale care ar duce la imaturitatea sau îmbătrânirea unei culturi. Maturitatea în literatură mai este echivalată de Eliot cu procesul de conștientizare a predecesorilor se reia, astfel, in nuce ideea dezvoltată în Tradiția și talentul personal. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în lucrarea de față, considerând că adevărata viață a neoclasicismelor pulsează, de fapt, în poeticile care atestă asumarea conștientă a viziunii clasice. Caracterul impur al acestor renașteri clasice nu se datorează doar imposibilității coagulării depline la nivelul operelor, ci și multitudinii influențelor culturale care au marcat fiecare epocă și spațiu geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele sale cu aspecte ale realităților literare ale acelui hic et nunc în care se nășteau neoclasicismele. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin crearea de organizații politice, care, deși efemere, nu au fost lipsite de importanță în istoria și experiența democrației creștine. Un cadru general în schimbare Problema socială era foarte acută, iar angajarea catolicilor pe acest "front" era foarte puternică: o multitudine de opinii, de lucrări, de asociații, al căror caracter efervescent trebuie menționat. Răspunsurile la problema socială erau intransigente, respingînd orice compromis cu societatea liberală, responsabilă pentru tot răul. Acestea erau susținute de un cler numeros, activ, foarte angajat, mai ales
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
membru al influentei confrerii Saint-Michel, fondată în 1875 de economistul Charles Périn, care, inițial, fusese adeptul curentului politic intransigent al Tinerei Drepte, în numele căreia fusese ales deputat în 1889. Liga, mișcare socială și politică în același timp, se sprijinea pe o multitudine de inițiative sociale, asociații, cercuri de studii, ligi de apărare a țăranilor (le Boerenbond), sindicate (în cadrul cărora s-a evidențiat părintele Czeslas Rutten, fondatorul secretariatului general al Uniunii Profesionale Creștine și al Săptămînilor Sociale din Louvain), publicații (ca Het Volk
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este tot atât de răspândit ca psihiatria științifică. Tot datorită vrăjilor, apar, după credințele poporului din Moldova, unele stări nevrotice, isterice, dar și o varietate de manifestări obsesive coexistă cu psihiatria științifică, concurența între aceste activități fiind o realitate care conține o multitudine de implicații în practica oficială sau empirică. Amuletele și talismanele erau existente încă la începutul secolului al XX-lea; în prezent, nu mai au semnificația inițială, cu excepția banului de argint (care, împreună cu turta, se rupe deasupra capului copilului și îl
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]